Elegantă, în rochie brodată doar pe poale cu picături de ploaie, tot cu panere doldora de roade muncite și pe arșiță și prin ploi ce nu se mai opreau în luna mai, cu părul despletit peste livezi cu mere, pere, nuci, alune sau prune și gutui la start pentru îngălbenirea maturității, minunata toamnă nu a coborât încă printre noi!
Cârcotaș, bostanul și-a etalat floare lângă floare printre fructele părului înclinat de atâtea poame până spre pământul stropit de puțin ploaie a trecerii verii înspre toamnă.
Într-o opoziție perfectă cu seceta care a stors ș ultima picătură de apă de pe Dealurle Istriței, patrie a vinului negru și rozeului perfect, Bot de Vulpe se face stivă pe câmpurile de pe malul stâng al râului Buzău, la Mărăcineni.
Azi, în prima zi de toamnă a lui 2025 am întâlnit un buzoian care nu a mai văzut o știre la televizor de două săptămâni. Era vesel, își mâna și sigur, și voios tractorul și spera. Cel mai important! Spera. Ce-ar fi să nu ne mai necăjim toamna aceasta pentru toată lumea, pentru tot și din nimic? Ce-ar fi să trăim?
Add Comment