Legumicultorii din arealul Mărăcineni au primit astăzi cea mai bună veste din aul agricol 2021: s-a dat drumul apei de irigații pe canal!

În aceste condiții, vestea este la fel de bună, spun grădinarii celei mai dezvoltate comune a județului Buzău, precum un preț meritat pentru recolta din toamnă la ceapă de apă de Buzău sau la varză de Buzău, legume cultivate în mod special în grădinile de pe malul râului Buzău încă de la începutul secolului al XVIII-lea.

Contactat telefonic, primarul comunei Mărăcineni, Constantin Dumitru arată că anul acesta a fost musai ca apa să ajungă în canalul de irigații cât mai repede pentru că legumicultorii au solicitat acest lucru. Auzim împreună care este explicația din teren a primarului Constantin vizavi de solicitarea legumicultorilor din arealul pe care acesta îl conduce!

Interesant este că a fost dat drumul apei de irigații pe canalul care tranzitează localitatea Mătești și mai apoi intră în arealul comunei Mărăcineni chiar pe 12 aprilie când creștinii îl sărbătoresc pe Sf. Sava de la Buzău sau Sava Gotul care s-a născut arpoximativ în anul 334 în apropiere de râul Buzău. Iată, nicidecum întâmplător cu apa dătăttoare de viață și rod pentru peste 400 de hectare de grădini din zona Mărăcineni.

Potrivit wikipedia.org, în secolele al III-lea și al IV-lea, după retragerea romanilor din Dacia (retragere ordonată de împăratul Aurelian în 271), goții au ocupat o parte a Daciei extra-carpatine. Așezările goților din Dacia cuprindeau numai câmpia răsăriteană (Moldova și partea estică a Țării Românești de mai târziu), în timp ce în partea centrală și muntoasă a provinciei, care fusese cel mai mult colonizată și romanizată în timpul guvernării romane, continua să locuiască populația daco-romană, rămasă aici după retragerea legiunilor și a administrației romane peste Dunăre.

Sf. Sava s-a născut din părinți creștini. Actul său de martirizare precizează că ar fi fost cantor sau dascăl în interiorul comunităților religioase ale eparhiei episcopului got Ulfila, fiind ucenic și ajutor al preotului got Sansala din Dacia. Sursele religioase menționează faptul că era un om drept în credință, blând, smerit, cucernic, gata spre ascultare, liniștit și negrabnic la cuvânt. În afară de îndrumătorul său duhovnicesc, preotul Sansala, evlaviosul Sava era apropiat sufletește și de preotul Gutticas, care păstorea într-o cetate apropiată. Prin acești slujitori și prin legătura neîntreruptă cu poporul dreptcredincios, prin post și rugăciune, tânărul Sava și-a sporit evlavia, blândețea, smerenia, iubirea de adevăr și statornicia în credința ortodoxă.

În anul 372, regele got Athanaric a ordonat persecuții aprige împotriva creștinilor din teritoriile controlate de goți. Episcopul Ulfila a reușit să se refugieze la sud de Dunăre, în Imperiul Roman, dar preotul Sansala și ucenicul său Sava au fost prinși și chinuiți pentru credința lor în Hristos. În cele din urmă preotul Sansala a fost eliberat, dar Sava a fost martirizat.

Chinuitorii săi, conduși de Atharid, fiul dregătorului got Rotheseu, l-au legat pe tânărul Sava și l-au purtat prin văile împădurite care fuseseră arse de curând, prin cioturi ascuțite, biciuindu-l. Făcându-se ziuă, prigonitorii au văzut însă că pe trupul Sfântului Sava nu se afla nici un semn de vătămare, de aceea s-au înfuriat și mai tare l-au răstignit pe două osii și l-au trântit la pământ, lăsându-l să se chinuiască aproape toată ziua și noaptea ce au urmat. Spre dimineață, o femeie ce trecea pe acolo l-a dezlegat, dar el a continuat să rămână în locul acela, netemându-se de ceea ce avea să urmeze. Când Atharid a aflat de aceasta, a poruncit ca Sfântul să fie legat cu mâinile de o grindă, după care a adus la el mâncăruri jertfite idolilor, din care a vrut să-l oblige să mănânce. Însă Sfântul a spus că acele mâncăruri sunt spurcate, ca și cel ce le-a trimis, mărturisindu-l pe Hristos ca fiind singurul Stăpân și Domn. Auzind acestea, unul din slujitori a aruncat în pieptul Sfântului un drug de fier ascuțit, dar Sfântul a rămas nevătămat, prin credința și darul lui Dumnezeu. Auzind toate acestea, Atharid a poruncit ca Sfântul Sava să fie aruncat în râul Mousaios (Buzăul de azi). Când au ajuns însă pe malul râului, slujitorii înfricoșați de minunile care le văzuseră, voiau să-l lase pe Sfânt să fugă, dar acesta s-a împotrivit, spunându-le: Împliniți porunca ce vi s-a dat. Eu văd dincolo de râu. Iată, în față stau în slavă cei ce au venit să mă primească (îngerii). Care așteaptă să ia sufletul meu și să-l ducă în lăcașul slavei lui Dumnezeu! Atunci, slujitorii i-au pus peste gât un lemn foarte greu, și așa l-au aruncat în apă. Astfel s-a săvârșit din această viață, prin lemn și prin apă, Sfântul Sava, la vârsta de 38 de ani. După ce l-au înecat, ucigașii i-au scos afară din apă trupul, pe care însă l-au lăsat neîngropat, și au plecat. Trupul său a fost găsit nevătămat de frații creștini și îngropat cu cinstea cuvenită, într-un loc tainic, știut numai de ei.

De reținut este că în această primăvară, potrivit informațiilor oficiale, au solicitat atestate speciale de producător doar 38 de producători de legume și zarzavaturi. Despre problematica acestui canal de irigații puteți citi în ziarul www.buzaulinreportaje.ro în acest reportaj dar și în acest reportaj.

Articolul precedent(P) Liberalii buzoieni, acțiune de împădurire
Articolul următor(P) Demiterea lui Voiculescu e semn de maturitate politică, rigoare și coerență