Dificila ramane uneori chiar si amintirea! Povestim acum cu un amar zambet pe buze, neputincios zambet, despre oameni care si-au luminat singuri trecerea prin viata aceasta! In urma cu un an, dar fix un an, pomicultorii romani ii aduceau un ultim omagiu: Luminita Pioara – doamna pomiculturii romanesti alegea un alt drum, dincolo de noi!
Flori si pomi vecini, ierburi zburate de vant fac astazi un recviem continuu in amintirea Luminitei Pioara, stiti, doamna aceea faina, nascuta la munte, care v-a motivat si pe dvs. sa plantati un pom, ba chiar doi-trei, daca nu o livada intreaga!?… Inaltam gand bun astazi si depanam amintiri…
Stranie si nemasurat de nedorita este starea de tristete a sufletului. Cand plange sufletul cred ca abia atunci constati ca pretuiesti realmente prietenul care ti-a fost pana azi! Unitatea aceasta de masura a omeniei, a prieteniei, despre suflet spun, face in asa fel incat sa-ti spuna cand trebuie cat de pretiosi sunt unii semeni! Numai ca dintr-o data explodeaza nefericirea si bunul om care a stiut sa-ti ofere ani de zile neconditionat prietenie pleaca!
Astazi as fi vrut cumva sa va spun ca de la Istrita, din pepiniera pomicola un alt soi de pom a trecut testul specialistilor si poate sa va devina aliat in drumul catre mentinerea sanatatii consumand fructe! Nu am cum! Prietena mea a plecat si sufletul plange!
O doamna frumoasa, cu ochii mereu fixati pe omul din fata, atat de disponibila si atenta la dorinta celuilalt, dar peste toate desavarsita ca profesionist a castigat numeroase lupte in viata, insa pe una nu a reusit sa o duca singura si a plecat atunci cand toate puterile au parasit-o!
Pepiniera Pomicola Istrita din cadrul Universitatii de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara Bucuresti a ramas fara inginer sef! De fapt, fara suflet!
Am cunoscut-o pe Luminita Pioara datorita meseriei: eu jurnalist, dansa specialistul pe care directorul Petre Grivu punea exclusiv baza atunci cand explica, recomanda sau decidea in legatura cu ceea ce se intampla in pepiniera. De nenumarate
Astazi, toti buzoienii care au cumparat pomi din statiune de la Istrita ori care au primit sfaturi de la Luminita Pioara ar trebui sa vina la capela din cimitirul Garlasi situata in cartierul Dorobanti II si sa depuna langa doamna minunata a pomiculturii romanesti o crenguta, ce-i drept acum cu fructe! Un omagiu pentru cea care le-a indrumat fiecare pas in alcatuirea unei livezi, care le-a vizitat pomii precum medicul pacientul bolnav la domiciliu. Care le-a recomandat tratamentul perfect astfel incat sa nu-si piarda munca de ani de zile din cauza vreunei intemperii. Daca nu aveti astazi timp, maine e bine sa-i conduceti plecarea spre dincolo, unde probabil o asteapta lumea de flori pe care si le-a daruit din timpul vietii!
In timp, prietena mea mi-a aparut si ca model. De rezistenta, de perseverenta si de succes. Langa inima, in camaruta cu iubire tainica, Luminita Pioara tinea afectiunea pentru copila si nepotii. Vorbea despre ei cu o lumina care-i imbratisa intreaga fire. Nu asteptai explicatii pentru ca se vedea imediat ca in afara de parinti si surori, fata si nepotii erau acel ceva care ii dadea forta din interior!
Mergeti langa pomii pentru care inginerul sef Luminita Pioara v-a oferit consultanta si ridicati un gand bun in amintirea ei! Drumul sa-i fie lin! Acum a pornit spre Dumnezeu, cel care nu i-a lipsit vreodata din suflet! Om minunat, nu ai cum sa fii uitat vreodata!
Dumnezeu sa o odihnească!Sa ii fie drumul lin asa cum a trait in viață!
DUMNEZEU ARE NEVOIE DE TINE!!
TE AI LASAT IN MANA LUI DUMNEZEU SI BINE AI FACUT!!
Dumnezeu sa o odihnească în pace.Trist si dureros a lucrat împreună cu tatal meu o viata acum se vor intalni pt ca Dumnezeu asa a vrut sa ii ia mult prea devreme.😭😭😭
A fost un om bun care oferea incredere,intelegere.Dumnezeu sa te poarte prin livezi lui aducandu_ti linistea tu suflet bland
Dumnezeu s-o odihnească în pace
Un om extraordinar! Am colaborat cu Doamna Luminita! Pacat ….prea devreme a fost chemata de Dumnezeu…
Comments are closed.