Dumneavoastră, cititorii ziarului www.buzaulinreportaje.ro sunteți deosebiți, iar noi vă purtăm respect pentru că în afara celei mai importante calități – știți foarte bine să citiți, cu gândul spun – ați început să vă implicați deopotrivă cu noi astfel încât să ilustrăm binele mai presus de rău, acea toxină pe care repede o putem identifica.

Imediat după publicare reportajului SATUL FĂRĂ ASISTAȚI SOCIAL un cititor aparte, angajat al unei instituții buzoiene cu rol în dezvoltarea oamenilor harnici din tot județul Buzău, ne-a povestit lecția de viață primită pe neașteptate sus, în satul Lopătăreasa din comuna Bisoca. În timpul unei delegații în zonă, în vreme ce mașina instituției urca spre pitoreasca Bisoca, în zare, trei umbre. Apropiindu-se a identificat întâi două vaci care mergeau alene rupând frunze și iarbă ici-colo și, mai apoi, în urma lor, un bătrân ce-și sprijinea corpul suferind în două cârje. A domolit mașina ce prinsese curaj la urcare și a zăbovit lângă om. Un bătrân cu o pensie dobândită cândva în urma muncii dintr-un loc uitat povestea cu vivacitate despre viața din patria frumoasă a muntenilor, despre viața căreia trebuie să îi dea curs, dar mai ales utilitate!

Dintr-o dată, omul și-a dat încet drumul primei cârje și s-a lăasat pe carosabil cât de bine a putut. Omul a început să împingă bolovanul rupt din mal și care împiedica accesul mașinii pe drum în sus. Am simțit că mor, că nu este real, că nu suntem în țara noastră, că îmi este rușine până în adâncul sufletului!, povestește cititorul fără pauză de respirație și emanând la două luni de la eveniment aceeași doză de rușine față de minunata faptă pe care omul suferind a făcut-o pentru un altul sănătos care ar fi putut coborî să prăvălească lesne bolovanul spre margine.

Priviți cu atenție imaginile care compun un film al evenimentului!

Jos pălăria în fața amândurora! Apreciem cititorul – mulțumim, știți dvs., special – și aplaudăm lecția pe care ne-o oferă ca pe o simplă respirație muntenii județului Buzăului în fiecare zi, în fiecare sat!

Mai jos vă redăm o parte din reportajul SATUL FĂRĂ ASISTAȚȚI SOCIAL pe care îl găsiți și în www.buzaulinreportaje.ro:

Gândesc la final că așa e datul vieții, că așa este normalitatea aici, la Șindrila și în orice alt sat buzoian ferit de vâltoarea urbanului. Acesta este un sat aparte din comuna Bisoca: sunt coșuri de gunoi pe domeniul public, cișmele cu apă potabilă ici-colo și tot în lungul drumului și case extrem de bine îngrijite. Aceste două rânduri sper să ajungă și la comisarii de mediu care ar trebui să ia la pas județul înainte de a supune atenției publice subiectul salubrizării. Eh, nu despre acest subiect dezbatem astăzi, căci la ieșire din Șindrila silueta unui om în mișcare dezmorțește efectiv zarea.

Articolul precedent(P) Spitalul din Râmnicu Sărat, între binecuvântare și blestemul birocrației…
Articolul următor(P) PSD face presiuni pentru creșterea alocațiilor