■ ARGUMENTUL CĂLĂTORIEI DE AZI

O oră! Atât să zăboviți și tot universul dumneavoastră își strânge din nou băierile ca să poată să vă conducă mai departe în viață! Și mai am un gând: drumul de astăzi poate să pară inițiatic în frumusețile județului Buzău pentru care deschid ochii mai bine și mai des străinii de loc, decât noi, cei de lângă tot ce a avut Dumnezeu mai bun în sacul facerii inițiale, căci de, Buzăului i se zice Mica Românie.

Comuna Bisoca, mare cât capitala României.

Ziua își ridică geana și deschide una dintre zilele pe care nu o ducem nicicum în zona iernii, dar nici primăverii nu i-o alocăm. Este un fel de impuls dat de divinitate să putem să ne luăm de braț libertatea limitată în vreme de pandemie de COVID-19 și să simțim că trăim: azi mergem spre Poiana Mărului din comuna buzoiană Bisoca!

Mănăstirea Poiana Mărului

Pentru că drumul județean 204C Vintilă Vodă-Bisoca este ferfeniță făcut de indolența de a fi supus în timp reparațiilor, iar pe de alta de actualul șantier de refacere inițiat de autoritățile județene pe 16 iunie 2020 vă recomand alternativa rutieră: DJ 203K Mărăcineni-Lopătari până la tuful de la Grunj, comuna Mânzălești și mai apoi dreapta, deasupra Ținutului Sării până în satul Lopătăreasa din comuna Bisoca și continuare pe DJ 204C până în satul Poiana Mărului. Indiferent de calitatea drumului peisajul care ne însoțește, drumul este el înșuși terapie de weekend și de vremuri atât de potrivnice omului!

Drum nou croit de Primăria Bisoca.

Bucurați-vă de fiecare țâșnire mai iute a verdelui coniferelor dintre griului drumului și salutați ca pentru suflet trăirea aceasta peste vreme! După un sfert de ceas de tranzitat o mică parte din comuna Bisoca, zona administrativă, drumul spune în șoaptă povestea monahilor care și-au ținut credința precum pinii din jur tăinicia!

Una dintre puținele biserici din lemn cu pictură și în exterior.

          ■ GRĂDINA CU CREDINȚĂ

Am fost la Mănăstirea Poiana Mărului de câteva ori în ultimii ani și i-am văzut transformarea într-o minunată grădină pentru suflet, pe de o parte, dar și pentru ochi. Uneori zic că nu vreau să văd cât de frumoasă devine pe an ce trece așezarea monahală, pentru că mai interesant este să pot observa cu atenție de fiecare dată forfota aparte a celor cinci călugărițe care și-au ales un drum special față de mulți dintre noi. Și zic așa pentru că realmente de fiecare dată pe acestea le-am găsit făcând diverse treburi, ascultări cum îmi spun ele mereu: de la strâns fânul, la stropit florile cu substanțe obținute ecologic, la pregătit hrana în bucătărie și iarăși până la condus oaspeții într-un tur al Mănăstirii Poiana Mărului.

Rânduială.

Toate într-o mare și firească liniște. Căci de nu ar fi liniște am zice că nu suntem în pădurea de conifere din satul Băltăgari al comunei imense Bisoca din județul Buzău. În timp, pe la mănăstire au călcat mulți neștiutori nu de credință și aspecte mistice, ci de geografie simplă. Sunt destule reperele virtuale care plasează greșit mănăstirea în satul vrâncean Jitia ce se arată peste muche. Este grea mândria unor vrânceni care și-au dorit din istorie și până în prezent bucata aceasta sfântă, oamenii locului spunând chiar că o față bisericească a tot îndemnat la harță! Ei, înainte de mănăstire sunt case ale bisocenilor, iar granița se arată puțin mai sus! Interesant este că marii arbitrii ai disputei și-au plecat capul în noroiul politic, Poiana Mărului viețuind în prezent în liniște!

Istorie. Frântură.

Așa cum o găsim și noi azi! Nu vă dau eu suma de date istorice pentru că vă invit să citiți pe www.wikipedia.org cu exactitate acest link vă duce la date https://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Poiana_M%C4%83rului. Noi vă spunem cum apare în ochii călătorului Mănăstirea Poiana Mărului – una dintre redutele anului 2020 pentru turiștii de acasă care și-au descoperit patria weekend de weekend, acesta fiind însă un aspect pozitiv al pandemiei de coronavirus.

Ascultare.

                    ■ LEPĂDARE.

Ca într-o relaxare atât de așteptată, așezatul pe unul dintre cele cinci scaune sculptate elementar din trunchi de brad și rânduite sub un măr – sigur nu acela din legenda ce duce la numele mănăstirii – devine minut de rară observație: măicuțele de la mănăstire au inclusiv solar și grădină cu legume, aici la 900 de metri altitudine și spun că obțin legume destule cât să servească zilnic de la o cultură la alta. De-a dreapta solarului, celebrul lac cu peste din curtea mănăstirii a prins și el gustul modernității și dă semn că mâna de gospodar a călugărului Dionisie a ajuns și aici. Și dacă tot i-am spus numele călugărului de la Poiana Mărului vă întreb dacă vă aduceți aminte cumva despre domnia sa? Eu da. Și erau zăpezile din 2006 sau 2007 când satul acesta, desigur și mînăstirea Poiana Mărului au stat izolate între nămeți două săptămâni. Atunci am aflat eu că fusese abia rânduit aici un fost baschetbalist al celebrului club Dinamo București, ba și alte meserii din lumea mirenilor a avut călugărului Dionsie care astăzi îi dă mănăstirii o înfățișare atât de frumoasă.

Vremuire.

Rămânem în admirație. Maica Viorica prezintă minunat munca de zi cu zi a fiecărei călugărițe în această oază de liniște și apropiere de esența vieții, credința, pentru mine, lăcaș de credință dincolo de mireni, pentru sufletele speciale care ridică în fiecare zi rugă pentru oameni! Vizităm pe rând și biserica mai nouă și pe cea în conservare, monumente istorice celebre ale județului Buzău, podoabe ale comunei Bisoca.

Gânduri.

Pașii merg către poarta întregului ansamblu mănăstiresc de la Poiana Mărului. De aici, calea lungă până la biserică pare ca fiind singura șansă să ne lepădăm de poverile lumii din care am venit și să ridicăm ochii spre cerul imens ce ne îngăduie să fim!

Din agitație înspre tihnire.

■LEGENDA MĂNĂSTIRII POIANA MĂRULUI

Înainte de a fi schit, în acest loc era o pădure întinsă departe de orice așezare, acolo avându-și stâna niște ciobani. Aceștia își ridicasera o colibă și un staul lângă un măr mare, pe locul unde se va înălța mai târziu mănăstirea. În fiecare seară, ciobanii vedeau o lumină ca un felinar în scorbura mărului dar nici unul dintre ei nu avea curajul sa vadă ce este, mai ales că ziua nu se mai vedea nimic.

Zid de înțelepciune.

Într-una din serile de vară pe cand ciobanii priveau lumina ce le apărea din măr, au primit oaspeți trei călugari pelerini doritori de liniște si sihăstrie, care căutau un loc prielnic zidirii unei mănastiri. Aflând și văzând acea lumină s-au minunat și, unul dintre ei s-a urcat în măr, coborând de acolo cu o iconiță ce o înfățișa pe Maica Domnului cu Pruncul în brațe. (WWW.WIKIPEDIA.ORG)

1 COMENTARIU

  1. Ilie Serban
    Am reusit să ajung in acest colt de rai !
    Cu grija drumului , cu atentie si multă rabdare !
    Pînă la poarta din lemn masiv a minastirii !
    Putinii vizitatori se bucurau de cadrul natural , ici-colo , un slujitor al minastirii trece de la o chilie la alta !
    Am intrat in vechea biserică, am admirat vechimea picturii interioare , rezistenta in fata trecerii timpului !
    Staretul Macarie , a avut citeva minute si pentru noi , ceea ce a „pus” multă greutate in pelerinajul nostru la sf.minastire Poiana Mărului !

Comments are closed.