Se grăbește ziua de astăzi. Dă să fugă de la primele ore ale dimineții și parcă-și împinge trecerea în munci vălătucite în afara orașului, oraș care-și pune haină de sărbătoare pascală deopotrivă cu suratele rurale. Avem în față panorama Câmpiei Bărăganului de început. Petece verzi se întrepătrund în dansul specific până prin vară când apar recoltele și șesul este la apogeu. Sunt sate din județul Buzău care nu spun efectiv ceva atractiv, ceva care să te facă să oprești și să consemnezi. De fapt, oamenii scriu povestea locurilor, iar dacă temeinicia lor este zadarnică… hai, să trecem de cele zidite în … neclintire! Mergem unde mottoul este SE POATE! Nu trebuie să pierdem zarea, căci acolo se deschide povestea noastră. Cilibia oamenilor care se așează în număr mai mare decât cei care pleacă de-acasă are azi chip mângâiat de-un soare aflat încă în luptă strânsă cu vântul și miros de flori de măr. Depănăm povestirea pentru că…

… până și drumul național 2B Buzău-Brăila devine aici mai lat și mai curat, ba și mai puțin fioros ca lângă oraș. Se revarsă toată câmpia sub cerul deschis de ziua alergândă. Oamenii de aici au o anumită liniște pe care o exprimă în activitățile zilnice. Acum, deodată grija le este la pământul pe care îl au. Pentru el muncesc din toamnă utilajele ce taie din când în când ba calea, ba liniștea. Forfotesc spre alte parcele pe care le au de pregătit pentru cine știe ce cultură. E Cilibia! Și azi are tonuri de alb de la varul de pe tulpinile pomilor pregătiți potrivit tradiției pentru sărbătorile pascale, verzi de la iarba care-și caută cale printre narcisele lui aprilie, dar mai ales spirit inovator și de recunoștință așezată pe fila celor ce au scris cândva istorie aici.

Cilibia cerealelor, fermelor de animale, cândva, cam până prin 2016, a singurilor manufacturieri de cărămidă din România, iar din perioada ultimilor ani a copiilor care iubesc școala, a moștenirii de la început de secol al XX-lea ce devine azi parte din viața de zi cu zi.

LEAGĂN AL PRIMELOR ȘCOLI HARETIENE DIN JUDEȚUL BUZĂU

1826. De atunci și până astăzi comuna aceasta din zona de șes a Buzăului s-a structurat în cinci sate – Cilibia, Cilibia Gară, Movila Oii, Mânzu și Poștă. Despre Cilibia scriu și în Marele dicționar geografic al României și George Ioan Lahovari, C. I. Brătianu și Grigore Tocilescu, în 1899. Zona aceasta s-a format în jurul poștalionului, însă s-a dezvoltat realmente în gara CFR, aproape la propriu pentru că aici era marea activitate economică – erau încărcate cerealele ce luau mai apoi drumul spre Dunăre ceea ce explică și prezența străinilor în sate ca și contribuabili, adică deținători de afaceri încă de la început de secol al XX-lea.

Tot de atunci, Cilibia intra pe harta educației buzoiene și avea școli. 72 de elevi și trei eleve frecventau încă din primii ani ai acestui nou secol cursurile unei școli organizate pentru care predau trei învățători. În total, în Cilibia știau carte 150 de persoane. Erau de fapt primele clădiri cu destinație clară – școală – ridicate în cei 12 ani în fruntea Educației Naționale a celebrului om al școlii Spiru Haret. În aceeași perioadă, spun paginile de istorie, în județul Buzău apăreau școli la Cilibia, Cernătești, zona Rm. Sărat și în orașul Buzău, desigur. Spiritul haretian de atunci a fost de regăsit și azi aici, în comuna lipită de Bărăgan. Important este că atunci când România își număra analfabeții din mediul rural, aici, la 33 de kilometri de orașul Buzău, la Cilibia se învăța carte, ba școala era deschisă și fetelor. Aflăm imediat o poveste despre comunitate, devenire și creștere demografică.

PRIMARUL, GHID PE ȘANTIERELE CILIBIEI

Oamenii își grăbesc pașii mai ales spre magazinele din sat. În centrul comunei regăsim mica agitație cumva specifică miezului comunitar – mașina de poliție iese din parcare spre o misiune știută doar de lucrătorii profesioniști care o conduc, o doamnă încearcă să deschidă ușa primăriei fără a scăpa din brațe stiva de acte, dar are noroc – o mămică intră cu fiica la medic, are să zică rapid, și trage cu putere cât să ajute femeia cu maldărul, dincolo de primele case un tractor sună plecarea în câmp și după el un bărbat face un semn aparte cu pălăria de pe cap… tablou matinal în câmpia cu case ce-au prins viață datorită oamenilor. Pomii înfloriți fac fiecare gospodărie să zâmbească într-o perioadă în care lumea întreagă varsă lacrima războiului. Pacea de la Cilibia inundă sufletul și-l face să tresalte!

Pornim în căutarea unui ghid astfel încât să ne explicăm de unde vine gălăgia de flex, materiale descărcate, ba și-un ciocan face zarvă-ntr-un perete. Totul, lângă Primăria Cilibia, de fapt în curtea interioară a acestei instituții publice. Din șantier, Ion Enache, primarul comunei, iese în căutarea unor muncitori. Practic de felul său. celebrul primar din Bărăgan și deloc înțelegător cu cei ce iubesc lentoarea și delăsarea ne face imediat invitația de a intra în șantierul corpului vechi al primăriei Cilibia – un corp de clădiri ce-și așteaptă de vreme bună modernizarea, devenirea!

Corpul acesta de clădire este lipit de școala Cilibia, pion elementar al devenirii comunității de la șes. În fapt, întregul reportaj este în strânsă legătură cu educația! În șantierul acesta se află și viceprimarul Nicușor Stoican. Ultima dată când am discutat cu domnul acesta era în jurul ultimului cuptor de produs cărămidă artizanală, chiar în sat la Cilibia.

Deci, în satele Poștă și Cilibia Gară va fi finalizată asfaltarea și, în același timp și introducerea rețelei de apă potabilă. Lung drumul acesta, spune primarul Ion Enache, pe calea către al doilea șantier în lucru din comuna pe care o conduce, dar oamenii trebuie să prindă încredere că vor avea apă curentă în locuințe anul acesta, 2022.

OMAGIU DASCĂLILOR DE ODINOARĂ, MARIANA PACHEF ȘI IOAN POPESCU

Drumul dintre Cilibia și Movila Oii șerpuiește printre case în ton cu vremurile pe care le trăim. Pe lângă case, copii, dar și mame tinere. Movila Oii era pentru reporterul de teren satul ciobanilor ce-și duc la adăpat oile la fântânile cu cumpănă până în cer. Azi îl asemăn cu un sat ce întinerește. Așa spune și ghidul nostru de astăzi, iar statisticile arată că aici, până în anii din urmă s-au așezat locului mai multe familii decât au plecat în alte părți ale lumii.

Trei muncitori saltă pe un acoperiș o bucată imensă de tablă. Trag cu atenție de colțuri. Unul își caută echilibrul pentru a prinde noul acoperiș pe clădirea fostei școli.

1908. Acest an este înscris pe fronton. Așadar ne întoarcem la perioada celor 12 ani de mandat la conducerea învățământului românesc ai lui Spiru Haret. Din cele 2.000 de școli construite în România la final de secol al XIX-lea și început de secol al XX-lea câteva s-au aflat și în arealul nostru. Istoria spune că măsurile considerate avangardiste și aplicate atunci de către ministrul pedagog Haret au combătut analfabetismul care deținea procente ridicate în sud-estul țării, au permis fetelor, dar și adulților să meargă la școală. Celebrul ministru a decis atunci ca și în cătune să existe școli cu câte o clasă, dar și școli de rang superior cu două săli de clasă în satele mai mari. Deciziile erau concrete și aplicate, inclusiv portretele din clasă erau bine precizate. Noi primim informațiile necesare de aici, de la Movila Oii de la primarul Enache.

Una dintre școlile lui Spiru Haret stă semeață și azi în fața noastră. O clădire tipică de o frumusețe rară pe care primarul din Cilibia vrea exclusiv să o modernizeze cu păstrarea arhitecturii specifice. Fenomenul Haret care are și azi conotații surprinzătoare. De pe acoperiș se aud vocile muncitorilor, iar din interior glas dau piese de mobilier atât de vechi… aici va fi însă un centru multifuncțional. Este școala în care a învățat și primarul Ion Enache, iar dascăli i-au fost urmași de seamă ai ministrului de început de secol al XX-lea.

Haretismul a schimbat satele României și implicit și Cilibia și Movila Oii. Azi, Ion Enache vrea să le facă bucuria locuitorilor satului său natal de a avea un centru în care copiii de la școală să desfășoare serbarea de final de an sau oamenii să se poată întâlni cu diverse ocazii. În suflet, amintirea dascălilor Popescu și Pachef. În 2005, conducerea Înspectoratului Școlar Județean Buzău, de atunci, decidea închiderii acestei școli, însă voința locală a ținut-o în funcțiune până în anul școlar 2011-2012. De atunci este în conservare clădirea. Fix 10 ani. E rândul devenirii, spune primarul Enache.

În spatele nostru doar vântul dă glas ierbii ce-și caută rost spre soare în curtea veteranei școli ce va deveni în acest an loc de spus povești despre prezentul comunei, despre copii, despre cine vine și cine pleacă, despre recolta din Bărăgan și poate și loc de schimburi comerciale sau de tocmit oamenii la muncile din sezonul agricol. O clacă autentică ar fi fantastică la deschiderea oficială a acestui centru! Gânduri de reporter…

ÎN CILIBIA GARĂ VA FI PRIMUL SALON DE EVENIMENTE

… căci în urechi se aud vorbele ghidului de azi, primarul Cilibiei, Ion Enache și, din când în când ale viceprimarului Nicușor Stoican. Primul vorbește despre câmpurile ce-și cer dreptul lucrărilor specifice, al doilea despre munca administrativă.

În față însă, dreptul drum spre Cilibia Gară. Pare o linie bine fixată din drumul național 2B Buzău-Brăila în interiorul comunei până în cealaltă parte de județ, spre Pogoanele. Răzleț, câte o mașină ce taie câmpia în lung. Oamenii nu se grăbesc ca la oraș. Din câte-un portbagaj scapă privirii o coadă de sapă. Vântul nu are deloc elan, deși e la el acasă. În scurtă vreme, zăngănit de gard din fier.

Primarul Ion Enache deschide poarta spre un alt șantier.

Aici este cam gata munca de construcție propriu-zisă, ba salonul este și mobilat. Rivalizează în mod surprinzător cu orice salon de evenimente din orașe. Primarul Ion Enache spune că este localul ce va fi pus la dispoziția oricărui localnic a cărui familie are de organizat un eveniment. Vă rog, ascultați prezentarea primarului!

Policandrele sporesc lumina din salon. Căminul cultural numit în prezent salon de evenimente este speranță, comuniune, încredere, viitor. Reținem și acel nume – Dan Culeac, tânărul care a ridicat această clădire.

În timp, sperăm să cunoaștem oamenii locului care lasă urmă deosebită! Cinste lor! În dreapta clădirii noi stă pribeagă o clădire mai mică – cândva grădiniță. Ion Enache spune că, desigur va fi modernizată și această clădire astfel încât să devină anexă pentru depozitarea produselor și a veselei ce vor fi folosite la fiecare eveniment în parte.

În curtea împrejmuită deja cu tuia îi cerem primarului comunei Cilibia să concluzioneze.

Trenul a trecut cu minute bune în urmă. Mai apoi, o mamă tânără împingea pe strada principală căruțul din care se ridicase un copilaș. Liniștea de aici este medalie pentru suflet. Mirosul primelor flori din an, refren destinat bucurării. Cilibia Gară are clădiri emblemă ce sigur spun povestea primilor străini care au făcut negoț în Bărăgan cu grâne chiar de aici, din gară. Imaginea turnurilor din beton din preajma gării, plus a clădirilor de dincolo de calea ferată devin contrastante cu noua clădire în care se va petrece, poate vor fi organizate și acțiuni culturale sau care vor fi reazem în situații nebănuite.

APLOMB

Aici e casa matematicianului Gheorghe Țițeica, dar și a primelor clădiri-școli de sine stătătoare din județul Buzău. Este locul însemnat ca deschizător de drumuri pentru educație în Bărăgan chiar de către omul școlii Spiru Haret. Cilibia se redescoperă, se reorientează, încearcă să se susțină singură și să devină model de fapte sociale bune. De departe, zarea aduce spre urechea călătorului sunetul de tractor neobosit. Azi e deja sărbăatoare. Cilibienii toți s-au strâns acasă.

Pentru fiecare în parte mesajul primarului lor, Ion Enache, extras din declarațiile anterioare sună cam așa:

Sărbători pascale cu lumină în suflet, cu oamenii dragi alături și cu gând că ziua de mâine va fi cel puțin la fel de liniștită precum cea a Învierii Domnului!

Articolul precedent(P) Ciolacu:”Hristos a Înviat!”
Articolul următor(P) De azi, semafor între străzile Ostrovului și Constantin Giurescu