Am asteptat primavara aceasta si primele flori de pomi fructiferi in mod deosebit. Fireste, sa simt mirosul special al unui anotimp care realmente ne da puterea sa credem in renastere, dorinta de bine, speranta in tot ceea ce facem – viata pur si simplu! Mie primavara aceasta imi spune o poveste pe care o tot tin la sertar special sa o prezint acum cand e anotimpul pomilor!
Ascultati vantul care trece printre doua crengi incarcate cu buchete de flori de cais. In primul rand mireasma umple narile si sufletul, apoi se aude precum o tanguire lovitura intre ramuri: lunga si infundata. Iar vantul vine rapid din cealalta parte si desparte crengile. Plang scurt si ascutit si se cheama una pe cealalta, gemene, in neputinta pierderii catorva flori. Nemurire. Viata florilor de pom este la fel de spectaculoasa precum perioada in care vigurosul fructifica. Spre exemplu, mai tarziu, cerceii de cirese se lasa ei plimbati de vant dintr-o parte in alta intr-o prezentare de vara pe un podium al gustului ce vine instantaneu si face ravagii daca nu este premiat. Si ca pomul acesta sa-si poata etala farmecul de cuceritor parfumat in primavara si ofertant peste masura in vara sau toamna, priceperea, gentiletea, grija si niciodata uitarea unui tata este insasi viata lui!
Trec astazi pe drumul national care se infige in Ploiesti. De-a dreapta alearga sute de metri in sir livada imensa a Statiunii Pomicole Istrita. Soarele irizeaza portocaliu, ba rosu, ba galben. Sunt la vremea taierilor in verde, taieri necesare pentru rodire. In alti ani, pe vremea aceasta pomii respirau linistiti, era terminata campania. Caut cu privirea un domn maruntel si cu mersul mereu in fuga. Tatal acela este campionul cercetarii pomicole din Romania, al pomilor plantati si cel mai longeviv director pe care judetul Buzau l-a avut probabil vreodata in perioada moderna. Dar este la pensie.
Omul care a plantat pentru toata Romania
126 de ani Pepiniera Pomicola Istrita, Petre Grivu 69 de ani de viata. 41 de ani dintre ai sai dedicati Istritei.
Un domn, imi spunea cineva ieri facand in aer o reverenta, desi domnul acesta nu era nicidecum de fata. Toate aceste elemente m-au dus cu gandul la primavara asteptata de mine ca sa scriu. Povestea directorului de la Istrita sau poate sa scriu despre “Istrita lui Grivu” despre care de un an si mai bine nici macar o informatie nu mai am. De 15 ani colaborez si eu cu statiunea pomiciola, deci si cu domnul Grivu si la momentul acesta gandesc ca niciodata nu mai poate fi cineva asa director la Istrita! Efectiv, practic si de performanta! Toate colturile, cheitele si cheile, miezul fructului, ideea oricarui export de fructe, angajare sau plecare dintre randul de pomi, toate sunt si astazi visate de tatal pomilor din Romania.Nu exagerez cand spun asa pentru ca am sa suprind feedbackul dumneavoastra si veti recunoaste acest tata prin mainile caruia a trecut populatia Romaniei sub forma de puieti de pomi, spun asa plastic, desigur. Veti spune ca si dvs ati cumparat puieti de la Istrita, iar domnul Grivu v-a recomandat cum sa aveti un pom sanatos in livada, ce ar trebui sa aveti potrivit indicatiilor dvs. ori si, cel mai important, ca pomul certificat e dincolo de orice comparatie!
Astazi il caut pe seniorul pomiculturii romanesti acasa, la Candesti. Stric linistea unei dimineti inca de iarna atunci a familiei Petre si Iuliana Grivu. Ma asteptam, in primul rand sa nu raspunda apelului matinal si mai apoi nici sa nu apara rapid in poarta. Domnul Grivu are aceeasi vivacitate, acelasi zambet larg pe fata si pe repede inainte, insa de data aceasta cu o emotie aparte, trecem la treaba! Sta cuminte precum un copil de scoala in prima banca. Doar ochii se rotesc, iar mainile, stiti bine, mainile mereu se ridica si se coboara in explicatii ferme! Ce, credeti ca s-ar schimba seniorul Grivu daca este la pensie? Nicidecum. Rade ori de cate ori se iveste si cel mai mic motiv. Si rade cu pofta, domnule! Bine, aici i-as da nota maxima doamnei Grivu, tot cercetator la Pepiniera Istrita cu 39 de ani de activitate – campioana absoluta in domeniul pomicol romanesc daca punem la socoteala fidelitatea fata de acelasi loc de munca! Cuminte si atent, potrivit obiceiului nostru de intervievare: “nu ma mai intrebati, dar ce ma intrebati?”, domnul Grivu intra imediat in povestea vietii sale: activitatea ca manager la Pepiniera Pomicola Istrita – celebra doamna a pomiculturii romanesti, prima infiintata in tara noastra de care s-a despartit in 2019.
Apar amintirile si explicatii multiple. Uimire personala ca a putut trai asa o prioada indelungata printre pomi. Cand spune cu voce tare amploarea este alta. Petre Grivu vorbeste cu tact, calca incet cuvintele, insa in doar un minut scapa amitirile puhoi.
1978. O viata intreaga de om care acum poate spune ca incepe sa inteleaga ce inseamna intelepciunea. Dar o viata profesionala cum ar fi? Nu pot decat sa privesc mainile stranse una in alta ale domnului Grivu, seniorul pomiculturii care ne spune o poveste nestiuta sau poate doar nespusa a Istritei care a aprovizionat atatea zeci de ani cu pomi insasi Romania si, in mod expres, zona de la Curbura Carpatilor si sudul tarii.
Cirese cat oul de porumbel
Si chiar asa am gasit doi ani in urma in livada pepinierei de la Istrita. Desigur, facand glume in lant, reusim sa ajungem la acea data, si la ciresi. Domnul Grivu a fost directorul care te scruta aprig cu privirea. Daca una dintre cerintele-i proprii nu corespundea cu modul de a fi al jurnalistului nu aveai nicicum sansa sa il ai interlocutor pe viitor. Zic din reclamatiile colegilor, caci eu am avut onoarea sa am acelasi stil de a glumi despre viata intocmai precum managerul cireselor de la Istrita si cei 15 ani de colaborare au fost nemaipomeniti pentru romanii care au stiut sa foloseasca informatia data de domnul Grivu si transmisa de mine, jurnalistul. Va spuneam ca Istrita este in prezent patria ciresului romanesc. Anual, in iunie aici are loc o sarbatoare soldata cu jurizarea celor mai bune soiuri de cires. Petre Grivu imi confirma.
Pepiniera construita efectiv de Petre Grivu cu aportul unui colectiv aparte. Angajatii, spune mai in soapta Iuliana Grivu, s-au cam dat unii dupa altii si au avut initiativa de a putut merge bine din 1978 si pana in 2019 – perioada in care Istrita a fost an de an pe profit. Nu discutam despre prezent, este clar. Ramane de vazut daca performanta merge mai departe.
Eu am tot spus ca tatal pomilor din Romania a plantat in cei 41 de ani cam tot intinsul tarii de ar fi sa calculam temeinic suprafata, cati pomi intra la hectar si care e distanta dintre ei. Pentru mine aceste calcule ar insemna sa intru in domeniul de activitate al lui Petre Grivu si nu este cazul sa ma specializez in pomicultura.
Eu am cunsocut in ultimii 10 ani si o altfel de Istrita – o campioana a pomiculturii romanesti din punct de vedere al exporturilor. Cred ca zeci de oameni cu afaceri mici sau mari din orasul Buzau au tot dorit sa cumpere de aici, vara fructe in diverse cantitati, insa nesansa: toata cantitatea era deja contractata la export! La acest capitol, domnul Grivu devine extrem de serios, rareste cuvintele si pare ca nu se joaca deloc cu amitirile: exportul era crema! Adevarul este ca pana si in Mongolia au ajuns prunele de la Istrita, ce sa spun de Olanda, Italia sau Republica Modolva.
Daca ciresele erau cat oul de porumbel, prunele sa fi fost cat un ou de gaina pitica? Nu stiu sa zic, dar stiu ca la un moment dat, cred ca in 2018 – din cauza embargoului rusesc – au ajuns si pe pietele Buzaului. O stimabila antreprenoare a cumparat 400 de kilograme de prune de dimineata. Nu a batut ceasul de 12 si au ramas doar frunzele la stand! Oricum, stiu clar ca in utlimii ani era mare batalie cine reuseste sa cumpere fructe de la Istrita – atat de apreciate devenisera! Numai ca in vremuri moderne ca acestea o livada atata de mare – zeci de hectare – nu poate functiona doar vanzand fructele proaspete in piata, ci ii trebuie musai depozit. Managerul Grivu era de gasit la birou cam de prin 2016 mai mereu intre dosare: intai spunea ca aplica pentru sistem de picurare in livada Istrita si in zona Sahateni, proiect reusit, apoi explica faptul ca doreste depozit si linie de prelucrare a fructelor. Proiect reusit in perioada sa de conducere si refuzat, sa spun asa ori abandonat, imediat dupa plecarea sa. Nu am sa caut eu raspuns aici pentru ca scopul meu este sa va spun despre tatal pomilor din Romania.
Luminita Istritei
Of! Asa tot spune si Petre Grivu dupa zeci de minute de amintiri de la Istrita. Iar cea mai dureroasa anul trecut s-a petrecut. Si a venit ca o lovitura in centrul fruntii. A destabilizat totul. Si sa nu credeti ca ar fi gluma! Luminita Pioara, inginerul sef al Pepinierei Istrita a pierit subit macinata fiind de o boala necrutatoare!
Privirea domnului Grivu se ridica greu din pamant. Nici nu are cum sa fie atat de usor de trecut peste asa o pierdere umana cand impreuna cu Luminita Pioara, cercetatorul Iuliana Grivu si echipa de angajati a reusit sa faca din pepiniera de la Sahatenii Buzaului o bijuterie a pomiculturii romanesti!
Luminita Pioara realmente a fost o doamna care si-a ocrotit miile de copii fructiferi cu mana forte, de munteanca. Pentru ca atatia ani am avut onoarea sa o vedem la munca, printre pomi si pentru ca, inevitabil se leaga prietenii reale i-am adus un omagiu aparte in 2019! Numai ca Dumnezeu are nevoie uneori si de oameni buni dincolo de nori!… https://buzaulinreportaje.ro/argument/drum-lin-doamna-a-pomiculturii-romanesti/
Farmec – familia Grivu
Am trecut rapid de momentul dureros al experientei Istrita pentru ca Iuliana Grivu, o gazda faina chicoteste ba in soapta, ba da sa spuna cu glas tare. Pe doamna aceasta eu mi-o aduc aminte in zona “maternitatii” de pomi, zic asa caci nu gasesc cuvantul ariei in care se nasc pomii. Aici, impreuna cu Luminita Pioara, intr-un august care spune de obicei doar despre concediu cate ceva, am mers in pepiniera. Doamnele acolo erau. Verificau pomii de an unu si doi. Daca gresesc, ganditi ca nu sunt specialist si spun din amintiri de jurnalist. Atunci am aflat cum se face altoirea si ce se intampla cu puietii din maternitate. Atat de galanta in explicatii a fost Iuliana Grivu, atat de teminic a vorbit despre talentul de altoritor… acum parca la fel imi rasuna ceea ce spune, pacat ca a fugit de aparatul foto!
Deci, domnul si doamna Grivu – manager si inginer-cercetator sau cum sa spun: cheia si lacatul, cum repede a definit rolul dansei in pepiniera chiar Iuliana Grivu, specific, mereu zambind.
Si amintirile vin si se revarsa peste prezentul linistit, de pensionari activi in propria livada de la Candesti. Doamna povesteste atat de frumos, iar domnul rezuma atat de succinct! O familie cu farmec aparte!
“Sa-i dam Cezarului ce-i al Cezarului”
Asa vorbeste despre Petre Grivu chiar prorectorul Florin Stanica de la Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara din Bucuresti, unitatea mama a pepinierei din judetul Buzau. Florin Stanica, acel cercetator vizionar care crede foarte mult in transformarea pomiculturii romanesti ca urmare a conditiilor meteo, a colaborat intens cu seniorul pomiculturii din Romania. Ca atare i-am cerut din start sa-mi spuna cum este astazi Pepiniera Pomicola Istrita fara Petre Grivu: “Goala. E goala. Nu are cum altfel sa fie. Este o istorie unica pe care noi ne straduim sa o ducem mai departe. Spre exemplu, vom face un lot de arbusti. I-am plantat chiar pe 2 decembrie 2019, in zona apropiata DN1B Buzau-Ploiesti, si are cam toate speciile de arbusti. Sunt acolo kiwi, banana nordului sau curmali si mai aducem cate ceva. Am primit si ajutorul unui doctorand din mediul privat pentru a face un sistem unic de protectie antiploaie si antigrindina. De asemenea, arbustii vor fi dirijati pe verticala. Este un lot demonstrativ si gandim noi ca anual prin luna iulie sa facem o sarbatoare a arbustilor fructiferi. Revenind la domnul Grivu, el este bolnav incurabil de pomicultura. Toata viata a dedicat-o pepinieristicii. Spre exemplu, in 2004-2005 cand USAMV a preluat Statiunea Istrita am facut proiecte prin care am reusit sa aducem tot ce este nevoie astfel incat sa existe material saditor de calitate, prebaza si baza, am adus de la un centru Italian. Tot ce a produs Istrita din 2009 este material saditor certificat. Atunci, impreuna am anticipat ceea ce urma sa se ceara pe piata romaneasca. Apoi, am realizat biodepozitarul – si el unic in Romania, dar mai ales plantatia de cires! Pentru prima data se folosea portaltoi de talie mica si medie. Foarte, foarte valorosi! De asemenea, tot cu domnul Grivu am infiintat un lot in camp cu 37 de soiuri de mar rezistente sit imp de zece ani le-am cercetat, astfel incat acum sa putem introduce in cultura soiuri nemaipomenite de mar! Dar, ciresul la Istrita este la el acasa in Romania! Prin plantatia de la Istrita realizata cu Petre Grivu am restabilit cultura ciresului care disparuse la un moment dat! Ar fi trebuit si acel depozit pentru cirese si prune, dar bun si necesar si pentru material saditor… Stim asa: la un moment dat Cezarului trebuie sa-i dam ce-i al Cezarului si sa-l omagiem pe Petre Grivu intocmai cum a fost si pentru ceea ce a facut pentru pomicultura din Romania!”, a precizat Florin Stanica, prorector al USAMV care a mentionat si faptul ca in aceste zile are loc un concurs de ocupare a functiei lasata vacanta in 2019 de tatal pomilor din Romania!
Aplomb
Las timpul sa spuna el povestea Pepinierei Istrita, iar livezile dumneavoastra – cu pomi cumparati de la profesorii de aici – sa va demonstreze necesitatea tabloului cu un singur personaj principal: Petre Grivu un “tata” care 41 de ani a avut grija ca in judetul Buzau sa se poata vorbi despre execelenta in pomicultura!
Mai rar asemenea oameni dedicați…sper, ca cei ce vor urma sa păstreze ce a fost bine făcut pana când se vor găsi alții de calitatea lor…greu in zilele noastre..
Felicitări, dragii mei! Sunt mândră că am avut un coleg de facultate și de semigrupa deosebit! Vă sărut și vă îmbrățișez cu drag!
Pe 1 mai 2018 i-am dat libertatii un nume si loc sa zburde! Aripile i s-au deschis intr-atat incat a putut cuprinde sufletul, oameni si locuri din judetul nostru fantastic in istorie si prezent, Buzaul Carpatilor de la Curbura! Un campion el insusi al frumusetii, dar si al neajunsurilor, al oamenilor calzi, harnici, idealisti si vizionari, dar si al celor indiferenti, fara coloana vertebrala sau chef de munca. In doi ani au trecut prin penita chibzuitii, unicii, nemaipomenitii, obisnuitii, hotaratii si am cautat sa ii izolam pe cei fara dorinta de a fi buzoieni adevarati.
buzaulinreportaje.ro a demonstrat ca si la Buzau se poate face un alt fel de jurnalism, unul ce porneste din documentarea in teren, trece informatia oficiala prin filtrul sateanului, dar mai presus de alte aspecte induce starea de bine, pozitivul, frumosul in sufletul romanului atat de pribegit de vremuri si conducatori. Nu ne dorim nicidecum mii de aplauze la fiecare scriere in parte, vrem sa fiti putini si sa cititi! Arta aceasta care sta sa-si piarda rabdarea de atata asteptare, cititul… Scriem pentru oamenii care citesc, care sunt curiosi sa afle ce se intampla in judetul Buzau si care doresc sa se bucure cand se misca motoarele locale. In acelasi timp, s-au selectat si marginalizat singuri putinii apasatori de like. Ii invitam sa mute like-ul catre cine are nevoie, noi marsam pe cititori, nu pe modernii retelelor de socializare ai zilelor noastre.
Ne-ati oferit inapoi lectia fidelitatii. Sunteti 500.000 de cititori stabili din 113 state ale lumii unde Romania are sau nu fii in cautarea viitorului mai bun. Nu am pus accent pe diaspora, ci pe noi, oamenii de aici pe care doar un virus nemaipomenit a putut sa ne diminueze alergatura spre munca.
Al doilea an de activitate a fost cel al calitatii si anvergurii. Am prezentat judetul Buzau cu scopul de a-i fi aflate evenimentele care ii marcheaza existenta. Spre exemplu, BuzauFest, festivalul judetului a devenit un fel de simbioza intre oamenii locului Monteoru si miile de buzoieni sau turisti plus mesterii ce dau de fiecare data valoare unor evenimente publice, iar Dragaica – targul dintre tari anulat se pare anul acesta, in 2019 a fost mai ales un concert in aer liber pe ritmuri diverse, insa seara populara a fost cea mai iubita de buzoieni. Sunt minim 300.000 de oameni care trec macar o data prin Dragaica Buzaului, in timp ce unele serbari populare de comuna au devenit atat de serbede incat nici macar batranii locului nu mai catadicsesc sa-si puna camasa noua si sa iasa in sat in acea zi speciala. De, exista si primari buzoieni atat de lenesi incat nici in precampanie electorala nu-si ridica avutia de pe scaun, daramite sa mai urneasca vreo investitie!...
Ehehei, daca ati fi jurnalisti si i-ati vedea in splendoarea neputintei ce ati face? Sunt cateva etape, insa finala este cea mai importanta: nimic. Doar ziua votului este capitala pentru multele rame politice ce impanzesc judetul!Ii sfatuiesc sa se uite in ograda vecina, in comuna de langa ei. Sunt si primari la polul opus. Cu greu te intelegi cu cei care efectiv sunt printre oameni la treaba indiferent ca vine sau nu anul electoral sa stai la discutii minim 10 minute! Fiecare primar pe care il voi exemplifica are formata o echipa intocmai cu comportamentul sau – de oameni dinamici, deschisi viitorului, dar mai ales oamenilor lor din comuna.
Prima dovada vine din orasul Buzau care se dezvolta pe alte parghii decat cele pornite in urma cu 22 de ani si mentinute 18 ani in sir. Muncipiul resedinta de judet marseaza puternic pe infrastructura rutiera - in 2019 au fost asfaltate strazi ce nu au vazut vreodata asfaltul, insa si cea rutiera este de apreciat. Constantin Toma este primarul care vine din mediul privat si isi pastreaza mentalitatea de dezvoltare a economiei Buzaului, semnul ultim fiind cel din plina stare de urgenta: Cosul verde de Buzau https://buzaulinreportaje.ro/interviu/interviu-social/cosul-verde-de-buzau/https://buzaulinreportaje.ro/interviu/interviu-social/cosul-verde-de-buzau/.
Anul acesta al doilea ne-a scos in fata primari atat de vizionari incat zici ca nu sunt din judetul Buzau. Sunt calculati si cu un pas inainte de nevoile comunitatii. Desigur, ma gandesc la edilul ungurean Ciprian Tirizica, pentru reporter uimirea intervalului de un an. In https://buzaulinreportaje.ro/reportaj/reportaj-special/casta-unguriu/ sau in https://buzaulinreportaje.ro/reportaj/reportaj-economic/comuna-model-unguriu-in-regie-proprie/ va dati singuri seama daca la Unguriu se face sau nu treaba ca la carte. Este si ceva ce nu am scris niciodata despre comuna aceasta: pe strazile din zona nu am gasit, domnule vreun biet batran sau vreun tanar, ba si cu mofturi care sa spuna ca nu a fost primit de primar pentru a-i fi dat raspuns la problema!
Vine imediat si categoria conducatorilor de comunitati despre care chiar...
O familie deosebita.Multa sanatate!!
Mai rar asemenea oameni dedicați…sper, ca cei ce vor urma sa păstreze ce a fost bine făcut pana când se vor găsi alții de calitatea lor…greu in zilele noastre..
Felicitări, dragii mei! Sunt mândră că am avut un coleg de facultate și de semigrupa deosebit! Vă sărut și vă îmbrățișez cu drag!
Comments are closed.