Reportaj

Avem locuri frumoase: Nehoiu. Vrem sa le locuim!

Este firul rosu al scrierii mele de astazi si va invit sa-mi spuneti daca dupa zeci de ani de munca prin orasele lumii nu va bate gandul sa va intoarceti acasa, in satele Nehoiului care merge inainte in fiecare zi!?

Caut astazi muntenii la ei acasa si nu zabovesc nicio clipa prin vreun alt loc care sa nu aiba brazi sau ape de munte in jur. Gata sa-mi tin rasuflarea de cat de mare este dorinta de a ajunge in satele de granita ale judetului Buzau, cele aruncate inspre Covasna si Brasov! Nu pot.

Drumul e lung si dificil de parcurs. Dau roata judetului Buzau si ii simt durerea din carosabil si pana in casa acoperita cu sita. Muntenii mei sunt oameni frumosi, plini de energie si ganduri de mers inainte. Nu se vaita si nici nu acuza. Isi agonisesc existenta pe prispa casei de unde scruteaza in fiecare dimineata zarea incarcata de munti, un soare nu atat de rosu ca la campie si un aer atat de curat inca incat simti nadejdea ca daca desfaci nasturii puloverului si vrei sa ascunzi cateva respiratii au sa tina pana in orasul Buzau.

Ma aleg doar cu placuta senzatie de racoare a unei dimineti de vara trecuta bine, ba de toamna data in copt! Iar oamenii cu care astazi zabovesc la vorbe stiu sa citeasca in mersul norilor daca vine sau nu toamna. Si fac asta cam cu doua saptamani inainte ca la noi sa se vada concret cum se inchide cerul.

De la dumneavoastra am primit adeseori intrebarea de ce nu calc si in Baragan sa-i scriu durerea sau bucuria, transformarea si bogatia si prefer buzoienii de la munte. Totdeauna, in cei gata 20 de ani de presa, am avut acelasi raspuns: ei nu stiu sa se vaite! Daca le bati la usa in miez de zi cand arde camasa pe ei sa stranga repede fanul caci vreo pardalnica de ploaie ce le-ar putea strica hrana animalelor pentru iarna, muntenii stau totusi sa-ti asculte nevoia si se lasa pe ei pentru a-ti fi tie de ajutor! Sau daca le provoci trecutul cu amintiri de mare jelanie, ei iti intorc obrazul prezentului si te lasa sa le masori existenta de acum! Asa ca urc la Nehoiu, nu orasul in sine, ci merg prin Lunca Mare – cartierul in care batranii fac pachete pentru copiii plecati la munca in strainatate si pentru trimis la Brasov sau Covasna, unde le sunt copiii plecati, si in dragalasa Basca a Rozilei ce tanjeste dupa dezvoltarea turismului, caci are cu ce! Vorba mea cu oamenii Nehoiului raspandit prin munti si pe marginea apelor repezi duce catre viata lor sociala si economica, caut sa aflu trairi despre prezent si nu vreau sa stiu declaratii defaimatoare despre politica romaneasca de azi, ci doar daca oamenii ar da locul acesta aparte pentru un apartament confortabil, spre exemplu in orasul Nehoiu sau in marele Buzau. Am primit cel mai frumos raspuns din ultimii multi ani: Avem locuri frumoase, noi vrem sa le locuim! Este firul rosu al scrierii mele de astazi si va invit sa-mi spuneti daca dupa zeci de ani de munca prin orasele lumii nu va bate gandul sa va intoarceti acasa, in satele Nehoiului care merge inainte in fiecare zi!?

Nehoiu – orasul cu sate perfecte pentru vederile de odinioara

Asa de bine ii sta soarelui sa se ridice pe varfuri cat sa-l vad iesind de dupa muntii din sus de Patarlagele, incat zic sa dau de-a fuga dupa el sa aflu de unde rasare. Ei, na! E joaca zilei de teren! Niciodata nu a stat pletosul sa-l prind zdravan si sa-i scurtez putin din avant, vara mai ales! Si azi e suparat tare si impinge raze iuti catre noi. Animalele stau cu gura cascata si trag spre albia Buzaului. Multe vaci si turme de oi de-a dreapta drumului national care se apropie de Nehoiu. Orasul acesta are mereu un aer proaspat, dorit, o doza de linistire si imediat de munca. Fac dreapta prin fata catedralei si conduc incet-incet cat sa observ oamenii si sa nu primesc din spate clacsoane. Vreau sa cunosc comunitatile prin care ajung si sa vad daca nu cumva oamenii simpli au altceva de spus. Le disturb putin confortul zilnic. De-a dreapta sunt ramasitele Forestei resuscitate parca pe bucati. Fostul sediu al conducerii celei mai mari intreprinderi forestiere din Europa – la vremea sa – devine astazi sediu de birouri si locuinte ce vor fi scoase la vanzare. Nehoienii trec spre piata. E dimineata. Aerul racoros de munte patrunde in simtiri. Imediat dupa podul spre Lunca Pripor caut sa cuprind noua linie a orizontului: un sir lung de foste obiective comerciale ori industriale pe dreapta si case cochete pe stanga. Oamenii acestei parti a orasului sunt pe graba. Lunca Mare. Asa se numeste acest cartier al orasului Nehoiu. Este dimineata si probabil ca in acest fel motivez graba. Trec pe rand pe langa mine femei cu sacose pregatite de piata, barbati cu pasul mare si ochii in trafic, varstnice care aleg mersul agale si vorba lunga. Le fac partenere de discutie, caci trebuie sa aflu cum este in Lunca Mare.

In spatele doamnei care imi spune ca se grabeste sa faca un pachet pentru Brasov muntii isi strang la piept avutia verde. De la ei vine si racoarea, dar si starea de bine si liniste in Lunca Mare. Arunc un ochi de-a stanga si vad stadionul orasului Nehoiu. Alearga cativa tineri cu tricouri identice, semn ca fac parte si din acelasi club sportiv. La poarta stadionului, alti oameni imi spun ca lunca aceasta e asa de mare incat a ramas doar cu batranii, tinerii s-au dus vazand cu ochii si se mai intorc doar cand isi ingroapa parintii. Dau sa ma intristez si ies repde din discutia aceasta care ce-i drept e rupta din realitate, insa nu cred eu ca nu ar fi chiar deloc picior de copil in Lunca Mare. Normal ca nu! Doi baieti ca de clasa a sasea urca podul! Merg la scoala. Altii vin dinspre centrul orasului, acasa. Ii intreb de unde vin si imi spun ca de la un interviu pentru un loc de munca. Din spate, cred ca una dintre mamele tinerilor zice taios: trebuie sa se descurce si sa aduca paine pe masa! Am zis ca-s mai tineri, dar unul are 20 de ani, iar altul 24 si intre ei este unul mai iute de 17 ani. El nu a dat interviu, ci si-a cumparat adidasi noi.

Vrem zona de agreement

N-as mai sta in Lunca Mare. Asa isi arunca ziua aceasta cate o sageata, incat simt cum biciuieste in mine bucuria de a sta de vorba cu muntenii Nehoiului. Si aleg calea minunata catre comuna Gura Teghii fara a avea cap compas aceasta localitate. Ma opresc in Basca Rozilei. De vreo 15 ani tot imi propun sa merg in clasa unei doamne educatoare de aici. M-a sunat candva si mi-a povestit ca gradinita ei este ca in Dumbrava minunata. Clasele sunt decorate cu obiecte realizate impreuna cu copiii din materiale din natura. Asa de duios spunea doamna despre copiii din Basca Rozilei si asa multe recomandari am primit mai apoi sa o si cunosc… Timpul a trecut, copiii aceia au terminat si facultatea… Azi insa gasesc satul acesta ca o unduire lina pe langa apa zgomotos curgatoare de-a dreapta. Serpuieste satul si scoate in fata case asezate si oameni cuminti. Daca ar fi sa fac un top al celor mai dezvoltate linii de locuinte rurale de pe Valea Buzaului, atunci as spune ca dupa Chirlesti, tot din orasul Nehoiu, si Poieni din Patarlagele, aceasta este a treia care arata exemplar. Casele batranilor au prins culoare si efervescenta. Au etaj mai toate. Lemnul de moda noua le da stralucire, eleganta si o prestanta tipic munteneasca. Sunt curti mari in care lucreaza minim doi barbati, iar femeile apar in drum. Fie catre magazine, fie la strans de brazde.

Tanara tine in maini o furca. Merge la strans fanul. Copilul ca de vreo trei ani a deturnat-o de la drumul sau peste puntea ce o trece peste apa Rozilei. Au o capra pe care o cresc sa le dea lapte pentru baiat. Puntea pe care se va intoarce, plus toate de pe raza Nehoiului au fost refacute in 2019 la propunerea conducerii din Nehoiu prin primarul Ionut Milea.

Fata care mai pescuieste din cand in cand imi arata educatie. Oamenii de aici sunt de o civilizatie aparte. Curati, luminosi si primitori. Fata isi iubeste Basca Rozilei la fel de mult precum batrana ajunsa la senectute. Cu toate acestea nu i-ar displacea daca ar locui chiar in orasul Nehoiu. Poate pentru comoditate. Nu simte nevoia decat de putina agitatie in plus pe care ar da-o turistii veniti chiar si la pescuit. Nehoiu este de vreo trei ani, pe rand, capitala Romaniei si a Europei la rafting si rafting se face si pe Bastile de sus, de aici. Oamenii insa ar vrea forfota de turisti si in satul lor, iar tanara a pus cateva etichete deosebite.

Zona se preteaza si a inceput sa se deschida turismului. Surprinzator de bine!

Cateva carpite apar in mijloc de drum dupa o curba. Dupa ele doi nehoieni linistiti. Unul dintre ei le striga ca pe niste copii. Caprele se intorc si se duc la mana stapanului. Cum sa nu stau eu de vorba cu acesti oameni.

Basca Rozilei ramane zambitoare si linistita. Domnii acestia mi-au creionat firul rosu al reportajului: avem zone frumoase, vrem sa le locuim! Nehoienii sunt multumiti cu conditiile de trai pe care le au, nu cer gaze naturale sau drumuri impecabile! Nu dau cu pietre in conducerea orasului Nehoiu pentru ca nu au motive. La coborare insa, o doamna extrem de eleganta pentru o casnica aduce in atentie o probleme: vara 2019 nu a fost chiar cea mai blanda, iar Nehoiu a suferit din cauza precipitatiilor sub forma de ploaie in cantitati foarte mari si in scurt timp.

Stiu ca alocarea banilor pentru reparatii pe infrastructura afectata de inundatii tine strict de Guvernul Romaniei si are loc la cererea autoritatii judetene, in speta a Prefecturii Buzau. Pentru ca ultimii trei interlocutori din Basca Rozilei au adus in atentie problema am mers la prefectul Cramen Ichim pentru a afla daca este vreo veste despre alocari bugetare pentru refacerea zonelor calamitate din Nehoiu. Ghici raspunsul?

Deci, nu tine de primarul orasului Nehoiu, pare ca nici de prefect, ci clar de jocul de sah cu finantarea de la Bucuresti! Oamenii din Basca Rozilei nu au de ce sa primeasca aceste scuze atata timp cat au probleme in zona lor, numai ca…

Perfect

Traseul meu de astazi prin doua sate ale orasului Nehoiu trebuie sa se termine. Plec cu sentimentul unic al apartenentei de loc, al bucuriei si satisfactiei pe care o au muntenii si deloc aruncatori de bolovani catre conducerea locala. Nu sunt indiferenti, ci chiar au vazut in zona lor ca lucrurile incep sa mearga si dinspre partea administrativa spre ei. Si se intampla in perioada recenta sistematic.

Si stiti ce, cred ca data viitoare ma duc in alt sat! Sa arunc o bila!

Ilinca Moise

1 Comment

lasă aici un comentariu

  • Mizeria nu ați văzut-o? Câinii vagabonzi nu i-ați văzut?Chiar lângă casa de cultură se află un adăpost improvizat pentru câini.

Mai multe articole