Ne-am inaltat vreodata gandul catre acei oameni simpli in faptura lor, tarani curajosi ridicati dintre fratii lor si care s-au jertfit ei insisi pentru comunitatile lor ori care au zidit suflet pentru semenii lor? Stim in 2020 cine sta la baza istoriei zidirii cetatii careia azi ii citim viitorul, ii simtim pulsul vibrand cu cel al dezvoltarii din marile comune-oras ale tarii si ii invidiem mersul pentru ca asa e in sangele nostru rasarita si pastrata invidia? Cand credeam ca intr-o comuna semiurbana este deja totul asezat ca in paginile de carte – adica la vedere – hop, ineditul! L-am luat mic, neclar si i-am cautat descifrare in istorie.
La un moment dat, ai impresia ca jurnalist ca nu mai ai ceva de identificat ca fiind nou, surprinzator, nestiut de omul modern axat pe ceea ce se poate intampla acum, rapid, din mers in zona Maracineni – areal deja prezent in harti ca loc de popas, de tranzit si de interes economic, dar si in statistici economice specializate pentru masurarea nivelului de trai al locuitorilor.
Azi devin eu insami spectatoare la noutate si caut in profunzime. Nu am, in mod evident sansa sa descopar acum intreaga informatie care nu apare nici in arhive bine securizate impotriva vremelniciei, nici printre seniorii locului, insa frantura de informatie imi este oferita de avizi cautatori printre litere din judetul Buzau.
Iute are sa apara atipicul, ideea altfel ce se contureaza in comunitatea Maracineni ca un omagiu adus victimelor comunismului – acea perioada atat de dificila pe care multi dintre noi preferam sa o uitam, altii o rasfoim prin cartile seniorilor parinti si altii o invatam pentru ca face parte din istoria Romaniei.
Maracineni va avea prima biserica din judetul Buzau inchinata victimelor comunismului! Iar insemne din temnita de drept comun din orasul Buzau, penitenciar inchis in 1960, vor sta de veghe sase metri inaltime deasupra bisericii cu hram de manastire sub forma unei cruci. Pana la ridicarea noii biserici ce va avea hram de manastire, bisericile din sat au parte de modernizare. In acest moment, Biserica Sf. Nicolae.
Printre bisericile comunei – Sf. Nicolae va avea casa praznicala
Gandul catre prima fraza din reportaj ma conduce in prima instanta la Biserica Sf. Nicolae din satul Maracineni. Facem aici popas pentru a afla ca acest lacas de cult ridicat in anul 1835 trece il ultimii ani prin ample consolidari si modernizari. Spre exemplu, trecerea timpului putea fi observata pana nu cu multa vreme in urma si la temelia acestei biserici maracinene. Administratorul comunitatii Constantin Dumitru vorbeste despre activitatile de la acest lacas ca fiinnd inca neincheiate.
Spuneam ca in curtea bisericii din primul sat aflat pe DJ 203K Maracineni-Lopatari se fac lucrari de modernizare, in speta, imi spune administratorul Constantin, vorbim despre ridicarea unei case praznicale pentru care deja a fost eliberat si largit terenul din curtea bisericii, portiunea necuprinsa de cimitir.
Pentru mine ramane in studiu ideea de arman boieresc la Maracineni, arman al boierului Dumitru Craciun si care explica in prezent de ce atat de multe case situate in zona postului local de politie sunt amplasate cumva intr-un areal incercuit, inchis, fix cum se construia odinioara armanul boieresc – conac in care locuia administratorul unei ferme si unde se facea efectiv intreaga gospodarire a domeniului boieresc. Vedeti, Maracineni releva o data cu trecerea timpului povesti cu iz de grandoare inca din istorie!
La fata locului, la Biserica Sf. Nicolae, administratorul comunei Maracineni arata monumentul ridicat candva de catre boierul Dumitru Craciun, obiectiv aflat astazi in grija familiei Iuga din sat. Langa acesta, doi sateni isi pregatesc bicicleta de plecare de la munca. Un schimb scurt de vorbe intre ei si administratorul comunei. Aflu ca oamenii igienizasera parte buna din curtea bisericii si pregatesc pentru inlocuire coltul in care stau aprinse lumanarile.
Acum, la sfarsit de iunie, incep sapaturile pentru fundatia casei praznicale de la Biserica Sf. Nicolae din Maracineini.
Cumva numarate pe degete sunt comunitatile buzoiene care dau atentie necesitatilor din ograda bisericilor ce se afla in areal. Si ma refer la acele obiective ce tin acum de modern si care ii sunt de folos mireanului si mai putin preotului care slujeste. In general, atentia se focuseaza pe cladirea bisericii.
Biserica inchinata victimelor comunismului pe culmea Potoceniului
Aici apare ineditul. Fapta ce ar putea sa puna laolalta cu zidirea din judetul Suceava, Biserica Nasterea Maicii Domnului care mai este cunoscuta si sub numele de Biserica Martirilor “In Memoriam” si care a fost ridicata intre anii 1996 si 2004, sa puna, spuneam credinta crestin-ortodoxa pe o fila de istorie aparte si sa inalte ruga pentru jertfa unei parti buni a romanilor care au cazut victime in inchisori din perioada comunista. Punem la socoteala si celebrul Memorial de la Sighet, dar si Aiudul si in total ar fi totusi putine biserici in Romania, iar la Buzau prima inchinata anonimilor care au indurat prigori de neinchipuit.
Daca la Suceava biserica aceasta este ridicata chiar pe locul fostei temnite in care au suferit luptatori anticomunisti, in orasul Buzau, temnita asemanatoare cu circa 300 de locuri este stearsa astazi de pe fata pamantului, in locul ei functionand un supermarket. Astazi nu mai razbate nici suferinta si nici amintire, totul este nou si ultramodern, indeamna buzoianul sa intre in marea roata a globalizarii fara a mai pune la socoteala peste ce pamant calca! Inchisoarea din Bariera Ploiesti, orasul Buzau, a intrat in demolare in 2017. Potrivit scriitorului Viorel Francu, la inceput, in temnita buzoiana, una dintre cele doua din oras, a doua fiind pana in 1960 in sediul fostei maternitati de pe Bulevardul Garii, erau adusi si detinuti politici, insa din 1964 a devenit doar puscarie de drept comun.
Impresionant este ca la demolare mai multe grinzi vechi de 120 de ani au ajuns la Maracineni.
Si aici incepe sa prinda contur legatura cu temnita din orasul Buzau despre care se stiu atat de putine lucruri, desi seniorii trecuti de 80 de ani ar putea sa vorbeasca despre zona din Bariera Ploiesti pe langa care treceau in mare liniste sau preferau sa o ocoleasca de teama zornaitului ce trecea inspre urbea ce-si construia primele fabrici din zona industriala. Imi aduc aminte insa povestirea unei asistente sefe din Maternitate care spunea ca “si in prezent (n.r. 2016) parca se aud dintre crengile pomilor oameni soptind, iar din subsol sunete metalice”.
Asadar, grinzile din puscaria Buzau – cea din Bariera Ploiesti- au fost recuperate si vor ajunge chiar la biserica noua din satul Potoceni – satul cel mai mare al comunei Maracineni si despre care am scris si in reportajul E un privilegiu sa locuiesti la Maracineni https://buzaulinreportaje.ro/articole/e-un-privilegiu-sa-locuiesti-la-maracineni/. Din acest lemn a fost deja sculptata o cruce imensa intre ale carei brate se afla in mod omagial roata dacica ce simbolizeaza in primul rand soarele. Constantin Dumitru, administratorul comunei Maracineni este insa legat in mod aparte de proiectul bisericii cu hram de manastire de pe culmea Potoceniului si explica detaliat, ba chiar schitand cu pixul pe foaia de hartie.
Deci, grinzile din temnita buzoiana au fost deja sculptate si transformate in imensa cruce ce va sta de veghe la zidirea bisericii noi din comuna ce galopeaza spre o devenire ultramoderna. Numai ca intamplarile vietii se rasfrang cateodata si in viata profesionala, iar aparitia unui calugar, spune Constantin Dumitru ii da de gandit, dar i-a adus si o caseta cu moaste de martiri din perioada comunista care au fost chinuiti in temnita de la Poarta Alba.
Biserica Constantin si Elena din satul Potoceni, cu hram de manastire, cinci calugarite si un spatiu dedicat recuperarii si ingrijirii sociale a unor persoane ce s-ar putea afla in dificultate, crucea sculptata din lemnul ce-a ascultat suferinta buzoienilor inchisi in inchisoarea din Bariera Ploiesti de-a lungul existentei ei, cutia cu moaste ale martirilor de la Poarta Alba, dar si istorii cu minim un preot, Gheorghe Beschea, povestea noua de la Maracineni are sa fie de notat, dupa cum insusi Constantin Dumitru a spus.
Revin cu putine detalii despre preotul aparte, Gheorghe Beschea nascut in 1902 la Osmanu, in judetul Braila si devenit in 1925 preot la Maracineni si autor de scrieri alese, plus colaborator la numeroase ziare din judet, dar arestat in 1958 si condamnat la 15 ani de inchisoare pentru ca a colaborat cu Miscarea Legionara. I se tragea de fapt din 1942 cand a fost recrutat ca preot militar, iar la Cotu Donului a cazut prizonier in Lagarul 47 Oranki, precizeaza Viorel Francu, scriitor inveterat buzoian, enciclopedie placuta de ascultat. Aici a refuzat sa se inroleze in divizia Tudor Vladimirescu de voluntari condusa de Ana Pauker. A fost trimis in carcera ingehtata, iar in 1948 revine acasa insa purtand asupra lui amprenta de luptator anticomunist, fapt rapid luat in seama de politia politica si soldat cu arestarea din 1958. In ancheta din 1959 de la securitatea din Ploiesti, preotul din Maracineni isi spune prietenii legionari – pe pr. Sandu Tudor din Manzalesti, pr. Dobrescu si Bejan Dumitru, iar in final il toarna si pe cumnatul sau pr. Constantin Stoicescu din Lopatari ca avand activitate contra regimului. Pr. Gheorghe Beschea a fost casatorit in Maracineni cu Clementa Beschea, nascuta la Lopatari. Clementa a fost invatatoare, iar scoala din satul Capatanesti ii poarta numele.
La o simpla cautare printre filele ingalbenite ajung sa aflu si un fapt inedit: in conditiile in care oltenii si bulgarii isi disputa apartenenta Banului Maracine – celebrul Pierre Ronsard sau marchiz de Ronsard, titlu obtinut dupa cea a luptat vitejeste in Franta, se poate usor licita si potrivit versurilor acestuia “ … or, quant a mon ancetre, il a tire sa race/D’ou le glace Danube est voisin de la Thrace”, adica s-ar trage de pe acolo de pe unde Dunarea s-ar invecina cu Tracia si adaugand ca in limba franceza “ronce” inseamna maracine, arata ganditori ai timpurilor noastre, Banul Maracine ar fi putut sa provina din arealul Maracineni. Fapt dezbatut in perioada recenta si de catre scriitorul Dumitru Ion Dinca. Cavalerul de capa si spada al romanilor, Banu Maracine ramane totusi o disputa frumoasa a istoriei si care macar ar fi putut sa treaca prin Maracinenii de Buzau daca nu cumva sa se si nasca prin zona!
De retinut este ca pentru satul Potoceni din comuna Maracineni pasul urmator ar fi slujba de sfintire a pietrei de temelie la prima biserica din judetul Buzau inchinata martirilor din perioada comunista, Biserica Constantin si Elena cu hram de manastire!
Add Comment