Brâul de la Bisoca se vrea jucat în UNESCO

Există oare petrecere românească fără un joc aparte menit să reliefeze partea cea mai frumoasă poate a românului – bucuria de a trăi? Ne îndurăm să stăm lemn, cum ne place să spunem, când picioarele se mișcă în ritmul muzicii? Sunt vreo patru-cinci zone din județul Buzău unde nimeni nu stă locului când vine vorba de joc. Însăși atmosfera minunată ce se leagă instantaneu este dătătoare de viață, de spectaculozitate și invită la trăire specială. Străin de loc, încerci să identifici rădăcinile fericirii de a gusta din viață cum puțini oameni reușesc să facă de-a lungul perioadei stabilite cumva de divinitate pe pământ. Oamenii se pun la cale doar prin mișcare și croiesc prin pași de dans o poveste. Povestea legănată și apoi iuțită ca la un semn, brâul, și nu oricare, ci cel pe opt pinteni vrea să intre în patrimoniul imaterial al UNESCO – Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură.

Pleacă brâul de la munte, de pe granița situată la cea mai mare altitudine din Geoparcul UNESCO Ținutul Buzăului, peste 900 demetri, de la Bisoca pentru a se înscrie în galeria mondială a dansurilor protejate de specialiștii în cultură pentru că este special!

Atunci, haidem, la Bisoca!

Cinstea satului fermecat din Munții Buzăului

Dacă l-am asemăna și cu un viteaz din basmele românești ar fi hiperbolizat complet. Nu e cazul. Bisoca are farmecul lui ca sat, așezare rurală, și-l deprinzi doar dacă apuci drag și-ți cumperi propria palmă de pământ acolo ca să trăiești pe măsură ce trec anii precum bisocenii sau dacă ai destulă vreme de petrecut printre bravii munteni care încă-și pregetă să culeagă plante de leac din fân, adună corect ciupercile de pădure acum pe toamnă sau pun timp destul în a respecta transhumanța ca odinioară. Eh!, degeaba zicem noi vorbe așezate, Bisoca are un ritm arhaic pe care orășeanul agitat n-are cum să-l îmbrățișeze decât dacă-i trec ani buni, orânduiți acum în mod electronic. Așa sunt satele noastre de la munte, încărcate încă de ritual al nunții, bocete specifice priveghiului, colinde cu versuri dedicate divinității, aici însă lui Vodă Cuza, în mod unic la nivel de județ Buzău. Și mai are Bisoca o varietate aparte a naturii cu care a fost binecuvântată.

Peste toate, are oameni speciali!

Azi, patru dintre dansatorii pe care i-am văzut ascunzându-și ori netezindu-și pletele cărunte de-a binelea sub căciula din blană pură de oaie joacă brâul pe scenă! A fost ediția cu numărul 53 a sărbătorii Pe plaiuri bisocene.

Le-au săltat ilicele, sufletul a dat frâu liber bucuriei să se afișeze pe fața fiecăruia, iar gândul a mers spre păstrarea undeva anume a dansului aparte din vârf de munte… aflăm repede ce.

Noi facem horă de cuvinte și admirație în jurul lor. Joacă brâul străbun. Pe Răducu Marinescu îl revedm azi pentru că, în mod absolut întâmplător ne-am cunoscut în sat, la Lopătăreasa, cu destulă vreme în urmă, dar bine e să citiți dumneavoastră AICI reportajul de atunci. Era artizanul culesului de prune, pe toamnă, târziu.

Am pariat că va fi primul din comună care va duce țuica din prune bio pe lista produselor românești certificate ecologic. A fost mai iute de pas un străin de loc. Îi vom căuta și lui povestea când ajungem în patria lui nea Dinică de la Băltăgari, dar nu nea Dinică e istețul cu țuica valorificată național. Vedem la timpul acela faina povestire. Nea Andrei Cojanu e bisoceanul din prim-planul Plugului lui Cuza, instrumentist și azi domnul care ne-a lansat ideea – vă rugăm, provocați-ne! Vrem brâul în UNESCO, zic concomitent Constantin Moise și nea Andrei. Al treilea, și șef al plugarilor și dansatorilor din Bisoca, dar și echilibrat secretar de comună, demn de echipa primarului Florin Stemate, este nea Costel Moise, cum îi spun domnii din interviu. Mai avem câțiva ași în mânecă de discutat cu deținătorul tradițiilor bisocene înainte de apusul din activitatea administrativă, dar să nu punem graba rămășag. Al patrulea, Bebe Băețelu e reținut în conversație fiind la primul său interviu, aș crede. Numai că și el, dansator înveterat și cu pintenii bine stăpâniți în joc, pledează pentru intrarea brâului din Bisoca în UNESCO.

O precizare e bine de reținut de către specialiștii în jocuri populare despre care știm bine că vor analiza reportajul –nici unul dintre dansatorii de brâu cu care am discutat nu aparține vreunui ansamblu profesionist.

Profesionist este doar pasul apăsat în fel și chip. Uimitor! De acord?

Da!

Este un da precizat de către primarul comunei Bisoca vizavi, pe de o parte despre valoarea brâului local, dar pe de altă parte și despre inițierea demersurilor de promovare în liga internațională a patrimoniului imaterial al acestuia, cu protejarea UNESCO. Florin Stemate spune că Bisoca deține realmente valori inestimabile ce trebuie scoase în lumea mare pentru a fi și apreciate, dar și promovate în mod sustenabil, nicidecum distruse în amalgamul modernismului. Ca atare, brâul jucat de bărbații bisoceni își face lecțiile și depune dosarul cu ajutorul forurilor locale și județene către reprezentanța UNESCO din România și către Ministerul Culturii.

Vicepreședintele pune umărul

Deci, e de dus sau nu în rețeaua UNESCO acest brâu aparte din Bisoca?

Suntem destui cei care am văzut sus, la Bisoca jucat acest brâu, jos, la oraș, la Toamna Buzoiană în 2017, ba și înspre Dunăre au mai jucat recent bisocenii brâul aparte.

Interesant este să precizăm că județul Buzău, datorită aportului specialiștilor din Consiliul Județean, a reușit să pună pe lista patrimoniului UNESCO, în afară de Geoparcul Ținutul Buzăului (2022),  tezaure umane vii (Living Human Treasures Systems)  – titluri onorifice acordate de Ministerul Culturii la inițiativa UNESCO – pentru Adela Petre, Mama Adela, (iunie 2012), Mircea Micu (2013), Amelia Papazissu (2013) și Liviu Balâc (2022).

Pentru că aici este suportul unui astfel de demers și pentru că în 2012 conducea Centrul de Cultură și Artă din Buzău l-am întrebat pe actualul vicepreședinte al CJB, Adrian Robert Petre care sunt demersurile pe care bisocenii ar trebui să-l facă astfel încât brâul lor să fie inclus în patrimoniul imaterial al rețelei internaționale menționate de atâtea ori aici. Iată un prim răspuns.

Ținem cont că bisoceanul Constantin Moise a fost participant în 1985 la pregătirea sub comanda celebrului Gheza, din acest domeniu, a instructorilor de dansuri populare din România. Aport important.

 APLOMB

Cum ar fi să vedem brâul de la Bisoca lângă Căluș, Doină sau lângă tehnica ceramicii tradiționale de Horezu deja prezente în patrimoniul UNESCO? Ei?

Până fac instituțiile abilitate actele necesare noi promovăm ideea, iar dvs. exersați pașii de brâu de Bisoca?