Reportaj

Bucuria Casoca

Ma furisez si eu cat pot si dau bice cailor mei putere astfel incat sa ajung chiar la limita Buzaului ca judet cu vecina Covasna. Legatura aceasta este de poveste ...

Pariez astazi. Pariez ca toata ceata va fi repede inghitita de soare si ca am sa intalnesc oameni frumosi! Asa ca pornesc cu noaptea in cap, cum se spune, catre culmile Buzaului. In zare, masini. Las privirea si sper ca traficul sa se subtieze de pe la Unguriu. Ei, nu! Astazi au iesit la drum masinile Buzaului, plus ce curge dinspre Ardeal sau urca din Moldova spre munte! Ma furisez si eu cat pot si dau bice cailor mei putere astfel incat sa ajung chiar la limita Buzaului ca judet cu vecina Covasna. Legatura aceasta este de poveste, ba de legenda si a tot amestecat in ea inclusiv o buna bucata din scrierile existente despre Lacul Vulturilor, Podu Calului, cascada Pruncea, drumuri de basm prin padurile Buzaului. Toata zona aceasta de granita, zic de comuna Siriu in ansamblu, are kilometri de legende. De la haiduci care se ascundeau sub cascada si pana la ape vii care redau sanatatea suferinzilor.

Cum sa pot cuprinde toata cunoasterea despre o zona atat de frumoasa a judetului Buzau care poate intra rapid din normalitate in magia turismului international?

Indiferent cand si cu cine discut despre turismul buzoian de la Siriu incep exemplificarile.

Oamenii privesc harta si aplica note bune pentru o bucata de pamant buzoian electrificata, asfaltata in buna parte, acum chiar si in catunul Bontu Mare, calcata de turistii avizi de liniste, munte si frumos si “cantata” ori de cate ori vreun politician are nevoie sa se exprime si sa se prezinte mai ales in fata strainilor cu valorile Buzaului!  Dar daca este sa-i adresezi intrebari legate de locuri, geografia lor si efectiv sprijin pentru acestea… praf! Am incercat, cu intrebari chiar si scrise si tare as da si nume, insa stiu ca simtim la unison ca nu ne-ar ajuta nicicum! Sa trecem peste cei care ne necajesc cu atitudinea “ gagioasa”, cum zic chiar locuitorii din Siriu. Astazi e timpul sa poposesc in Casoca: acel sat in care murmurul padurii da bunastare, tinerii par ca vor sa ramana acasa si frumusetea peisajului imbie la tacere! Caci de tacere am si avut parte intr-o luminoasa zi de octombrie! Iar la umbra padurii, cufarul cu peisaje minunate sta intredeschis inca sub Casoca noastra draga!

Siriul nepovestit

Tinta mea este Casoca. Satul acesta se afla pe granita de nord-vest a judetului Buzau, lipit de covasneana Sita a Buzaului si de bravii locali Gura Teghii, Nehoiu si Chiojdu. Comuna Siriu are cinci sate, iar Casoca este primul intrat in celebritate turistica. Sunt romani care intai au auzit de Casoca si mai apoi de comuna sa mama.

Ca in fiecare comunitate mica si aici exista oameni cu o alta deschidere catre promovare. Muntenii acestia din varf de harta sunt insa cam toti la fel: inimosi, harnici, cuminti si deschisi la vorba buna despre satul lor. In urma cu 12 ani, promovam Casoca impreuna cu familia Tudose care a ridicat aici prima pensiune turistica din Siriu. Sotii Tudose, Gheorghe si Aurica, au povestit mereu despre legenda din jurul spatiului deschis turistilor la inceput de popasuri prin tara. Pe cele 14 scaune din curtea pensiunii, inca sunt si astazi cele originale, prin anii ’50-’60 isi scria celebrele culegeri de matematica generalul de armata si fost prefect al judetului Rm. Sarat, Grigore Gheba. Desi nascut peste granita, la Dumitrestii de Vrancea, Gheba a invatat la Rm. Sarat si a ramas in istorie cu minim doua situatii celebre: a fost luat prizonier de rusi si a fost salvat de o doctorita de care s-a indragostit, mai apoi, in 1975 comunistii nu i-au mai dat voie sa-si publice culegerile de matematica pentru ca devenise “prea” celebru. Din cauza opozitiei fata de comunism, Gheba a si demisionat din functia de prefect si s-a dedicat matematicii. A scris 34 de culegeri de matematica tiparite intr-un tiraj total de peste sase milioane de exemplare, munca ce i-a adus Ordinul Steaua Romaniei in grad de cavaler acordata de presedintele Romaniei.  

La Casoca a legat o stransa prietenie cu familia Tudose si cu familia Dima din Bucuresti. Impreuna veneau la munte, la noi, in judetul Buzau.

Urmasii familiei Dima vin inca si astazi in zona Casoca, stranepotul lui Grigore Gheba, Dan Andrei si el matematician de valoare, nu calca prin locurile batute odinioara de strabunic. Geniul matematicii romanesti, Grigore Gheba a murit in 2004, iar Gheorghe Tudose in urma cu doi ani. Sute de mii de elevi din Romania au lucrat pe culegerile cu coperti cartonate, iar un concurs de matematica ii poarta numele.

Aduc un omagiu domnului Gheorghe Tudose, primul promotor turistic in mod autentic al acestei zone minunate. Cele 14 scaune isi asteapta si azi calatorii.In memoriam va las sa ascultati povestirea de odinioara despre cat de buna este pastrama pe cararea Casocii.

500, efectiv

Cu gandul la Grigore Gheba si culegerea de matematica atat de groasa din care batranul meu profesor de matematica extragea parca cele mai dificile exercitii ce imi produceau sfarseala instantaneu urc astazi de la barajul Siriu inspre Casoca cea luminata. Satul s-a format mai ales peste apa Casocii care aduna in ea afluentii Casocuta, Trestia, Valcu si Pruncea. O apa care da emotii uneori, dar care are un susur atat de cristalin incat iti vine sa ridici piatra cand trece cate un camion incarcat cu lemne. Ca, de, in patria muntilor din zona asta minunanta a portii Buzaului suntem!

Si chiar apare el, mandrul camion. Nici nu intru bine in sat si vad doua tinere. Sufletul s-a ridicat deasupra povestii si a inceput sa creada ca am intrat in sfarsit in satul de munte in care predomina tinerii.

Se poate sa fie asa, nu am vazut intreg satul. Doamnele isi plimba copiii de varsta mica. Sotii sunt la munca departe, in tara sau in strainatate si ele au ramas de veghe la casa din coltul minunat Casoca.

Fetele care nu au mai mult de 30 de ani se pierd deja in zare. Camionul care tocmai a trecut a ridicat praful cat sa acopere frumusetea. Praful isi urmeaza calea inspre drum si se face alene iarasi lumina deplina. Le urmaresc in oglinda masinii. Fac popas si vorbesc cu o vecina aparuta din gradina cu bostani si fasole. Casoca e cuminte tare astazi. In scurt timp trece si al doilea camion, gol, inspre padure. Dupa el! In parchet, mai ales barbati tineri care exploateaza lemn din padure privata. Vin la munca acolo unde sunt chemati. Au de intretinut familii peste munte, unii la Braesti, altii la Lopatari.

Clar, nu mai este ca odinioara! Mi s-a parut ca mai curand se curate padurea, nu ca s-ar taia in masa.

Oricum, oamenii de aici abunda in lemn. Fac cale intoarsa si arunc un ochi peste apa. Cascada Pruncea sade cuminte si ea si asteapta turistii care ii asculta ritmul stropilor ce cad cam de la cinci spre sase metri, arata specialistii. In deschiderea de sub cascada, zice legenda, se ascundea candva celebrul haiduc al muntilor nostri, Gheorghilas. Era perioada lui Tudor Vladimirescu.

Locul acesta este si in atentia autoritatii locale, nu doar a turistilor. Primarul Corneliu Dumitrescu vorbeste insa inca despre lipsa de respect fata de orice initiative locala de a amplasa mese sau canapele pentru relaxare. Of! Si Casoca este minunata! Statistica oficiala arata ca sunt 620 de locuitori, realitatea spune efectiv 500, restul au plecat spre un trai mai usor si poate mai putin minunat decat acasa! Tineri din Casoca muncesc in constructii sau la drumuri in tara, in ferme sau asistenta sociala in tarile lumii. Vin acasa, spuneau tinerele de la intrarea in sat, o data pe an. Acasa insa si apa are alt gust. Intalnesc in drumul meu un domn care vine o data pe saptamana sa se aprovizioneze cu apa de munte.

Ce-ar fi sa plec din Casoca bucuriei de aproape o zi? Stiu ca pe aici trec anual cateva mii de turisti. Fac popas fie la una dintre cele patru pensiuni agroturistice din sat, fie la una din celelalte 21 din comuna Siriu. Povestea comunei care construieste infrastructura turistica dupa ce in 2018 a fost aleasa de oficialii Ministerului Turismului alaturi de Breaza din Buzau si alte cateva zone din tara ca zona cu potential turistic ridicat o vom desfasura intr-un reportaj viitor. Astazi, bucuria Casoca ramane in suflet ca satul luminat in verde imbatranit de toamna, portocaliu de bostani copti si galben de pastai bune de cules!

Trei dintre fotografii, cu Grigore Gheba, cele 14 scaune si culegerea de matematica, apartin mediului online.

Ilinca Moise

1 Comment

lasă aici un comentariu

  • VERONICA SERBAN: Născută peste munte de zonele descrise azi,la Braiesti, având ca pasiune geografia și călătoriile, am dormit “La 14 scaune(scuzati scrisul)”am dormit la Gura Teghi ,Varlaam,precum și într-o cabană vanatorasca, sus ,pe valea Bastei Mici,am traversat munții în 1967,cu tren forestier,drezinä,plan inclinat,până la Covasna,precum și la pas din Braiesti până la Gura Teghi,prin munți.
    Scriu toate astea poate se accelerează turismul buzoian,poate se mai dezmortesc tinerii din fața calculatoarelor…
    Noi aveam părinți simpli ,dar destupati la cap și atunci când aveam în jurul nostru persoane de încredere,ne dădeau voie să luăm la pas munții, să ne cunoaștem țara.
    Vă mulțumesc că scrieti atât de frumos despre județul nostri drag!
    (Păcat, nu pot distribui!)

Mai multe articole