Scriu mai incet decat vorbesc. Imi doresc ca ideea sa devina fluviu si pe pagina, dar degetul este mai lent. Am sa va spun atatea lucruri minunate din judetul Buzau, insa ideea este franata de politete. Sunt si bune si rele. E ca in viata, in fapt.
Argumentul este un scurt reportaj al unei saptamani intense de lucru pe teren, de documentare. Cine nu cunoaste indeaproape buzoianul nu ar trebui sa scrie despre el. Cine nu vede maretiile de langa el, atunci de ce sa amageasca vorbele? Cine nu rostogoleste cuvintele pentru a exprima frumusetea locurilor si a oamenilor din Buzau…
Fac pariu astazi cu vremea, cu soarele in speta, si urc cuvantul pana spre Naeni, cobor pana pe granita cu Prahova si apoi cotesc unde se poate spre munte, la Chiojdu, caci am uitat sa-l salut pe Tata Lice. In fata ochilor se deschide panorama fantastica, sate care par a sta locului fara oameni in ele, in fapt intreaga comunitate Naeni este linistita. Inainte de ora 12, sa fie 10.30, nimic nu misca. Dar nimic. Nici in fata primariei, nici in sensul giratoriu din centrul comunei si nici la Prosca, locul prin care trec acum. Unde sunt oamenii? Pe deal, imi raspunde un batran la poarta caruia am oprit, am strigat si a iesit imbracat in negru, a doliu. Il si intreb de ce se imbraca asa? Pai, nu are alte haine decat negre, maro si gri. Nu vi se pare ca este o caracteristica a oamenilor de la sat? As fi curioasa sa-mi explice un specialist legatura dintre cele trei culori predominante in vestimentatia taranului, modul sau de viata si prosperitatea sau gradul de saracie.
Si pe deal ce fac? Lucreaza via, aflu. Caut spre dealuri, caci merg pe langa toata zona viticola bogata in soiuri rosii, aprige, dure, cu finalitatea seaca. Nicidecum forfota. Naeni este o comuna frumoasa, cu vestigii lasate de inaintasi legamant al existentei. Turistii vin pentru ca de sus, de pe deal, vad panorama Campiei Romane care sta de paza pana la Dunare. Cand e senin, imaginea iti taie respiratia. Si de ce sa urce pana aici turistul care nu mai iubeste drumurile pline cu gropi? Pai, in afara de povestea dacilor aflata la vedere pe deal, un pahar cu vin rosu sec, o Feteasca Neagra pura, doar aici gasesti. Ca o servesti in crama austriaca sau in curtea lui Ionel Stanciu este in ambele situatii un castig.
Pacat ca drumurile se autointituleazadrumuri turistice. Turistul insa a invatat ca mersul la pas este sanatos si isi lasa masina acolo unde nu mai poate drumul. Dar daca ar vrea sa urce la Fintesti? Dealul aluneca in voie. Nimeni nu a infiintat macar un indicator la baza drumului. Este unul, dar sus, fix langa buza alunecarii. Daca ploua, acolo iti plangi amarul.
Deci, de-un drum turism!
Nu aceeasi este situatia spre Chiojdu. Acolo, comunitatile care se afla dincolo de DN 10 Buzau-Brasov, inspre Valenii de Munte, au depus cu adevarat eforturi de a covinge ca drumul nu inseamna doar acces, ci dezvoltare mai degraba. Si cu putina vreme in urma l-au refacut. Ca acum s-a depreciat, e clar. Numai ca turistul mai repede urca spre Chiojdu sa vada maretia dintre munti si sa intre in arealul Luanei, cea enigmatica, si care urca pana la Colti – Bozioru. Muntii de aici ascund intre brate trovanti, pietre care spun povestea dintre aici si dincolo. Oamenii au invatat sa primeasca turisti si se simt bine cand poarta e deschisa de un chip strain. Daca va simtiti dezorientati bateti si la poarta impresionanta a lui Tata Lice. Gasiti casa asa: de-a stanga apei, singura casa purtatoare de steag romanesc! Iar Tata Lice e usor identificabil – nu spune niciodata nu propunerii de a merge si a vedea lacul pe care se poate pasi, ba chiar Lacul Vulturilor aflat totusi la cateva ore distanta. Si mai sunt.
In fiecare zi, o zona minunata a judetului Buzau capata aura fantastica. Este pretuita si intra in galeria Must see! Iar cuvantul meu o mangaie si o stimuleaza in fata curiosului care spune ca nu prea gaseste ce sa vada in judetul Buzau! Ei, na! Nu stii tu, turistule lipsit de practica predocumentarii, cat de minunat este el, Buzaul! Mancarea cea mai iute, locurile cele mai frumoase, oamenii cei mai voiosi, vinul cel mai … neprefacut, cum zic podgorenii. Si sunt multe pe care le vom prezenta incet in reportajele buzaulinreportaje.ro!
Add Comment