Am căutat buzoienii la ei acasă, în satele de graniță ale județului, sate-găvan până la urmă, căci stau bine ascunse în căuș de pădure! Tocmai sus, la mia de metri altitudine, loc unde brânza se zbicește la grinda casei, fără efort din partea ciobanilor, unde oameni sunt atât de puțini, dar așa de curajoși, drumurile sunt strategice, doar cât să se strecoare o mașină, iar pasul turistului ajunge mai încet.
Acum vă scriu pe scurt, căci oboseala drumului lung trebuie combătută cu odihnă, dar și cu idei dospite, așezate! V-am promis, dragi cititori ai ziarului www.buzaulinreportaje.ro că revenim în casele voastre, iată că am urcat! E semn bun, căci dorul de bisoceni a fost mare! Hai, că povestim cum știm noi mai bine, tocmai mâine, cel mai devreme! Și urcăm cu povestea de jos, de la Sărulești, apoi dăm roată până pe culmile între care stă din 1828 curtea Mănăstirii Găvanu, între ziduri naturale din gresiii imense și coborân prin Lacurile Bisocii!
E ceva de scris! Zăbavă, vă cer! Azi am adus bucuria cerului care le stă strajă bunilor munteni!
Revenim cu reportajul integral!
Add Comment