Lucrurile au și ele viață, contează să le trezești sufletul. (Gabriel Garcia Marquez –Un veac de singurătate)
… și vântul care-și intersectează azi haotic cele patru brațe s-a pornit. Îi place când să lumineze, când să întunece până și zarea. Oamenii apar siluete scurte, îmbrăcate de muncă. Trec spre gară, un bărbat și două femei. După sacoșele cărate cu mâinile, din greu, aș zice că merg în vizită, la copiii de la oraș. Se uită spre străinii care surprind oameni, fapte și locuri. Slobozesc vorbe despre vremea care nu se mai deschide odată a primăvară demnă de ridicat capul verdețurile cele bune. Dar, de nu știu unde, un soare atât de repede urcător până la mijloc de cer salută cu bucurie ziua de azi, zi ce scrie istorie peste câmpurile și zonele locuite, strânse cândva în jurul căruțelor și în jurul cailor domniței Cilibi. I-am croit AICI povestea.
Trosc-pleosc! Și zarea rupe un scâncet. Trec mame cu bebeluși în brațe spre cabinetul medicului de familie. Mulți bebeluși. Azi căutăm și aflăm frumusețea dincolo de peisaj!
DRUMUL POȘTALIOANELOR, RUTĂ CU ISTORII. Tot pe ruta poștalioanelor merge și soarele. O singură idee fascinează intens – ce relicve nemaipomenite, trofee ale trecerii diligențelor, or fi mai găsind agricultorii Cilibiei sub plapuma de grâu? Vă dați seama câte diligențe și câți vizitii și-au lăsat poveștile aici, sub picioarele noastre?
Și azi, peste ele se toarnă pentru prima dată asfalt. Se-nchid istorisirile așa cum țin să o notez și pe cea a Mariei Ceauș, probabil decana de vârstă a Cilibiei moderne. Pe 13 martie 2019, primarul Ion Enache, și azi primar al comunei, îi ducea un imens buchet de flori și un tort cu promisiunea că la 110 va comanda organizarea unei petreceri pe cinste. 103. Atâția ani a trăit Maria Ceauș, cea venită dinspre Scutelnici după soț. O centenară care poate că știa povestea diligențelor poștei care zornăiau potcoavele cailor pe drumul de praf, gaze și cereale.
Cilibia are o frumusețe aparte. O vezi doar dacă vrei. Așa e și cu oamenii ei. Au aerul lui Buendia din Macondo, satul cu povestea lui Marquez, prins între realitate și ficțiune. O bucurie a vieții. Cilibia nu e Macondo, și totuși ar fi. M-aș întoarce oricând aici să descopăr oameni speciali, povești despre trufandalele de primăvară, cărămidă, carte, cereale, trenuri. La fel și-n satul, din cartea columbianului. În jurul Cilibiei e Gălbinașiul atât de anonim, deși se lipește de orașul reședință de județ cât să se unească rapid cu acesta, are C.A. Rosetti – vatra bogată în gaze și în case abandonate, îl are și pe Luciu, comuna cu punga cea mai mare de gaze naturale, dar și a bălților, și-a mierii de albine … și-a-nzăpezirilor! Poate găsim cândva vârstnici ai Cilibiei să povestim cu ei despre vizitii poștei și scrisorile pe care le duceau laolaltă cu colete secrete și plicuri cu pecete roșie.
CILIBIA CELOR 126 DE EROI. 50 sunt eroi ai Primului Război Mondial, iar 76 și-au adus prinosul de onoare și patriotism către patria română în Al Doilea Război Mondial. Pentru lista celor din Revoluția anului 1989 este prea devreme de scris nume, istoricii încă analizează. Nu știu clar de ce gândul la diligențele poștei de la început de comună Cilibia, gând ce tot vine după noi de la intrarea în sat, a dus către eroii celor două războaie mondiale? Poate pârdalnicul de vânt care ciupește strașnic din obraz, dar și culcă firele adolescentine de grâu ce-au ispășit-o temporar cu pedeapsa secetei!? Pe lângă celebrul siloz din Cilibia Gară mână năstrușnic o căruță trasă de-un singur cal, bine hrănit, cu coamă strălucitoare în bruma de soare a orei 10. Bărbatul îmbrăcat în haine maronii aruncă priviri insistente. Dincolo de el, câmpia cu grâu ridicat de-o palmă zdravănă … e forfotă. Aici suntem și noi.
Surprindem prima asfaltare pe drumul comunal 25, dintre satul acesta cu nume muzical, Cilibia Gară și Movila Oii. Ni se alătură în câteva minute și primarul Ion Enache care, însă, vreme de jumătate de ceas continuă telefonic organizrea în echipe de lucru a reprezentanților primăriei care verifică diferite etape de lucru, în teritoriu.
DC 25, CILIBIA GARĂ – MOVILA OII. Fascinantă e azi câmpia aceasta care mustește vară de vară a cereale diverse, dar care zace și pe pungi de gaze naturale. Cele mai mari din România. O combinație aparte. Așa sunt și oamenii ei, ai Cilibiei – simpli, la o primă privire, cu case tradiționale, știți, ca la câmpie, cu verandă între două coloane încă păstrate și de iubitorii vremurilor noi, dar și avangardiști și campionii ai muncii câmpului – în satul Poștă luminează parcă spre carosabilul DN 2 B Buzău-Brăila case noi, după tipicul anilor de după 2010 și care nu mai permit vântului din Bărăgan să-și facă mofturi diverse prin suita de coloane câmpenești.
Comuna domniței Cilibi se vede altfel de la marginea satului Cilibia Gară. Privirea se face arc deopotrivă peste câmpie și peste satul cu gară CFR și pare să se ducă printre străzile care au fost primenite cu asfalt nou, unele pentru prima dată, altele unul nou pentru că în 2001 s-a turnat prima dată plapumă grea și durabilă peste căile de pământ ale comunei din inima Bărăganului. Despre prezent, primarul Enache, spune că se croiește sub auspiciile celui de-al doilea strat de asfalt pentru toate străzile comunei. Ascultați dvs.!
Șapte muncitori de la compania care va demara azi asfaltarea și-au luat ghetele de sacrificiu și-și strâng salopetele, vântul își caută loc și-n suflet. Și stau ca la linia de start. Din când în cand mișcă utilajele. Stau în așteptare. E clar. Pare că au primit informația că autospeciala cu bitum este aproape de DC 25. Încolonează utilajele. Mai apar muncitori.
Ion Enache intră printre muncitori să trăaiscă momentul asflatării dintre Cilibia Gară și Movila Oii. Primarul nu face recomandări, ci dă atenție la etapele de lucru pentru că drumul acesta va deveni unul de siguranță. Dacă vin zăpezile intempestive și se-nchide traficul dintre sate, atunci pe aici poate fi o ieșire. Dacă trec autotrenurile cu cereale, tot pe aici le va fi mai scurt să iasă.
Primarul Ion Enache privește în lung drumul. 3,5 kilometri de rază ce despică lanurile de grâu. Azi a început asfaltarea care se termină în circa două luni, dar ne spune cu exactitate primarul Cilibiei.
Până la final de lună aprilie 2024 se toarnă și al doilea strat de asfalt pe DC 25, drumul ce se croiește prin Bărăgan parcă pentru a-i da putere atunci când are să vină vremea recoltelor, căci patria domniței Cilibi e grânar pentru județul Buzău.
CANALUL DE DESECARE CE POATE PRIMI ALT ROL. Rupem ritmul asfaltării, oricum muncitorii au de reglat autospeciala cu bitum, dar și restul echipamentelor necesare zilei de azi și acțiunii istorice, zic așa pentru că are loc pentru prima dată aici. Privirea se duce spre dreapta drumului comunal 25, fâșie lungă, dar nu și surdă de câmpie când verde, când galbenă de resturi vegetale.
Vedeți Cilibia Gară la linia orizontului?
Despre canalul din dreapta acestui drum comunal, drum ce primește azi binecuvântarea primului strat de asfalt păstrând pământul temelie, primarul Ion Enache vorbește cumva cu așteptări aparte. Și l-ați auzit anterior vorbind despre hărnicia locuitorilor comunei pe care o conduce din această postură din 2012. Oameni care trec înspre Cilibia, oameni care merg spre Luciu. Se salută respectuos cu ei, iar pe unii îi întreabă de una, de alta, de-ale vieții și muncii din care fiecare își leagă zi cu zi, viața. Este totuși de notat un aspect pe care nu aș avea, ca reporter de teren, cum să-l scriu într-o comună de munte, spre exemplu. Mai bine de jumătate dintre locuitorii zonei care trec pe lângă noi au 30, 40, maxim sunt trecuți de jumătate de secol. Aici, da, aici, la Cilibia muncesc și cei mai tineri, accentul nu este pus pe seniorii oricum înnobilați cu diferite reumatisme și neputeri.
Ghid excelent este primarul Cilibiei, Ion Enache! Știe locuri, oameni și istoriiile lor, poate dezlega situații administrative și poate oferi soluții. Experiența în domeniul agriculturii, ca specialist aflat o bună perioadă chiar la conducerea Direcției Județene pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, îi conferă azi dreptul de a avea opinie concretă ce se poate consolida în soluție pentru irigarea zonei Cilibia. Iată cum!
Canalul Siret-Bărăgan – unica posibilitatea de a iriga Bărăganul!
La câțiva kilometri distanță față de Cilibia cea mănoasă se află, deci singurul râu subteran din România, Călmățuiul. Traversează o parte semnificativă din județ, iar la Smeeni este apogeul utilizării sale. Ați auzit ce a precizat primarul Ion Enache despre Călmățui.
Verdele lanului de peste drumul comunal 25 este liantul care ne face să trezim sufletul Cilibiei! Din tată-n fiu, în comuna de câmpie cu povești poate încă neaflate despre vizitii și diligențe ale poștei de odinioară, oamenii stăpânesc pământul de pe care numără boabele toamna. Anumite situații s-au schimbat însă, arată ghidul nostru, primarul Ion Enache, pe fondul climei în continuă surprindere pentru oameni.
MÂNZU, CILIBIA, POȘTĂ. Revenim la capăt de drum.
E epicentrul șantierului de pe DC 25, Cilibia Gară-Movila Oii.
Un sunet – fir roșu al reportajului de azi, din Cilibia. Printre muncitori, șeful de șantier.
DC 25 CILIBIA GARĂ-MOVILA OII, NOUA CENTURĂ A CILIBIEI. Am aflat de la domnul acesta că după drumul comunal 25 dintre Cilibia Gară și Movila Oii se mută utilajele spre Mânzu, Cilibia și Poștă. Luni de muncă și asfaltare în comuna celor gata 2000 de suflete detaliază rapid primarul Ion Enache.
DC 25 Cilibia Gară-Movila Oii devine un drum de siguranță, așadar pentru comunitatea aceasta. Primul strat de asfalt se așterne în liniște.
Și uităm să vedem cum pământul de pe ruta poștalioanelor devine negru, de nesfărâmat, care să țină o viață, una mai ușor de trăit. Oamenii locului se uită de departe. Spun că le place să fie acțiune la Cilibia. Încet-încet trecem de linia de cale ferată și povestim despre ceea ce se vede înspre satul Cilibia Gară. Ion Enache, primarul care prin 2020 deschidea ușa căminului cultural propus spre refacere și modernizare ne vorbește despre prezentul satului în care în două luni se speră că va fi gata inclusiv stația de epurare.
VIITOR. Intrăm în Cilibia. Cum se profilează satele uneia dintre puținele comune buzoiene cu natalitate în continuă creștere? 336 de copii au fost numărați în 2023 de către statisticieni, pe categorii de vârste până în 14 ani. Pe lângă noi, mame cu bebeluși în brațe. Primarul Ion Enache, radiografiază!
APLOMB. Fire de timp. Aproape sau înspre gară, oameni care nu-și părăsesc satul natal. Tablou de câmpie fără maci. Vremea lor e spre iunie. Azi ne bucurăm de grâu verde, un campion al secetei, lan ce ne dă speranța că ploaia îi va mai face surprize în primăvara aceasta. Dincolo de lanul verde, 3,5 km din drumul comunal ce leagă două dintre primele așezări umane formate în mijloc aspru de câmpie, nu acum, scrie în acest reportaj când, unde doar zăcămintele din subteran au făcut legea vreme îndelungată, iar sapa a croit până nu demult un adevăr aparte – se poate munci temeinic la Cilibia.
Azi, mecanizat. Iar infrastructura rutieră pusă la punct de administrația locală prin fonduri naționale și europene este asul ce dezvoltă rapid acest areal. Primarul Ion Enache vorbește despre stație de epurare în Cilibia Gară, lămpi de iluminat adaptate vremurilor prezente și cămin pentru rezidenți seniori, pârghii diferite de dezvoltare al căror scop este să-i țină pe copii acasă, la școala Gheorghe Țițeica ce va intra în modernizare și ea, dar și pe câmp, loc unde se duce bătălia pentru alimentație sănătoasă.
Lucrurile au și ele viață, contează să le trezești sufletul. (Gabriel Garcia Marquez –Un veac de singurătate)
Add Comment