Mi-a fost dor să scriu despre oameni buni, calzi, cu vise din realitatea imediată, cu pași ce lasă urmă, semn al muncii creatoare, cu iubire de oameni, de dreptate și de calitate, și cu vorbă așezată. Nu am mai fost de multă vreme pe acasă, pe la dumneavoastră, buzoieni speciali, ce faceți cinste nu doar patriei, Buzăul, ci României per ansamblu, așa de Sf. Andrei, ocrotitorul României, 1 Decembrie, Ziua Națională și Crăciunul! Vă iau chezășenie în drumul meu și împart bucuria de a descoperi buzoieni aparte!
În scrierea de azi am o tovarășă de nădejde. S-a urcat pe umărul meu și nu s-a mai dat jos. Parcă mi s-a lipit de păr până când a reușit să pătrundă de acolo, direct în suflet ca o dorință ce urmează a fi împlinită acuș, acuș, de sărbători! Prietena mea este aroma de esență de rom, care are o catifelare aparte, ca o semnătură și nu a venit singură. Ea, aroma esenței de rom, împrietenită la cataramă cu o cremă albă, dintr-un albuș domolit de un tel imens s-au prins fedeleș de trăirea intensă și strâng ca-n menghină pofta de prăjituri bune, de sărbătoare continuă. Mi-au pus gând rău și la gata o săptămână nu se dau duse de la mine și nici din rândul cu pofte.
Șed doamnele acestea la egalitate cu tortul pantof roșu cu toc înalt pe care încă mi-l doresc de ziua mea.
Vă rog, să ne ponderăm cum știm mai bine pofta, căci vă invit la Casa Lucia, singura cofetărie dintr-un sat buzoian, unul al comunei Mărăcineni! Întâi intrăm în laborator! Eu, pentru prima dată într-un sanctuar al prăjiturilor cu arome îmbietoare și culori naturale! O lume nouă, cu 42 de chipuri ale angajaților ce formează inedita familie Casa Lucia!
COZONAC CASA LUCIA, POVESTEA UNUI ÎNCEPUT ALTFEL.
Așa am și intrat în Casa Lucia de pe strada Islazului din comuna buzoiană Mărăcineni, ca la mama acasă. O mamă ce pregătește zilnic prăjituri diverse pentru gusturile mereu în schimbare ale buzoienilor din Mărăcineni, Berca, dar și din mediul urban al Buzăului, căci patru sunt azi cofetăriile Casa Lucia. Am venit să celebrăm calitatea, oamenii harnici ai comunei-brand Mărăcineni și să vă punem pofta-n desaga zilelor speciale ce vin mintenaș, în decembrie. E zi de cozonac, iar în laboratorul Casa Lucia este o efervescență aparte, deh!, e vorba despre cel mai dorit produs dulce de pe masa de sărbătoare a românului.
Trei cofetărese stau cu atenția încordată, Cati, mâna-dreaptă a Luciei Dobrița, doamna bunătăților dulci și a visurilor împlinite, dar și două doamne din Buzău și Mărăcineni sunt pregătite să primească o primă tură de tăvi cu cea mai dorită prăjitură a sărbătorilor de iarnă.
Ar fi atât de bine să poată să răzbată dintre litere mirosul unduitor de aluat acompaniat de o umplutură parcă nici prea multă, nici dulce să nu o poți mânca, nici puțină să răzbată dintre aluatul gălbui din tavă… e o epopee de arome și gusturi! Parcă mi s-au făcut așa de mici ochii și atât de mare pofta…
E ghid azi printre savori Lucia Dobrița, doamna care a avut curaj să-i dea propriei pasiuni aripi economice și să pună pe roate alături de soțul dumneaiei, Dan, o poveste, de fapt din care prindem și noi să citim file cu marțipan, nucă, iată!, cozonac cald, bezele, savarine sau prăjituri mai sofisticate precum Lucia, Șumegy ori torturile Oreo sau al casei.
În laborator, bătălie de mirosuri când calde, când aromate, când revigorante. Pe microfon auzim acum, ce este aici!
Am privit cu atenție sporită figura luminoasă a Luciei Dobrița.
Ochii vorbesc despre un om harnic, bucuros de devenirea prezentă, iubitor de oameni, dar și de munca aceasta de calitate și, deținătoare a unei semnături dulci: prăjitura Lucia.
Ați reușit să identificați vreunul dintre zgomotele specifice unui laborator de cofetărie? Urechile mele țintuiesc parcă doar cuptoarele cu tăvi de cozonac dinspre care vine ca un susur timid zgomotul coacerii gata-gata de final, însă aroma, aroma e poveste!
Din spatele laboratorului, cruciș pe masa de lucru, multe checuri s-au aliniat pentru un ritual al plecării spre clienți. Mai în față, foi de prăjituri diverse sunt chivernisite cu migală de alte cofetărese, iar telurile nu se opresc măcar un minut, unul, atât! Lider de laborator cozonacul Casa Lucia!
Falnic la stat, răbdător la prezentat, Dan Dobrița coordonează comenzi, cifre, alte tipuri de angajați decât sunt în laboratorul colorat în albul uniformelor cofetăreselor și griul inoxului ustensilelor.
Primitor, concis și mereu respectând cofetarii Buzăului. Dan Dobrița, în prezentarea soției, Lucia.
Un rotocol de aluat bine copt și umplutură strașnică este puținul acela care pune frână poftei! De moment!
Pasaje de nuvelă, scrisă pe treptele unui tren, de Ionel Teodoreanu par să-mi fie în gândul din față, la ieșirea din laboratorul celor mai alese prăjituri care sunt produse într-un sat din județul Buzău, Mărăcineni. E o veselie care redefinește comuna aflată între primele la nivel național când vine vorba despre dezvoltare. Sunt numeroase companiile, cu obiecte diferite de activitate și care au sediul social aici. Ușa se închide parcă automat și zumzetul ustensilelor specifice e ferecat. La fel, și aromele! Ah!, dulcele acela care aduce bucurie nevinovată, totuși, nuca ce se prăvălește zgubilitică peste cozonacul etalat tavă lângă tavă! Ah!…
Cofetăria Casa Lucia din Mărăcineni funcționează de 12 ani. Nu știu cu exactitate de când este fraământat rotofeiul cozonac de Lucia Dobrița, știu însă că din prima tură coaptă zilele acestea nici frimitură nu a rămas! Prezentarea în cifre este asigurată, cum e firesc, tot de antreprenorul Dan Dobrița, proprietar al Cofetăriei Casa Lucia.
Poate fi la mijloc și prețul, 69 de lei per kilogram, poate fi și aspectul realmente tradițional, însă rupeți din el să simțiți bine definite aromele cu care fiecare sunteți obișnuiți.
JURĂMÂNT CALITĂȚII.
O echipă redutabilă apare familia Dobrița ai cărei copii, o fiică în vârstă de 31 de ani și un băiat de 24 de ani, au căi profesionale diferite decât ale părinților și care primesc o moștenire specială înscrisă nu doar în vitrina cu atâtea sortimente de prăjituri, colorate, ornamentate cu bucăți de ciocolată sau cu fructe proaspete, însiropate sau prea frumos mirositoare, ci și într-o carte semnată de Lucia, Desculț printre amintiri. Acum, lăsăm cartea în așteptare pentru că ni se alătură reprezentantul Primăriei Mărăcineni, Bianca Costin, tânăra care pariază de multă vreme pe munca oamenilor frumosși ai comunei și îi prezintă reporterilor de teren.
Din 14 aprilie 2014, o vinere a Floriilor, Cofetăria Casa Lucia face parte din economia Mărăcineniului și, prin plata taxelor și a impozitelor locale își aduce aportul la dezvoltarea acestei zone.
Întâi vorbim cu oficialul Primăriei.
2025 este însă un an covârșitor din punct de vedere economic. O recunosc specialiștii naționali, o mărturisesc oameni politici și o simt antreprenorii mici sau mai mari. Fiecare categorie a cunoscut și exemple de abandon economic. Dan Dobrița pune problema succint.
Două doamne răspund unor apeluri telefonice, scriu rapid facturi și rotesc în aer hârtii cu rânduri de cifre.
Sunt două dintre angajatele Cofetăriei Casa Lucia, angajate care țin contabilitatea, dar despre care Dan Dobrița spune cumva, cu tâlc că lucrează pentru stat, un stat greu de înțeles în prezent.
O anxietate subită dă târcoale. Răceala cifrelor dă să anuleze minunea de trăire pe care ne-o dă fiecare prăjitură în parte și, mai cu seamă, cozonacul aburind – semn clar că sărbătorile de iarnă-s aproape. Îmbrâncim cât putem tristețea dată de dificultățile de a supraviețui în economia de piață, a României prezentului.
Și, totuși, pasiunea și calitatea produselor duc la obținerea culorilor naturale ale prăjiturilor și a fericirii de a fi cofetar, iar de la calitate, spune Lucia Dobrița, nu se poate abține indiferent cât de ademenitori pot fi vânzătorii de produse ce pot ușura munca acestor cofetari. E un jurământ pentru sine însăși al Luciei Dobrița, doamna cu degete lungi, de pianistă și vorbe de scriitoare.
DIVERSITATE ÎN COFETĂRIA CASA LUCIA.
Ca un clopoțel ce învinge neprogramatul sentiment, Lucia Dobrița o descrie pe Florentina, prăjitura specială ce poartă numele altei persoane dragi. Trecem înapoi la vigilența infomației și la captarea aromelor.
O tavă ascunde primele bucăți de turtă dulce. Par decupate din cărțile de colorat ale copiilor. Sunt frumoase și emană mirosul clasic de sărbătoare – scoțișoară potențată de cuișoare.
Eu le-am văzut cornulețe, însă sunt choux-uri pentru profiterol. Tava este pregătită pentru asamblarea acestei prăjituri clasice printre noutățile fiecărui an în parte.
DESCULȚ PRIN AMINTIRI.
Este cuvântul înainte al celor șase capitole în care Lucia Dobrița, doamna cofetăriei buzoiene, o descoperire jurnalistică aparte, a scris-o lăcrimând sau bucurându-și sufletul, pe vârfuri de timp sau cu copiii în brațe, dincolo de blaturi și creme, dar cu rețete zeci și zeci în minte, sperând sau apăsând momentul până la devenirea de azi.
Azi am intrat în Casa Lucia, cofetăria cu accent pe calitate, prăjituri în culori naturale și creativitate pentru orice dorință sau poftă. Am cunoscut o întreagă familie și am admirat echipa Lucia și Dan Dobrița.
Finalul nu-mi aparține. Notez savoarea savarinei de la prânz, suculența ei clasică, surpriza din Pavlova și promisiunea că data viitoare ar putea fi mai devreme decât credem noi.
Asta a fost! O frântură de viață și multe fărâme de suflet. Am hoinărit printre bucurii și tristeți, printre frici și îndrăzneli, printre izbânzi și nereușite, prin zile cu nori și zile cu soare. Viața mea, un fir de nisip din nisipul lumii, a urmat drumul rânduit de Dumnezeu, dar având liberul arbitru, și a adunat în “bocceluță” experiențele care au dus la persoana ce sunt astăzi. (Desculț prin amintiri, Lucia Dobrița, editura Tritonic-2024)
Add Comment