Fără apă nu există viață. Deja v-am îndepărtat, nu-i așa? Zic astfel pentru că știți ce înseamnă această afirmație. Parcă a devenit banală, chiar e nu o mai luăm în seamă tocmai pentru că este zisă cam fără emoție, fără responsabilitate și fără a ne gândi că realmente sunt oameni, buzoieni chiar care nu au apă de băut! Deloc! Și beau apă plată cumpărată de la magazin sau beau apă contaminată.
Faceți dumneavoastră tabloul următor și așezați în centru o fântână cu o găleată din tablă, cum zic bătrânii satelor, cu buza accidentată de la atât de multe scăpări din mână. Zilnic de lanțul fântânii trag zeci de oameni din amarnicul Bărăgan. Puțul lui Moș Cană, c-așa îi zice fântânii, și-ncă una din comuna Amaru sunt însăși viața a 2.600 de oameni. Cuvintele mi se lovesc de frunte – puț, Moș Cană, semn că setea este dintotdeauna soră bună cu sătenii aceștia. Ironie sau nu – comuna are 21 de kilometri de rețea funcțională de alimentare cu apă potabilă, dar apa lor e otrăvită cu amoniu și fier. Rețeaua nu a fost vreodată folosită. Au totuși o speranță – apeduct se numește, însă costă! Costă 27 de milioane de lei! Apeductul a început să existe și este un proiect coordonat de Compania de Apă Buzău, însă până la Amaru e cale lungă… măsurată și în metri, dar și în decizii financiare.
FORMELE APEI DIN BĂRĂGAN, ORGOLII ȘI-UN APEDUCT SALVATOR
În reportajul acesta două sunt imaginile ce nu se dau deloc scoase din minte, deși au trecut zile destule de la documentare. Vin vălătuc, una după cealaltă și duc la revoltă, neîncredere și gol când vine vorba despre a explica. După ce trec toate parcă ar apărea speranța. Vocea jurnalistului nu are cum să se ridice peste cea mai mare problemă a celor 2.600 de suflete care drămuiesc apa ca pe vremea lui Moș Cană – la propriu, cu cana. Și nu e glumă, din satul lor vine moșul isteț și însetat care a gândit cu zeci multe de ani în urmă să sape un puț în inima Bărăganului. Puțul acela a luat setea multor generații și salvează în prezent minim jumătate dintre sufletele ce viețuiesc în Amaru. Altă jumătate face naveta la o altă fântână din câmp.
Prima imagine este a unei femei de pe care hainele de culoare neagră dau vestea morții. Griul și negrul sunt însă cele două culori ce-l însoțesc pe țăran zi de zi la munca lui. Femeia aceasta stă cu o mână ridicată spre ulița de pe care am ieșit și la capătul căreia este singura fântână cu apă mai bună de băut – așa știu ei, însă și apa și aici și din tot restul zonei e otrăvită – și spune grav cât de amară le e viața amărenilor. Femeia aceasta este desprinsă din tabloul Bărăganului așa de folosit, câmpie-mamă pentru zeci de mii de buzoieni și alte zeci de mii de români an de an, bogată în gaze și petrol, dar hulită când vine vorba despre lichidul vital vieții.
Apa lipsește!
Oriunde te-ai așeza, în urechi șuieră un cântec de jale vântul. El leagănă a tristețe, restriști și gol o tufă de ciulini. Mă dau mai aproape să le aud foșnetul. Sunet metalic, aspru precum viața oamenilor care trăiesc în una dintre cele mai bogate comune din județul Buzău – zic așa pentru că aici încă sunt câmpuri cu sonde de extracție a gazelor naturale, dar și fermieri dintre cei mai importanți din agricultura României.
Tufa de ciulini se apleacă și ciupește pământul. Nu sar bucăți uscate, ci câte o frunză anemică prăbușită în urma pașilor străinilor de loc veniți să cerceteze cu privirea o realizare de 3,4 milioane de lei finalizată în 2011, dar nefolosită vreodată – stația de apă și forajele aferente din Amaru. Dar nu ar fi mai corect să-l lăsăm noi pe Constantin Croitoru, primarul din comună să detalieze?
Și de aici, din stația de apă?
Totuși, haideți să aflăm în cuvinte oficiale de ce nu e bună de băut apa din Amaru!
În susținerea acestor afirmații vă punem și noi la dispoziție în galeria de fotografii buletine de analiză furnizate de specialiștii Companiei de Apă Buzău care periodic verifică apa din cele trei foraje din Amaru. Din buletin se văd clar depășiri colosale ale parametrilor oxidabilitate, amoniu, conductivitate, cloruri, turbiditate, fier și mangan. Aceste informații sunt în acest moment la specialiști români care predau la o universitate din Elveția și ar putea exista oportunitatea ca folosindu-ne de informațiile lor să punem cap la cap într-un alt reportaj problematica sănătății oamenilor care beau apă contaminată. (VEZI GALERIA FOTO)
De-a stânga stației, cam într-o parte stă neîncrezător Neculai Negoiță, om de-al locului, care ar zice el mai multe, însă reporterul… îi e necunoscut. Reținem esența din ceea ce spune Neculai Negoiță – schimbă foarte des cam tot ce cuprinde instalația sanitară de acasă pentru funcționarea căreia folosește apa rea din sat. Un gând ar avea totuși amăreanul Negoiță. Îl auzim și noi imediat!
VISUL AMĂRENILOR ESTE SĂ AIBĂ APĂ!
Cum vă sună dvs., oameni care faceți parte dintr-o civilizație dezvoltată până la nivel de autostradă și aeroport? Rețeaua și-a urmat calea preț de 21 de km din câmpul cu ciulini și prin fața tuturor caselor din comună. Țevile sunt intacte, în pământ, în așteptarea picăturii de viață. Dar de ce nu e bună apa din Amaru?
Oamenii locului se uită cu ciudă la situație, însă primarul arată că nu are cum să apese butonul pentru a curge apă pe rețea.
Deci, soluția este apeductul despre care v-am detaliat AICI. Amintim doar că este unul dintre cele mai mari proiecte din domeniul apei potabile din zona de câmpie a României, 52 de km, că astfel de construcții fac mai ales frații de peste Prut și extrem de rar românii din nordul țării. Dar de dată recentă nu este nici unul pe teritoriul statului nostru. Curajul specialiștilor Companiei de Apă Buzău, singurul operator regional din județ în 33 dintre localități, va duce la alimentarea cu apă bună de băut a 17.000 de locuitori din zone situate în Bărăgan, dar și sub dealurile Buzăului. E bine să citiți dvs. articolul precedent care este continuat de cel prezent, astfel încât să înțelegeți mai ales rolul și numele localităților prin care va trece apeductul înființat de Compania de Apă Buzău, companie care, spune primarul Constantin Croitoru a testat prin forare și apa din arealul său de baștină. Dar…
Bun! Și de ce nu merge? Toată treaba este perfectă până vine vorba despre bani și finanțare. În reportajul inițial despre apeduct, directorul general Simona Săvulescu de la CA Buzău spunea că suma ce trece bine de 27 de milioane de lei este prea mare pentru a fi susținută integral chiar și de către compania pe care o conduce, tocmai de aceea s-a cerut sprijin în primul rând de la Consiliul Județean Buzău, dar și de la conducerea comunelor implicate în proiectul apeductului. Deci, toată lumea ar trebui să contribuie financiar astfel încât la finalul anului 2022 la Amaru să curgă apă pe conductele de 21 de km de rețea publică de apă potabilă. Primarul Croitoru spune lucrurilor pe nume mai bine decât reporterul – oamenii satelor de aici cumpără apă mai multă decât pâine!
Și dacă nu am înțeles bine, Constantin Croitoru detaliază. Primarul amărean vorbește despre orgolii care nu ar trebui să existe în soluționarea unei probleme ce ține de viața însăși – apă!
Până aici am înțeles că dilema ține de bani, de parcă ar fi vorba despre o bagatelă! Vă pictez imediat în cuvinte ce am găsit noi la puțul lui Moș Cană!
PUȚUL LUI MOȘ CANĂ ȘI CALVARUL BIDOANELOR DIN PLASTIC
Drumul de la Primăria Amaru și până la această fântână la dus a fost cu o singură semnificație – dorința de a proba informații, însă la întors s-a transformat în gheață. De gheață a devenit sufletul văzând suferința înăbușită de prezența noastră a lui Nicu Coman, sătean din Amaru venit în una dintre cursele zilnice ca să încarce cu apă bidoane de cinci litri. O apă despre care primarul Croitoru spune că este tot contaminată, însă într-un grad redus.
Înainte să existe șansa numită APEDUCT – proiect al Companiei de Apă Buzău, Constantin Croitoru spune că a discutat cu vecinii din vest, din județul Prahova. La Boldeștii de Prahova, ca în sfertul ăsta blestemat de Bărăgan buzoian fix aceeași e problema – apa care nici măcar spălată nu poate fi pentru că așa de toxică se arată în buletinele de analiză.
Of, Doamne! Omul din fața noastră își șterge cu dreapta lacrima apărută din cauza vântului, știți, prietenul ciulinilor ce-mpânzesc loturi părăsite și drumuri neîngrijite. O realitate jalnică, soră geamănă cu izbeliștea în care sunt lăsate marginile de sat. Nea Nicu nu vrea să știe că de mâine vine iarna, el tot la puțul lui Moș Cană este nevoit să-și croiască drum, ba și cu sania căci are nevoie de apă! Fata abia a născut…
Noi azi ieșim cum vă spuneam cu sufletul de gheață de pe strada lui Moș Cană. În spate pârdalnicul de vânt șuieră peste bruma cea mai groasă căzută în acest an. Îi hodorogesc parcă notele cele mai înalte ale temerii. Apar casele. Sfioase. Tot printre tufe de ierburi haotice ce cuprind între ele ciulini. La capăt de stradă femeia cu haine de doliu își face mâna pâlnie la ochi să scruteze străinii.
Revenim însă aici pentru a ne proba nouă dacă sătenii din Amaru chiar au de bază puțul lui Moș Cană pentru a bea totuși o apă rea … apă ar fi doar după asemănare. La fântână, Nicu Emil își urcă sacoșele cu bidoane cu apă pe bicicletă. Una dintre sacoșe i se rupe. Ah!, soartă! Aud tainic însă. Omul își strânge sacoșa prăpădită și atârnă cât mai bine cele două bidoane eretice.
CHEIA APEDUCTULUI ESTE LA CONSILIUL JUDEȚEAN BUZĂU
De ce să conturăm noi concluziile? Avem lideri în județul Buzău de care depinde acest megaproiect. Așa cum conducerea Companiei de Apă și-a asumat proiectarea imensului apeduct ce va curma setea dintr-un sfert de Bărăgan buzoian și deja a trecut la construcție efectivă în teren, vă aduc în atenție precizarea primarului Constantin Croitoru că acest apeduct a ajuns la cinci km distanță față de Amaru, la Vintileanca, tot așa și conducerea Consiliului Județean Buzău conturează concluziile documentării noastre în teren pe baza cunoașterii detaliate a situației din teritoriu obținută în urma numeroaselor întâlniri a factorilor interesați în sălile de ședințe de pe Bulevardul N. Bălcescu nr. 48.
Apa din acea zonă și în special din zona Amaru nu poate fi potabilă, spune imediat președintele CJ Petre Emanoil Neagu.
Așadar, am auzit clar că parteneri în proiect, spune președintele Neagu sunt Compania de Apă Buzău, Consiliul Județean, dar și unitățile administrativ-teritoriale interesate ca acei aproape 20.000 de locuitori ai lor să bea apă potabilă, nu apă contaminată ca acum! Orizontul de așteptare pentru oamenii care astăzi cară apă bolnavă cu bidonul este de un an și jumătate potrivit declarației președintelui Neagu.
Din peste 27 de milioane de lei, discutam anterior cu primarul Croitoru, comuna Amaru ar fi în stare să aibă un aport ce ar însemna investițiile toate din 2022 numai apă să fie. Nu știm ce sumă înseamnă, dar ținem cont că e o comună mică, 2.600 de locuitori. Dar dacă și investitorii mari din zonă ar intra în hora apei potabile?
Compania de Apă Buzău va fi investitorul cel mai mare, dar nu are cum să susțină singură proiectul, spunea AICI directorul instituției. Președintele Neagu, dar și reprezentanți de seamă ai CJ Buzău au precizat că totul depinde de bugetul ce va fi alocat județului în 2022 și exclud amputarea unui proiect în derulare.
Deci, CJ susține apa potabilă a amărenilor care azi cară pe bicicletă, în bidoane de plastic, apă rea, băută și de Moș Cană și de urmașii lui. Poate în 2022 se încheie lanțul. Apa nu va mai fi amară, fieroasă.
APLOMB
Am auzit și despre orgolii – le știm sau nu, ne pasă de ele sau nu, le înțelegem sau nu. Știm că Bărăganul și satele de sub deal, cum spunea președintele Neagu au nevoie de apă ca să trăiască. Apă bună de băut!
Până una alta, la Amaru oamenii ies din magazinele sătești cu bidoane de apă plată și nu cu sacoșe cu pâine!
Știți ciulinii care ne-au distrus liniștea într-un sat în care se aude și când scapi scobitoarea pe asfalt?
Ei, ciulinii Bărăganului sunt semn rău. Poate nu-i mai vedem în fața stației de apă din Amaru în 2022. Oricum, mai trecem pe la dvs și când veți avea apă la chiuvetă după minim 11 ani de când dețineți chiuvetă în casă, dar nu a curs vreodată apă pe ea!
Add Comment