Reportaj

Cooperativa de la Buzau care hraneste Romania

  • Taranul are nevoie de atestat de gospodar pentru a-si vinde surplusul de produse.
  • Ferma Ivascu – model pentru gospodariile taranesti din judetul Buzau si Romania insasi.
  • Orice taran care are produse agricole in exces fata de consumul familiei le poate vinde prin Cooperativa Unirea Gospodarilor din Mihailesti.
  • In perioada sarbatorilor de iarna, singura cooperativa agricola din zona Buzaului organizata pe baza gospodariei taranesti pastreaza calitatea si va spori cantitatea produselor pe care le gasiti in trei magazine din orasul Buzau.
  • www.unireagospodarilor.ro – forta din online care a atras deja bucurestenii catre produsele buzoiene aduse direct din ferma si care se pregateste pentru Cluj.
  • Legea cooperatiei agricole il are semnatar pe Dan Ivascu.
  • De la Buzau va porni ideea Asociatiei Gospodarilor Romani.

Baraganul se-ascunde sub cer, undeva la marginea baltilor care cu ani buni in urma erau fala Mihailestiului. Campia manoasa isi numara in tihna acum anii buni si anii in care nu si-a hranit destul truditorii. Fuga rapida de la oras inspre comuna aceasta imi apare ca o trecere dintr-o lume in continua dezvoltare catre una statica – Mihailestiul ce zburda si chiar triumfa cu peste 25 de ani in urma, azi este un tablou ce contine oameni nefericiti in majoritate, ciorchine in jurul catorva magazine, case peste care vremea a trecut trist, cateva porti deschise in spatele carora par sa fie asociatii agricole cu multe utilaje fel si chip in curte si o salba de balti pe care nu se mai bate nimeni, doar pescari din toata Romania intind firul mai mult in virtutea legendei legata de zona aceasta. Sunt subiectiva pentru ca reportajul este filtrarea realitatii parcursa de jurnalist.

Soarele din tabloul Mihailesti este si oaza de curatenie, o lectie despre “ se poate si altfel”, dar mai ales predarea literei H, ca la scoala, de la harnicie! Dupa ce am intalnit atatea chipuri ale disperarii, propriei neajutorari si mai ales ale indolentei fata de noi insine si unii fata de ceilalti, ajung sa vad ca de la Mihailesti pleaca o poveste pozitiva, curata si extrem de bine organizata. Romania insasi este ca Mihailestiul din judetul Buzau: are bogatii chiar necuantificate pe care le lasa sa se acopere de iarba, sa se autodistruga, nu valorifica oamenii de acasa si nici puterea lor de a se ridica. In rare situatii apar exceptiile.

Gospodaria din Mihailesti – model de buna practica

Pe Dan Ivascu l-am gasit intalnit dupa ani buni in care i-am urmarit pasii prin care promoveaza ce are judetul Buzau cel mai bun: gospodaria taraneasca. Ei, in gospodaria mihailesteanului Ivascu astazi e larma placuta, de vara inca data in copt, ba ar bate si un vant usor cu miros de peste – de, suntem chiar la marginea baltilor ce hraneau o parte buna din Romania anilor de la mijloc de secol al XX-lea. In ograda fermei Ivascu galagia este placuta si are note de harnicie. Pui si gaini, bibilici si multi, dar multi curcani, ba si rate tolerante cu suratele ouatoare. Adaposturi cat vezi cu ochii pentru pasarile care fac diferenta fata de casele din jur, plus solarii pentru legume si o livada aflata inca la inceput de fructificare. Nu asfaltul domina linia lunga a gospodariei, ci iarba verde, pomii si din cand in cand cate un om care trece dintr-o parte in alta cu treaba pentru care se afla aici.

Desigur, profitam de fiecare secunda si dam zor discutiei despre ceea ce Dan Ivascu face de la Mihailesti pentru intreg judetul Buzau si deja pentru o buna parte din Romania. La umbra pomilor din prima parte a livezii fermei, subiectul cooperativei agricole comporta deja atat de mult continut incat ideea centrala se axeaza pe modelul fermei in care ne aflam astfel incat orice gospodarie taraneasca din arealul Buzaului sa se poata dezvolta si poate produce in fapt propria sustinere urmata de dezvoltare.

De la masa amplasata in mijlocul livezii, fix cat sa cuprinzi cu privirea toata gspodaria intram in arealul de productie: zona in care se stocheaza laptele si mai apoi camera oualor. Este importanta lectia de astazi pentru ca fiecare gospodarie taraneasca din Romania ar putea la un moment dat sa vanda oua, insa nu oricum. In fata noastra – masina de stampilat oua, o masinarie scumpa pe care doar o cooperativa si-o poate permite financiar, spune gazda de astazi, Dan Ivascu adaugand ca, iata, acesta este rostul asocierii: si pentru a putea fi facute astfel de achizitii care sa confere consumatorului siguranta alimentara si care sa intruneasca absolut toate conditiile sanitar-veterinare in domeniu.

Asa ca facem proba si stampilam oua.

Inchidem usa acestui spatiu si pastram ideea: lantul scurt dintre consumator si taranul producator doar prin aceasta cooperativa agricola, Unirea Gospodarilor din Mihailesti trece. In fapt asa trebuie sa fie in Romania care vrea sa manance sanatos, din gospodaria taraneasca, cea care vrea sa valorizeze munca mainilor tabacite in timp de munca si pe care le admira mai mult pe hartie sau in postari de socializare, decat cumparand ce produc ele astfel incat sa-si dea lor insisi o sansa pentru o viata sanatoasa, dar si taranului care trudeste. Romania mai are de invatat lectia propriei stime!

Legea cooperatiei agricole – in promulgare, dar fara definirea gospodariei taranesti

Iesim din gospodaria lui Dan Ivascu din Mihailestiul care se uita peste o buna bucata din marea Campie Romana si care pastreaza amintiri cu pescari si mari capturi pe baltile ce stau parca in asteptare sa fie si ele puse la treaba poate chiar in cooperativa Unirea Gospodarilor. Las timpul sa treaca si ajungem in partea a doua de noiembrie. Nici europeanul 85 nu mai spune povesti triste despre soferi grabiti sau neatenti si nici Mihailestiul mocnind a asteptare nu mai sta in fata noastra. Facem popas pe strada Urziceni din orasul Buzau, la depozitul Cooperativei Agricole Unirea Gospodarilor. O casa mare cu aer boieresc este sediul administrativ pentru ceea ce creeaza Dan Ivascu de ani buni, pas cu pas, piesa cu piesa, gspodar cu gospodar.

Intai despre o lege careia el insusi i-a scris continutul si a predat-o alesilor neamului din Parlamentul  Romaniei. Drumul invingatorilor nu este chiar atat de usor, numai ca in cazul gospodarului din Mihailesti cand sa spuna ca vine succesul, adica legea intra la promulgare la presedintele Klaus Iohannis, de fapt a descoperit ca din continut a fost scoasa insasi definirea gospodariei taranesti. Iata ce spune Dan Ivascu despre importanta acestui detaliu care de fapt nu face decat sa lase in vulnerabilitate munca taranului care ar dori sa vanda bucata de branza pe care o are in plus.

Deci, textul de lege scris de Dan Ivascu a fost sustinut de un deputat buzoian, a trecut prin comisia de specialitate si a intrat la vot de care a trecut cu brio si acum se afla in promulgare la presedintele Romaniei. Numai ca din textul original a fost extras fix esentialul: securizarea prin definire a gospodariei taranesti. Nicidecum abandon pentru ca gospodarul roman are nevoie de o lege care sa tina la siguranta alimentara, care sa elimine din deprinderile consumatorului ceea ce ii face rau fara sa stie clar pentru ca in final sa manance asa cum face din istorie: de la taran. Iar Dan Ivascu merge mai departe cu sustinerea proiectului corect.

Asociatia Gospodarilor Uniti – asociatie nationala pornita de la Buzau

Inainte sa intram in depozitul Cooperativei Unirea Gospodarilor ma zabovim pret de un subiect la masa discutiei cu buzoianul care scrie istorie in plan national in domeniul frumos al gospodariei taranesti. Dan Ivascu trimite discutia cu un pas mai sus: dupa clarificarea ce se impune vizavi de definirea legala a gospodariei taranesti va fi momentul ca gospodarii romani sa se uneasca. Au nevoie sa fie o echipa astfel incat realmente Romania sa stie sa consume produse romanesti din curtea curata si atent intretinuta a taranului roman.

Gospodarii romani pornesc asadar pasul unirii intr-o asociatie care sa le reprezinte unitar vocea la nivelul autoritatilor, dar si in piata, iar Dan Ivascu – promotorul cooperativei ce are la baza gospodaria taraneasca – initiaza si acest demers.

Depozitul cu bunatati buzoiene si comanda de Craciun

Degeaba am batut ani de zile moneda pe produsele traditionale din zona Buzaului, atat de putine dintre ele reusesc sa iasa in lume! Degeaba promovam noi frumusetea si bunatatea Buzaului daca nu si credem in ele si nu pariem pe tot ce are zona noastra mai valoros! In mod calculat si cu accent pe calitate, in timp, cooperativa mihailesteanului Dan Ivascu  este astazi model de buna practica la nivel national si a reusit sa intre pe piete diverse din arealul romanesc. Poate una dintre cele mai interesante piete va fi cea din Cluj pentru care se fac acum demersuri pentru a vinde aici deoarece exista cerere in acest sens.

Astazi cautam cumva sa aflam cum reuseste un gospodar sa propuna zilnic clientilor – in cazul nostru din Buzau – produse si proaspete si pastrand calitatea. In depozitul din oras, cateva camere bine controlate termic pastreaza pe rand fiecare in parte oua, produse lactate sau pui, iar pe rafturi sunt borcane cu dulceata si poate cei mai buni cozonaci produsi in judet. Dan Ivascu vorbeste despre 70-80 de produse pe care le comercializeaza Cooperativa Unirea Gospodarilor din Mihailesti. Si pentru ca urmeaza perioada sarbatorilor de iarna este limpede ca putem sa lasam in grija gospodarilor pregatitul tobei, al lebarului si al cator produse ne trec prin minte ca ar trebui sa fie prezente pe masa fiecaruia dintre noi.

Ca atare, comandam direct in magazinul din Buzau sau pe siteul cooperativei, in cazul bucurestenilor – o piata extrem de bine formata pentru comenzile online. Interesant este ca aceasta cooperativa din judetul Buzau este mereu deschisa colaborarii cu gospodari noi din teritoriu care doresc sa-si vanda in mod sigur surplusul de produse. Acest aspect duce si catre raspunsul la intrebarea cum poate face fata cooperativa lui Dan Ivascu la un aflux mai mare de consumatori cum se intampla de obicei in perioada sarbatorilor de iarna?

Aplomb

Nu scot la inaintare termeni despre legi care initial sunt scrise corect, insa pe masura ce sunt discutate raman fara parti esentiale, nici despre standarde de calitate nu ma incumet sa scriu, ci despre gust as spune. Inveterati producatori care si-au agonisit titluri de mare grandoare nationala si europeana si produc de la carnati si babic si pana la pastrav sau cine mai stie ce pierd trenul calitatii in fata produselor de mare finite pe care gospodarul stie sa le prepare in legea si dupa reteta casei pastrata in mod inexorabil de cele doua maini ale harnicului care a exersat-o pentru hranirea familiei in primul rand. In sfarsit taranul care stie sa produca cea mai buna branza de vaci dupa pamant, cele mai savuroase prajituri de casa, siropuri care nu intineaza gustul real al fructelor ori salam bine zvantat la grinda face un pas in fata datorita unei cooperative care a ajuns sa hraneasca buzoieni, ieseni, bacauani, focsaneni, costanteni si bucuresteni si va merge cu pui din Baragan sau carnati bine condimentati la clujenii rasati ai Romaniei. Gospodarii Buzaului au pe farfurie zeci de bunatati binecuvantate de istoria gastronomica scrisa si cu influente la poarta dintre cele trei regiuni ale tarii, Moldova, Muntenia si Ardeal, dar si cu radacini locale iuti – stampila de Buzau de neconfundat!

Ilinca Moise

Add Comment

lasă aici un comentariu

Mai multe articole