… sau bucuria a cinci zile de educație liberă și fără granițe.
Am un dor năstrușnic de copilărie, parcă și de școală și-aș vrea să împărtșesc totul cu tine! Te fac tovarășul meu la cea mai mai frumoasă săptămână urbană – element de noutate la Buzău, dacă suntem corecți în mod deplin, nu-i așa? Un pic de răbdare și-ai să vezi cât de minunată poate fi educația atunci când dascălii privesc mogâldețele sau pe tinerii din fața lor cu simțul egalității, cu un zâmbet larg și continuu pe buze, pe chip, dar și pe suflet și când cartea – sfânta de ea!… – nu este scop pentru remunerare! Dacă aș nota și patriotismul mi s-ar lipi mie de suflet străinii aceștia fără motiv de retragere. Povestea de azi o cunosc deja de 14 ani și am mai scris noi în www.buzaulinreportaje.ro AICI, AICI, AICI și AICI.
Nici nu știu cum să-ți spun mai repede câte trăiri deosebite am strâns în sipetul meu, ajuns gata la jumătatea vieții! Dar, dau brânci cuvintelor, precum francofonii au dat libertate educației în fel și chip în sălile de clasă și în amfiteatrul de la Liceul de Chimie, oferit de fapt spre găzduire Colegiului Național Mihai Eminescu până la finalizarea lucrărilor de modernizare a clădirii sale de pe strada Independenței din municipiul Buzău.
Hai, să-ți spun că mai avem o șansă! O șansă la a fi europeni de calitate, precum ne aflăm din istorie!
Vis împlinit
Ei, încep invers decât ar trebui pentru că ai putea fi curios, cititorule! La final de Academie Francofonă de Vară, eveniment organizat unde ți-am spus mai sus, de către Centrul Cultural Francofon de la Buzău în parteneriat cu Organizația Francofonă Internațională pentru Europa Centrală și de Sud-Est (OIF RECOPE), Primăria Municipiului Buzău prin Centrul Cultural Alexandru Marghiloman, parteneri privați locali și școli din comune ale județului Buzău, mi-aduc aminte despre Berca, Costești, Beceni, dar și din județul Bacău. www.buzaulinreportaje.ro a fost alături de evenimentul pus la cale cu 14 ani în urmă de către Maria Monalisa Pleșea, cândva profesor de limbă și literatură română și limbă franceză la Colegiul Național Mihai Eminescu, acum profesor la Școala Europeană de la Luxemburg. De fapt, de patru ani dascăl în inima Europei.
Ți-am zis despre vis împlinit. Este un vis împlinit al profesorului care face minuni, care păstrează capitala francofoniei din România, de ani buni la Buzău, care pune profesorii de limbă franceză pe linia curajului în a preda deschiși și le facilitează accesul la cultura francofonă europeană, la ea acasă, adică invitându-i acolo, departe de Buzău. Dragi autorități, știu că citiți și de două ori reportajele www.buzaulinreportaje.ro, așa că la următoarea listă pentru cetățean de onoare al…. să scrieți la prima poziție numele profesorului care aduce acasă, la Buzău negreșit, ce are Europa mai bun! De 14 ani! Continuu! Din ce în ce mai mult!
Dacă nu aș fi stat ore bune printre participanții la Academia Francofonă de Vară, azi nu aș fi putut să-ți scriu cât de fabuloși pot fi unii dascăli! Paulette cea neobosită și care vine de șapte ani din Provența visurilor în movul lavandei, Eugenie de la OIF, fata specială care ține de acest vis încă din primul an, soții Pelte, Alexis fiind un maestru al cubului Rubik din care compune imagine nemaivăzute, dar și Marvin din Congo care ne-a adus dansul african aproape de copiii Buzăului, plus Ionuț Mihai Grăjdeanu, proful de BD – benzi desenate care le-a lăsat copiilor plăcerea de a desena și … acasă, o ligă superioară de profesori!
Pe 17 iulie, la deschiderea Academiei i-am întâlnit, pentru ca la final să se contureze câte o frântură mai consistentă de idee. Au venit în amfiteatrul de la Eminescu invitându-ne la o altfel de școală, ne-au zâmbit tuturor și au început să spună povestea lor pes curt, dar mai ales pasiunea pentru România dorinței copiilor de aici de a crește frumos dincolo de orice tip de graniță, limba franceză fiindu-le de fapt călăuză educațională, de joacă, turistică, în dans și prin desen!
În sală, luni, copii din numeroase școli ale județului Buzău și, să știi că interesul nu era frate cu privirea lungă a lui nu știu și nici nu vreau, ci a lui sunt aici și vreau să știu!
Avem și copii în Buzău care preferă și cinci zile din vacanța de vară, iată!, să fie petrecute în cadrul unor ateliere urbane francofone! În altă limbă decât blânda română! Imediat după deschidere, Paulette Chaudpa, dascălul născut în Marsilia, călătoare spre Provența și stabilită la Paris a dat start atelierelor cu o rigurozitate exemplară – gata, gata să nu-mi dea interviu! Dar, ia ascultă cu atenție!
Paulette este aparte. Discută și deja cunoaște profesorii de limbă franceză care colaborează anual la tabăra pornită de la nivel local, spre județean, național, apoi a cuprins diverși copii din state francofone, pentru ca acum să fie Academia Francofonă de Vară de la Buzău! O academie în trei etape, am aflat la final.
Paulette a strâns copiii de diverse niveluri educaționale, de la clasa I și până la absolvenți de liceu din această vară și a pornit propria călătorie spre Provența. O călătorie în limba franceză, desigur.
Despre atelierul urban coordonat marți de Alexis nu îți pot lăsa decât fotografii realizate de Maria Monalisa Pleșea. Noi, jurnaliștii de teren nu putem cuprinde absolut toate evenimentele, în schimb hai, să vedem ce a fost miercuri pentru că deja se aud tobele africane.
Eugenie de la OIF îl aduce în fața unei săli pline cu elevi buzoieni pe Marvin din Congo, un tânăr care pune și poveste în dans. Dansul african s-a născut din nevoia populației africane de a se revolta … și ochiii celor prezenți par să se deschidă dintr-o dată cu o alt fel de atenție spre ceea ce a urmat. Și-așa a început o prietenie ce a durat mai bine de două ore. Un antren necesar într-o tabără dedicată copiilor atât de atașați de dispozitivele high-tech al prezentului! Și post-atelier o concluzie a copilului de nouă ani mai e și mâine dans african?
Ziua de joi o povestesc fotografiile oficiale, iar vineri te iau cu mine la cea mai frumoasă demonstrație de benzi desenate. Mihai Ionuț Grăjdeanu nu vine pentru prima dată la Buzău. Este artistul care se lipește rapid de sufletul copiilor pentru că fiecare linie trasă cu creionul deja duce spre o poveste, iar la finalul celui mai lung atelier s-au conturat povești bilingve pe care o să avem privilegiul să le vedem împreună prinse într-o carte a Academiei de la Buzău. Mihai este el însuși un copil printre cei peste 30 de copii din sala de la Eminescu. Ochii i se luminează cu fiecare nou dialog. E atent mai ales la copii. Par să-i dea o putere aparte. Una de a fi el însuși. Trăiește prin benzile desenate, iar studenții din alte părți îi spun proful de BD, fără apostrof. Aici, la Buzău a fost el însuși un copil cuminte, atent la poveștile imaginate pe loc de copii.
Finalul acestor cinci zile – o semnătură
E de păstrat. Este semnătura Mariei Monalisei Pleșea. Ai cunoscut-o? Trebuie! Este musai să iei parte la o întâlnire cu un profesor deja el însuși nu educat pentru că educația high-level a avut loc în România, ci mai degrabă obișnuit ori adaptat cu modelul european al liberei exprimări a bucuriei, a libertății în gesturi și ținută, dar mai ales a plăcerii de a oferi zâmbet fără a cere ceva în schimb. Iată cum vorbește cu copiii la final de tabără și să-mi lași și tu mesaj dacă ai avut parte de așa bunăvoință!
Profesorul Maria Monalisa Pleșea spune că această Academie i-a închis o ușă a sufletului ce stătea deschisă de ani buni – să primească darul francofoniei sub forma acestor ateliere și copiii din mediul urban buzoian care nu putea să ia parte la activitățile găzduite de obicei în județ. Vis împlinit pentru un om care crede în valorile unei educații sub alte forme, dar și pentru Buzăul ce se dovedește a fi parte a unei comunități mondiale a francofoniei cu accent clar pe păstrarea statului de capitală românească!
Pun punct și te las pe tine, cititorule să-ți creionezi deprinderea de a urmări fenomenul, mai ales că în decembrie, spunea amfitrioana noastră, partea a treia a Academiei are loc la Schengen, iar Aris, un tânăr din orașul nostru și participant zilele acestea la Academie, va lua parte. Îl așteptăm, nu-i așa?, să ne scrie și nouă pe buzaulinreportaje@gmail.com și să ne spună ce a însemnat forma de libertate din acest oraș care pentru noi, românii, încă înseamnă graniță.
Notez cu aplomb finalul unei Academii în care și eu, ca jurnalist am învățat că bucuria face casă bună și cu educația, dar și cu oamenii faini, cum s-a dovedit aici, la Eminescu!
Add Comment