Haina groasă a iernii a început să se desfășoare pe de-a-ntregul. Toamna și-a lăsat vagi urme – frunze galben-aurii tăvălite pe marginea drumului lui Ceaușescu nu de-un vânt aspru, ci de unul atât de înghețat încât și pielea se vălătucește a vaiet prelung. Rar apar vaci trase alene de lanț de câte-un bătrân. Ies de pe ulițe răzlețe uitate de Domnul la margine de pădure. Minunea aceasta de drum croit exclusiv prin pădure astfel încât conducătorul comunist să meargă la vânătoare așa cum cerea cutuma de-atunci se lasă reparat nu tocmai lent, are să vină ea vara viitoare și i-om vedea marginile zbicite și betonate. Capete de podețe răsar noi și mândre, dar despre ele v-am scris AICI. Frumos! Se deschide comuna ciobanului Bucur!
Deschidem și noi inima și cât mai cuprinzător ochii! Se varsă poieni îngălbenite peste privirea obosită de atâta drum. Tabloul ce dă spre iarnă este deranjat de brazi plantați prin curțile oamenilor sau fugiți din pădure prin vreo sămânță haotică opintită în pământ reavăn aici.
Coboară de-a stânga drumul pe-unul secundar, sătesc, dar bine pietruit, zic oamenii locului, recent de către angajații primăriei locale. Lopătăreasa e aici. Azi punem sub privirile dumneavoastră una dintre cele mai frumoase grădinițe din județul Buzău – una în care Ion Creangă ar fi putut să-și scrie oricare dintre isprăvile copilăriei, iar Eminescu ar fi cugetat alături de el nu la nemurire, ci la glasul codrilor albaștri ce-și tresaltă bucuria de a trăi cu fiecare vizitator în parte. Am mers până la scriitorii numărul unu ai neamului românesc și nu m-am gândit la Vlahuță și Odobescu care și-au odihnit la propriu pașii prin locurile Bisocii lăudate mai apoi în scrierile lor.
În calea vremurilor – grădinița-muzeu de la Lopătăreasa
Și-am terminat de parcurs și drumeagul acesta ce-a trecut pe lângă biserica din sat – mândră temelie la statornicia așezării rurale cu povești minunate în ziarul www.buzaulinreportaje.ro AICI și AICI. Culesul de prune din ograda mare a Ioanei Horhocică e de reținut! Dar nimerit este să-i căutați și dumneavoastră pe bisoceni acasă la ei, să depănați povești și să ascultați doruri, bucurii ori speranțe.
Azi, am despicat și ultimul pântec din drumeag. O clădire cuminte precum împărăția de aici, clădire în tonuri de toamnă veselă, cu ferestre și ușă din lemn, construită în felul conacelor boierilor de la început de secol al XIX-lea din arealul montan buzoian chiar și cu un fel de bună ziua! special este grădinița în care și-ar dori orice copil să afle cum a fost ursul păcălit de vulpe și cum poți transforma un con de brad ori pănușa de porumb într-o traistă de ținut minte și de oferit cadou de Ziua Națională.
Haideți să privim și apoi să cerem ca mintea să compună tablouri!
Cu teamă am bătut în ușă și am făcut un pas înapoi. Au trecut clipe bune – în care noi am câutat soarele rece printre ramurile pomilor de aici – până când Mirela Stemate, profesorul pentru învățământ preșcolar ne-a deschis ușa și ne-a oferit un zâmbet atât de primitor încât au zburat temerile începutului. Miros de lemn parcă abia sacrificat, dar n-are să fie așa. Sunt sute de obiecte lucrate în ani fără număr de doamna alătur de copiii de la grupă. Pe holul grădiniței pare-se că întreaga ogradă a munteanului de odinioară s-a strâns. Pe gardul autentic, alcătuit din țambre lustruite cu grijă stau să-și prezinte frumusețea în fire din lână cuverturi mai mici țesute-n război de bunici muntence, odinioară. Flori mari roșii, albe și maronii, plus fire de verde ce spune povestea ierbii șed peste țambre. Dincolo de gard, masa cu trei picioare a munteanului și scăunelul ce păstrează ritualicul număr de picioare, plus două blide cu linguri de lemn și carafe de pământ pentru apă și lapte bătut stau în așteptarea meseanului obosit de munca din poiană sau de la pădure. Un tulnic vechi peste care timpul a scris veșnicie nebănuită stă și el de strajă lângă vârtlenița ce depăna sculuri vopsite de muntenacă jos, în piua de la Pleși. Până și cuierul și dulapul vertical de pe perete recompun camerele tradiționale ale Bisocii de aici, ale Bisocii autentice pe care nu cred că o mai găsim atât de bine plămădită ca în grădinița din Lopătăreasa ce ne întâmpină cu un colț atât de frumos!
Am zis că-i gata! Dar nu e!
Totul este împodobit cu lucruri și obiecte manufacturate. Copiii care au venit de-a lungul timpului să învețe primele noțiuni despre viață, natură, oameni, au deprins aici și tainele meșteșugurilor pe care le-au văzut practicate de bunici, însă despre care nu le-au fost spus povești cu opinci, de ce este necesară și cum se construiește o casă în miniatură sau cum arată o zână sau o țărăncuță sau o fată frumoasă din sat.
Ba în sala mare, dintr-un colt se ridică plin de crengi și de căsuțe pentru păsărele un copac pe care doamna împreună cu copiii săi l-au sădit aici tot ca lecție vie a ceea ce trebuie să știe tânăra generație atunci când pleacă spre școală.
Un porumb despletit cade dintr-un tavan. Îi curg pletele din pănuși, iar educatoarea Mirela Stemate spune că în timp au fost lucrate ca aplicații ale diferitelor lecții pe care le-a realizat alături de copiii care azi sunt poate studenți, poate au slujbe deja ori poate au trecut de primele examene spre liceu. Generații cu povești rămase și aici, la grădi.
Pfffoooa!, de câtă vreme nu am mai văzut ceea ce mâinile noastre de adulți ce bat spre jumătatea vieții realizau la orele de atelier – ștergătoare din foi de porumb! Azi, așa o ștergătoare, cum ziceam noi, e soare pentru biata capră din poveste. Tablouri cu scoici și conuri de brad, lustre cu împletituri din sfoară sau pur și simplu obiecte decorative realizate din surcele ori crenguțe din vreun mesteacăn bătrân. Totul, aici, în grădinița ce azi mi apare ca un muzeu viu și unicul al Bisocii de ieri și de azi!
Aici și-au pornit drumul în viață copiii muntenilor din aceste părți, pentru ei doamna a fost călăuză demnă pentru câteva principii care au pus stabilitate în fiecare pas. Azi, printre câțiva copii care dau de-a fuga dintr-o sală în alta, doamna caută un joc. În fapt, întreaga sală mare a grădiniței din Lopătăreasa deține jocuri ierarhizate pe grupe de vârstă, jocuri cu piese din lemn și minunățiile manufacturate în cadrul orelor obișnuite alături de doamna care plăsmuiește personaje și le ia tovarăș în anii de educație pe care îî petrece aici micuțul. Un colț aparte din conglomeratul instituțional buzoian ce vorbește și despre istoria satului montan, dar și despre etapele de educație dintr-o grădiniță. Un model!
Nu deranjăm ora, cei mici desenează o furnică. Hărnicuța a căpătat aripi cât un fluture imens care a turtit o floare de sunătoare. În urme, hohote de râs.
Lăsăm în cel mai frumos mod posibil grădinița model, doamna care emană bunătate și dibăcie în tot ce face și pe copiii care ridică spre noi priviri senine cât o zi lungă de vară. Vorba munteanului ține e rămășag.
Reprezentanți ai Geoparcului UNESCO Ținutul Buzăului au poposit aici
Cam da. Și am aflat imediat după primele cinci zile ale lunii pe care o validăm mâine ca încheiată. Consiliul Județean Buzău a fost atunci gazda celui de-al patrulea workshop pentru Europa al UNESCO și care a reunit 24 de reprezentanți din 17 state cu situri și geoparcuri din patrimoniul acestei asociații mondiale.
La eveniment, alături de conducerea CJ Buzău, Răzvan Gabriel Popa, cercetătorul vulcanolog de la Universitatea ETH Zȕrich și coordonatorul Asociației Ținutul Buzăului. De la el aflăm că 2023 înseamnă tot dezvoltare în Geoparcul UNESCO Ținutul Buzăului. Primim primele detalii.
Bisoca – centru UNESCO și traseu de hiking
Răzvan Popa precizează concret că sunt creionate proiectele pentru noul an de dezvoltare sustenabilă în Ținut, iar patria ciobanului Bucur va intra în sfârșit în atenția geoparcului, specialistii planuind ca Bisoca să devină un pol turistic în geoparc. Iată detaliile pe care ni le oferă Răzvan Popa.
APLOMB
Pionierat. Îi spunem și așa. Astăzi am văzut probabil cea mai frumoasă grădiniță din județul Buzău, cel mai îndemânatic cadru didactic, unul care ar putea să predea orice lecție cu resurse naturale locale și dându-le valoare neintuită de vreun specialist în domeniu. Dacă reprezentanții Geoparcului UNESCO Ținutul Buzăului vor adăuga valoare internațională grădiniței-muzeu de la Lopătăreasa, atunci putem discuta despre o împletire educațională de excepție în vârf de munte- grădiniță – centru UNESCO!
Add Comment