In afara zonelor pe care am pus punctul pe i in acest articol, desigur ca sunt si altele din judetul Buzau care nu fac parte din harta de operare a CA, dar care au probleme acute cu apa potabila, iar exemplele sunt Amaru si Breaza, dar nici in zona montana siguranta unei cantitati suficiente de apa de baut nu mai are cote ridicate.
Si stiti ce, am vazut in aceasta saptamana, pe o coama de munte oameni care carau apa cu cobilita – fix cum faceau bunicii mei care astazi ar fi trecut de suta de ani de ar mai fi fost printre noi, dar momente pe care si eu, copil fiind le-am trait. Era un ritual caratul apei de baut cu ore bine stabilite, iar ziua de spalat rufe era cel mai mare calvar pentru femeia din casa.
Daca ar fi existat si cu 20 de ani in urma proiecte scrise si aplicate precum sunt astazi sau poate daca am fi avut conducatori precauti ori stiutori ori gospodari … ori astazi nu am fi ajuns la asa o limita greu de suportat ori totul ar fi fost bine pus la punct.
Si inca nu a venit vara, iar seceta nu este cuvantul din orice conversatie pe care o auzi pe camp, in gradini sau la magazinul din sat. Ne lasam amagiti de putina ploaie si aruncam un ochi pe prognoza meteo a saptamanii viitoare – sunt anuntate iarasi ploi. Nu inseamna insa ca pamantul si-a adunat in galeata imensa atata apa cat nu a mai avut in ultimii multi ani si ca ne va da sa bem fara limita! Fantana nu mai este prietena pe viata a noastra. Izvorul nu mai are apa cea mai curata. Firisoarele din gradinile de munte seaca una dupa alta. Conductele mari care deservesc comunitati intregi sunt asul din maneca al unei comune, iar gestionarea infrastructurii domeniului apei nu tine doar de strategia nationala si de viziunea si implicarea operatorului de apa, ci si de vigilenta noastra si respectul pentru viata! Cititi dvs. intreg articolul in sectiunea interviu.
Deja a venit timpul sa ne ascundem. Si de faptele din trecut care produc acum efecte, dar si la propriu de caldura care incinge Buzaul incat ii fura de pe-acum mancarea din camp, dar si apa din cana de baut. De-ar mai fi ramas vreun loc liber si sigur pe undeva o suma buna de conducatori de la nivel national s-ar fi ascuns cat sa treaca si anul acesta. Cum nu este incearca sa joace acelasi joc pe care il stiu de minim 30 de ani: de-a viata. Se fac ca intocmesc planuri pentru a fi irigata o suprafata mai mare decat 20 la suta cat este udata prin sistemele specifice in prezent, mimeaza ca ii preocupa ce se intampla acum in perioada de stare de alerta dupa 60 de zile de stare de urgenta impusa de pandemia de COVID-19 si le ies ochii din orbite, teatral, desigur, cand vine vorba despre efectele secetei asupra populatiei, caci apa de baut se imputineaza. Dar timpul trece…
… si ajungem sa ramanem fara apa de baut! Asa cum se intampla deja in destule localitati buzoiene, iar specialistii din domeniul apei potabile arata ca nu trece saptamana sa nu intre o alta localitate in atentia lor: rezervele de apa scad. Si o stim cam de prin 2009 cand la Grabicina o galeata cu apa costa bani, iar pompierii duceau si zilnic cisterna cu apa de baut. Zona aceasta mi-a venit repede in minte, insa sunt atatea in judet pentru care apa poate deveni un lux. Real este ca sunt buzoieni care deja primesc apa cateva ore pe zi sau cara apa cu cobilita. Toate aceste au o rezolvare: un proiect de mare anvergura ce sta la portile Uniunii Europene spre aprobare.
Add Comment