Dealurile cuminti ale Cernatestiului sunt o oglinda minunata pentru ploaia care s-a scuturat toata dimineata. Soarele si-a intarit coatele si a razbit printre nori pentru a le face libera calea radioamatorilor care s-au strans ca in Poiana lui Iocan la demonstratie, vesti, comparatii si amintiri. Am in fata o lume pe care incerc sa v-o descriu pe masura intelegerii ei rapide…
… este o lume despre care citesc de o vreme, despre care incerc sa invat pentru a intelege si pe care incep sa o admir din punctul de vedere al devenirii unei pasiuni insasi preocuparea de viata, meserie pentru multi dintre radioamatori. Desigur, ca pentru oricare dintre dumneavoastra timpul a devenit ca si pentru mine: un mare dusman de temut caruia cu greu ii fac fata, insa imi dedic suficiente minute pentru a vedea de ce un ti-ta-ta-ti-ta-ti-ti devine dupa ce il auzi o singura data, gata, pasiune! Si am stat trei sferturi dintr-o zi langa oamenii care isi scriu CV-ul in ta-ti-ti-ta pentru ca sufletul lor, in primul rand, emite ta-ti-ta-ti.
Seniorul din poiana cu radioamatori
Vorbim despre o elita a radioamatorismului pe care celebrul Ion Nicolescu, pana nu
Citind am aflat asa, si va ofer si dumneavoastra argumentele pe care specialisti ai domeniului le considera importante pentru a demonstra perpetuarea radioamatorismului la nivel mondial: cel mai important este ca atunci cand nimic nu mai functioneaza,
Organizator al evenimentului si el, la randu-i radioamator, Ion Nicolescu s-a bucurat de atractia pe care evenimentul a avut-o in randul copiilor din zona. Acestia au acceptat sa salute in eter pe baza indicativelor din an centenar date de profesionistii radioamatori care au realizat la Cernatesti si alte performante notabile, spune Ion Nicolescu: Spre seara, echipa de la Cub Univers B-90 a continuat maratonul realizand legaturi radio in unde scurte cu aproape 300 de statii de radioamatori din Romania, Uniunea Europeana chiar si din Japonia, sub indicativele special dedicate evenimentului Centenarului, dar si din Rezervatia de liliac. Cu acest prilej a fost emisa o diploma speciala dedicata evenimentului si care se bucura de interes din partea radioamatorilor (http://wff-yo.blogspot.com/).
Pai atunci sa stam de vorba cu cei din poiana de la Cernatesti! Din respect pentru varsta, dar si pentru ca si-a dedicat mare parte din activitatea profesionala pregatirii copiilor in mod voluntar discut intai cu Vasile Capraru.
Reporter: Cine sunteti?
Reporter: Inseamna ca dumneavoatra puteti caracteriza aceasta lume aparte a radioamatorilor romani!
C.V.: Eu am cunoscut intai radiotelegrafia in armata cand eram militar in termen. M-a impresionat ca am cunoscut acolo oameni foarte bine pregatiti. Cand am ajuns acolo, la Constanta, la radioclub, ei faceau si tinichigerie, bobinau si transformatoare si electric, de toate. Am zis ca nu ma las pana nu ma fac radioamator! Dar intai am dat examen de profesionist si am facut o profesie din radiotelegrafia invatata in armata. Radioamator am devenit in 1963 cand am primit autorizatia. In 1964 am si fost la concurs de telegrafie viteza si nu prea mi-a picat bine… abia am luat un loc sase si un loc 11. Cand am vazut ca sunt mai bine pregatiti decat mine, m-am pus pe invatat si am si participat umatorul an si am si iesit campion. 13 ani am tot castigat mai apoi la competitiile interne, ca externe nu erau pe atunci. Si am luat mai multe titluri de campion si maestru al sportului, insa am facut ceva unic in viata mea. Am facut un cerc la scoala 175 din Bucuresti unde am pregatit copii 29 de ani. 20 de ani cat am fost in activitate, mergeam in timpul liber, voluntar, din pasiune. Cea mai mare realizare a fost ca veneau copii multi. Si pe multi i-am scos campioni. Vreo 19 ani am fost si in biroul federal al FRR. Si am raspuns de comisia centrala de telegrafie viteza.
Marian Poterasu – buzoian cautat de seniorul radioamator
Reporter: Si acum sunteti trofeul Federatiei!
C.V.: Ei…ma duc cu ei peste tot, insa de aici de la Buzau au avut un elev foarte bun apropos de telegrafie viteza. Un baiat foarte bine pregatit era! Asa de mult am tinut la el ca la copilul meu. A fost pregatit de Nicolae Radulescu. Am vazut pe indicator localitatea de unde era el. Asa mult as vrea sa-l vad pe baiatul acesta! A fost primul roman care a receptionat cifre cu 400 de semen pe mint. Nu mai stiu nimic de el.
Subliniez: Marian Poterasu este cautat de seniorul actual al radioamatorilor din Romania! Faceti in asa fel incat sa-i oferiti lui Vasile Capraru bucuria de a-si revedea un elev minunat!
Cu romanii in expeditii
Nu despre copii vorbesc cu Ovidiu Burducea, campionul de la Buzau care a infiintat clubul Univers B90, ci despre starea de a fi atata timp radioamator si de ce te simti stimulat sa continui aceasta pasiune.
Reporter: De ce spune domnul Neacsu ca sunteti un personaj aparte in lumea radioamatorilor romani?
Ovidiu Burducea: Pentru ca la Congresul International al Radioamatorilor de la Finish Apple din 2012, la sectiunea organizarea expeditiilor internationale am decis cu radioamatorii italieni ca in viitoarele expeditii sa fie cooptati si radioamatori romani. De atunci si pana in prezent am participat la expeditii cum ar fi in Brunei, Madagascar, Bangladesh, Vietnam, Cambodgia si in 2017 in Burundi. Aceasta pasiune pentru expeditie e din 2012. Federatia noastra a mai organizat expeditii in Sacalinul Mare…
Reporter: Ce inseamna expeditie pentru un radioamator?
Ov. B.: Un grup de radioamatori care merge pe o insula sau intr-o rezervatie naturala care are populatie redusa, putina numeric adica. Romania are indicativul YO. Am fost inclusiv pe muntele Athos unde putini ajung ca radioamatori. Avem un singur preot acolo radioamator.
Reporter: Cati radioamatori avem in Buzau?
Ov. B.: 70. In clubul nostru Univers B90 sunt 67. Ultimii radioamatori din club sunt un baiat de clasa a IV-a si o fetita de clasa a III-a, Bucur Rares Andrei si Bucur Carina Ioana. Ei sunt si cei mai tineri, iar decana de varsta are 70 de ani, Bucur Nina si este vicecampioana nationala.
Ti-ta-ta-ti-ti se tot aude din jur sunetul care imi arata ca radioamatorii nu stau degeaba, ci incearca legaturi cu oamenii de oriunde! Ion Nicolescu, gazda evenimentul priveste putin nostalgic la masa cu tehnica.
Radiomatorismul este totusi un sport scump
Trec de partea celui mai cuminte dintre
Reporter: Observ un lucru, sper si important cumva: varsta ridicata a radioamatorilor prezenti.
Constantin Neacsu: Radioamatorismul este o activitate utila, pedagogica si sportiva in acelasi timp. Este ruperea de scaun, de internet a copiilor…
Reporter: … deci chiar este dusmanul de temut in prezent al Facebookului.
C.N.: Este mai vechi decat facebookul, desigur. Mai are un rol de utilitate publica. Avem o retea nationala in care se anunta diferite evenimente ale naturii, o rupere de pod, un om bolnav, turisti rataciti in munti, situatii in care poti ajuta ca radioamator.
Concluzia cred ca o extrag din discutia cu Ion Nicolescu. Acesta spunea ca nimic nu este