Stiti ca oamenii buni sunt mereu mari anonimi ai zilelor noastre, nu-i asa ? Si mai stiti si ca povestile cu cei de langa noi care reusesc departe de Romania sunt sorbite pur si simplu in semn de dor si de pretuire pentru curajul lor ? Si daca este sa adaug si gramul meu de patriotism care tot incolteste atunci cand scriu sigur despre o buzoianca pe care o voi recomanda candva pentru galeria locala a celor care merita lauri oficiali, atunci zic sa fie pace si liniste intr-o seara de decembrie in casele tuturor romanilor de oriunde!
Prin 2004, lucra in presa din Buzau. Un copil vesnic disponibil, ager la minte si rapid in solutii, practic si deloc de intimidat. Ba chiar ascutit la vorba in fata sefului care a devenit el intimidat de copilul plin de fapte si intentii bune si care si-a dorit el insusi sa puna repede bete in roate unui om care vedea altfel realitatea si corectitudinea. Cineva a cedat atunci. Cel destept, se spune! Iar Alina si-a ales un drum spectaculos.
Este musai sa aduc in atentia dumneavoastra momentul 24 mai 2004 – explozia de la Mihailesti – pentru a prezenta putin din curajul pe care Alina l-a demonstrat. A stat mereu aproape de mama Elenei Popescu, in mod concret a ajutat in tot ce inseamna implicare umana in evenimentele de atunci. Si este important si altceva – pixul ei putea sa scrie si cuvinte bine asezate, cu putina rabdare si insistenta astazi am fi avut un jurnalist curajos in presa gri a Buzaului.
Sotul meu are ceva afaceri cu Romania, iar copiii studiaza la scoli private marocane unde limba de studiu este araba concomitent cu franceza – aici se studiaza in cele doua limbi in paralel.
Si povestea incepe. Astazi, gasesc in Alina Aamoum un povestitor mai bun decat sunt eu, are discurs si fi repic, te tine cu gura cascata pana la pagina sapte si presara din fantasticul Maroc intocmai ceea ce imi doresc eu, spun asta pentru ca printre pasiunile mele de care nu am obiceiul sa fac vorbire se numara si tara aceasta situata la atatea mii de kilometri distanta fata de Romania. Ca sa stiu mai multe, cand eram copil mi-am luat din librarie un Jurnal in Maroc, iar cuptorul traditional si mancarea condimentata cu scortisoara…. Dar, ia sa vedem daca nu cumva imi zice
Sotul meu era foarte bine integrat in Romania, cu familia, cu prietenii, cu sarmalele, ciorba de burta si vorba romaneasca cu doua intelesuri. De fapt in timpul sejurului sau in Romania (12 ani) a obtinut si cetatenia romana. O privesc si imi aduc aminte cum povesteste despre acel Abdel care mergea la sapa la porumb… Nu a fost usor sa ne desprindem de Romania. Duceam o viata linistita, dar parca lipsea ceva.
Vorbim despre ruperea de Romania a unui tanar absolvent de facultate la stat, apt sa desfasoare o activitate pe c
Acum, cand sarbatorile de iarna se apropie cu o viteza ametitoare, gandul imi zboara ca un vartej nebun din ce in ce mai des acasa. Casa copilariei, calda si mereu imbietoare cu arome ce numai iarna le regasesc. Incerc sa reproduc si aici la aproape 6000 km departare acea atmosfera care imi umfla pieptul de bucurie si nostalgie in aceeasi masura. Da, chiar daca suntem o familie mixta, serbam cu fericire Craciunul in casa noastra si implicit in tara care m-a adoptat de 13 ani. De fapt noi ne bucuram de toate sarbatorile : fie musulmane, fie crestine. De sarbatorile musulmane e o placere sa ne revedem cu familia sotului, iar pentru cele crestine ne intalnim de obicei cu prietenii nostri (in mare parte cupluri mixte romano-marocane).
Eu stiu bine ca Alina spune si cele mai dificile lucruri cu zambetul pe buze, dar cand vine vorba despre dor – cuvant specific doar limbii romane, insa sentiment care umple sufletul la nivel mondial, ii vad ochii umezindu-se ca unui copil : Nu exista vreo reteta a abolirii dorului de casa si de tara, dar datorita noii tehnologii comunicam zi de zi cu familia. Si incercam sa ne vedem cat putem de des. Ne consolam cateodata zicandu-ne ca daca ma maritam intr-un oras din Maramures, spre exemplu, tot o data pe an imi revedeam familia.
Pentru mine Marocul comporta doua aspecte fenomenale : turismul si prezentarea gastronomica efectuata desigur fabulos, poate mai bine decat Franta – lectia perpetua a istoriei gastronomiei. Nu incerc sa trec peste dorul de casa al Alinei si alinarea lui Abdel, insa fata aceasta placuta cred ca are o pasiune comuna cu mine, in afara de cea pentru a vorbi mult, ar fi si pasiunea pentru mancare. Astazi, in familia mea marocana (intre timp am obtinut si eu cetatenia marocana) gatesc dupa sufletul nostru, adica mixt. Felul mancariii depinde de chef, perioada si musafiri. Primim constant musafiri fie marocani, fie romani care sunt incantati sa guste din deliciile tarii opuse.
Ce mi se pare mai complicat aici, este faptul ca trebuie sa gatim in permanenta. Nimic nu intra la frigider pentru a doua zi. Masa se serveste de patru ori pe zi : mic dejun, pranz, gustare si cina. In cotidian, toata familia e prezenta la masa (sistemul scolar si serviciul sunt concepute cu pauza de masa de doua ore la pranz – cu mici exceptii). Si totul trebuie sa fie proaspat gatit si strict pe masura numarului mesenilor. Daca iti apare un musafir incognito nu dai fuga la frigider sa incalzesti tocanita, il servesti in functie de ora la care apare cu ce ai pentru acel moment al zilei. Spre exemplu daca vine pana in 12 ii servesti mic dejun (ceai, cafea cu lapte, suc de portocale, diferite sortimente de painici traditionale), daca vine intre 12 si 16 – pranz cu mancare gatita (daca nu se nimereste la ora 12-13, ora la care cei ai casei au luat masa, ii incropesti rapid o mancarica la oala sub presiune, intre ora 16-20 il servim cu o gustare : sucuri naturale, cafea cu lapte, ceai, prajiturele cu miere si migdale, checuri facute in casa… si in sfarsit cina : pentru ai casei ceva mai lejer : paste, sadwichuri, supe.., pentru musafiri : salate si mancare calda. La prima citire e de speriat, dar nu e chiar asa, dupa un an de locuit aici te obisnuiesti. Pentru femeile care lucreaza exista optiuni : snakul de sub bloc care face mancare ca la mama acasa, patiserii cu arome imbietoare si in final bona (o femeie interna sau externa care ajuta in toate treburile gospodaresti contra cost).
Mancaruri traditionale marocane : Tajin de pui cu ceapa, masline verzi si lamaie murata, tajin de carne cu stafide, prune, caise sau smochine uscate, tajin de carne sau pui cu legume, cuscus cu sapte legume, pastilla cu puis au fructe de mare, peste foarte variat, tanjia specific Marrakech-ului (carne cu condimente specifice facuta in 12 ore intr-o oala de lut bagata in jar), michoui (berbec la protap)…
In rest gatim si din celelalte bucatarii internationale. Avem o variata gama de legume si fructe, carne de toate felurile (in afara de porc – dar nu-i simt lipsa), asa ca, desi gatim in fiecare zi, mancarea nu se va repeta decat dupa foarte mult timp.
Fata cu care ma intorceam uneori de la serviciu spune acum o poveste despre reusita in viata, despre a fi pozitiv si a trai in mod relaxat o etapa numita chiar viata. Mi-o aduc aminte pe Alina Aamoum, cea careia ii stalceau mai mereu colegii numele in pagina tehnoredactata dupa ce semna cate un articol in singurul ziar de atunci care respecta si promova reportajul, mi-o amintesc mereu in actiune. Avea intiativa si solutie indiferent de propunerea pe care o primea. Un singur lucru nu a reusit ea sa faca : sa poata sa faca fata falselor valori promovate intens de sefii de atunci. Si nici nu putea sa taca. Dar cum credeti ca semnala asa ceva ? Prin fina ironie pe care atat de echilibrat o arunca atunci cand te asteptai cel mai putin. O ironie care nu astepta raspuns pentru ca nu se putea oferi unul. O arma buna de care un jurnalist are nevoie in prezent.
Marea majoritate a femeilor lucreaza si au masini personale. Portul femeilor este destul de variat, depinde de locul unde se afla, caracterul si educatia fiecareia : blugi si tricou scurt, sport, elegant, djellaba si batic…
In vremea in care traim acum o familie marocana e compusa de sot, sotie si copii spre deosebire de vremurile apuse cand baiatul se insura, aducea femeia acasa la parinti si intr-o casa stateau de la strabunic pana la nepot.
Si specificatie : fiecare barbat detine o singura si unica sotie.
Acum cu modernizarea e imposibil sa mai faci fata cerintelor unicei sotii si copiilor.
In marea majoritate barbatii sunt si fideli. Caminul lor e primordial. Foarte rar se intampla divortul.
Iar femeia marocana face tot ce ii sta in putinta sa-si satisfaca sotul. Sunt foarte dragalase, discrete si unse cu toate alifiile.
Alte orase minunate vizitate de turisti : Meknes, Agadir, Chefchauen,
Statiuni de Ski : Ifrane, Azrou, Oukaimden
In sudul Marocului se afla Sahara occidentala unde se organizeaza zilnic excursii de 2-3 zile din diverse orase ale Marocului : plimbare cu camila pe dune, apusul si rasaritul soarelui, dormit in corturi caidale cu cina traditionala in jurul unui foc de tabara si spectacol cu muzica si dansuri traditionale…
Noi ne-am stabilit la Marrakech, desi aveam posibilitatea unor joburi mai bune in alte orase. Vizitand o mare parte din celelate orase, am gasit ca Marrakech-ul este cel mai adaptat gusturilor noastre, tinand cont ca si familia sotului este stabilita aici.
In afara de traditionalism, ne bucuram si de iesirile moderniste : mall-uri, restaurante, cafenele, spatii private de joaca pentru copii, complexe mari de piscine, activitati sportive/…
Din cand in cand, eu si Alina ne mai salutam – virtual, desigur. Din mesajele mele nu lipseste curiozitatea fata de acest miraj al lumii arabe, al sunetelor, culorilor si mirosurilor care mi se imbina in fel si chip si nu sunt deloc fata mrogana. Din mesajele ei nu lipseste invitatia de a descoperi la
Avand in vedere varsta lor inca frageda, nu ne-am hotarat ce vor face pe viitor. Va fi bineinteles alegerea lor. Au vizitat Marocul, Romania si alte tari, deci decizia le apartine.
Nimic nu se compara cu omul care isi scrie singur povestea intr-un fel aparte. Nici nu ar fi trebuit ca eu sa intervin cu paragrafe de descriere si amintiri intre raspunsurile Alinei Aamoum – doamna care a putut fi profesor, jurnalist sau antreprenor in Romania, dar a ales sa lucreze in Marrakech – acolo unde oamenii frumosi au convins-o sa ramana. Oamenii din familia sotului marocan, Abdel. La prima impresie ai spune ca este destul de dificil, insa stiind-o pe domnita aceasta cu sabia mereu in mana pentru corectitudine sunt convinsa ca vorba dreapta o ajuta si acolo si tocmai asa si-a gasit locul pe care vad ca il iubeste !
Sunt constienta ca nu voi regasi ce am lasat in urma dar macar mirosul amintirilor…
Si poate intre timp se mai schimba ceva si in sistemul romanesc, care deocamdata nu face nici un efort sa atraga revenirea romanilor la origine.
Va urez un Craciun fericit si plin de bucurie si liniste sufleteasca !
Draga mea Alina,
Am citit pe nerasuflate povestea ta minunata. Esti o luptatoare asa cum te stiu. Mi-ai bucurat sufletul si inima afland ca te-ai realizat profesional si nu numai, ci si ca ti-ai construit o familie frumoasa si nu in ultimul rand, admirandu-ti curajul de a trai intr-o alta
tara total diferita de a noastra, cu o altfel de cultura si civilizatie, obiceiuri si traditii, cu totul altfel de ale noastre. Dar, te-ai repliat la toate situatiile de acolo, ba chiar iti place si ai reusit sa te acomodezi si sa-ti consolidezi o familie asa de frumoasa, cu doi baieti frumosi si un sot iubitor, care alaturi de tine, ati reusit sa consolidati familia voastra minunata si care te-au asezat ca om demn in societate, ca mama si sotie minunata.
Cand o sa mai revii prin tara, mai exact la Buzau poate voi reusi si eu sa te revad si sa mai stam de vorba ca fetele, Astept un semn de la tine. Eu am nr. de telefon 0740060021.
Te pup si iti doresc numai bine, sanatate , o viata plina de bucurii si un An Nou fericit!
Ana Dona, Buzau
Mi a facut deosebită placere sa citesc aceste randuri despre tine despre familia ta despre tara care te a adoptat. Ce pot sa spun sunteti minunati!! Imi amintesc cu drag ce bine se simteau sotii nostri de cate ori stateau de vorbă la magazin🤗Va doresc sărbători fericite și un an nou cu multe bucurii!!
Multumesc de aprecieri. Sper ca sunteti bine cu totii. Ne amintim cu drag de voi si adesea o intrebam pe mama ce mai faceti. Va transmitem salutarile noastre calduroase de la Maroc.
Comments are closed.