Și-așa ar fi drept să și încep, cu o virgulă care lasă deschisă o fereastră prin care trec precum gândurile mii de vise, amintiri, putere și izbândă, aventuri, copilăria toată prinsă în doi ani de grădiniță.
Desigur, nu eu sunt cea care-și ia la revedere! de la colegii de grupă, de la doamna cea mereu faină și neobosită, mai ales creativă și darnică, deținătoarea celor mai alese puteri care fac ca aripile să crească mereu azi. E vremea examenelor pe de o parte, dar mai ales a serbărilor școlare și a trecerii de la copilăria cea fără griji de la grădiniță la școala aducătoare a științei sub ochii avizi, introspectivi ai copilului. Ioana a adunat în inimioara ei de absolvent de grădi dorința de a cânta pentru prima dată altfel, iar bagheta succesului a fost ținută de doamna, doamna educatoare Ioana Flavia Duță de la Grădinița cu Program Prelungit numărul 3, Grupa Floricelelor.
Sunt multe feluri de a-i mulțumi unui dascăl special pentru ceea ce face pentru copii!
Dar sunt și multe feluri de a-i spune altui dascăl cât de inutil a fost în viața micuțului, câtă frică, neștiință sau informații false a sădit în sufletul omului aflat la început de drum, însă zic că acest al doilea dascăl se va pierde pe drum și nu se va cocoța în vreun scaun de inspector, director, Doamne ferește! Dacă miniștrii din Educație ar putea defini ce putere are statul cu capul pe masa de lucru de la grădi și cu mâinile la spate – pedeapsă – sau amenințarea că doamna aduce polițistul în clasa cu țânci de nici patru ani dacă ei nu păstrează liniște, poate că părinții ar redeveni dedicați școlii, așa cum se dorește!
Nu se poate sări peste acest aspect negativ, însă revenim la bine pentru că azi dedicăm un fragment de iubire dascălului care el însuși dăruiește aripi și vise împlinite și așa va face și din toamnă, din noul an școlar. Dacă am avea în palmă un bob de speranță acesta ar crește doar ascultând-o pe doamna faină de la GPP3 cum pune la încercare copilul dornic să exploreze lumea, cum îi lasă libertatea de a alege și mai ales de a coborî cerul până la bobul plăpând. Măriuca trece în rândul curajoșilor, un altul înalță zmeie cu chipul eroilor din povestirile doamnei și grupa toată devine unită ca printr-o magie numită de fapt pasiune și abilitate didactică! Ne dorim să avem modele și când le identificăm știm clar că se poate și aici, la noi, acasă, în România! Se poate să existe dascăli minunați care fac din copiii noștri nu doar feți-frumoși și zâne, supereroi sau chipuri din desenele animate care pot face minuni, pot face prin excelență OAMENI! Aceia pe care să te bizui că știu cum să spună corect bună ziua!, cum să închidă și să deschidă ușa, cum să citească titlul unei povești sau cum să sară în ajutorul unui gândăcel scăpat în paharul cu apă și mai ales cum să nu mintă și să arate că sunt liberi!
Tocmai pentru că ne-ați format din copiii frumos stâlcind cuvintele în urmă cu doi ani oameni minunați, curajoși și înainte-mergători, Ioana și Maria, și am siguranța că toți copiii pentru care ați fost PRIMA LOR DOAMNĂ vă pot spune doar atât
MULȚUMIM FRUMOS, DOAMNA EDUCATOARE!
