Punem astăzi ritm și candoare, aducem ineditul și colorăm kaki povestea despre un vis împlinit, însă cu aripile încă deschise. De Ziua Armatei Române vă dăruim o istorisire cu eroi moderni la început de drum. Pornim cu zâmbet și încântare, dar mai ales suntem atenți la ținută, ascultăm și spunem mai departe. Peste toate punem un dram de speranță când vine vorba despre împlinirea generațiilor ce le vin din urmă Denisei și lui Sebastian Dumitru și îndrăznim să ne făurim propriul vis în care copiii de-o șchioapă acum vor deveni ei înșiși oameni mari și buni în societate, peste timp.

Curtea Diviziei 2 Infanterie Getica din Buzău apare de fiecare dată drept zona aceea în care fiecare lucru are locul său perfect stabilit, fiecare pas este așezat pe caldarâm într-un anumit ritm, iar militarii care merg într-o parte sau spre alta sigur au un scop al trecerii lor. Printre atâta kaki, galbenul toamnei aduce o lumină aparte. O singură întrebare urmează pașii spre sala general Cornel Paraniac din clădirea Diviziei – ce- ar fi fost Buzăul fără ditamai garnizoana?

Pariu pe muzică

Treptele reci de la intrare parcă anulează trăirile și lovesc în tăcere gândurile. Nu au rămas decât lucrurile certe, suita de întrebări a zburat. În sala general Paraniac sosesc ca la raport Denisa Andra Dumitru și Sebastian Dumitru, 21 de ani, respectiv 22 de ani. Ținută impecabilă, degete ale mâinilor care se fugăresc unul pe celălalt pe ascuns și privirea mereu înainte. Răspunsurile intră la început scurte, însă sala devine ea însăși puțin mai prietenoasă și primesc cuvinte din ce in ce mai multe. Oameni riguroși, făuriți parcă să aibă succes.

Se așează cuminți pe scaun și povestesc aproape sacadat despre copilărie, adolescență și prezentul cazon. Frații Dumitru au plecat din Smeeni după ce un profesor aparte, prof. Vasile Băloiu și-a întrebat toți elevii dacă ar vrea să cânte. Sebastian a fost hotărât din start. Denisa, și de aici întreaga atmosferă realmente devine mai caldă, văzând că fratele ei spune DA a ridicat mâna și l-a urmat. Au intrat împreună la Liceul de Arte Margareta Sterian din orașul Buzău, deja fiind stabilit instrumentul pe care elevii aveau să-l învețe, cornul. Vă las să ascultați dvs. povestea sergentului major Sebastian Dumitru și a Denisei Andra Dumitru, frații care cântă la cornul francez în Formația de Muzici Militare a Diviziei 2 Infanterie Getica.

Acum, Sebastian apare puțin altfel. Samurai, disciplină, mediul cazon. Toate se înțeleg bine. Pe Denisa o privesc încă atent – are o frumusețe aparte ce-i vine din când în când mai ales din priviri. Vorbește cu ochii fără a spune cuvinte. Legătura frate-soră ar avea ea multe de zis, însă nu uit că suntem într-o unitate militară, la serviciu, al lor fiind la fanfara, cum știm noi că-i spune Formației de Muzici Militare dirijată de maiorul Dănuț Vulpe. Și ochii Denisei devin atenți când povestea e doar despre muzică pentru că arta aceasta apare din copilărie când admirau instrumentele muzicale la televizor.

Sebastian a absolvit în 2018 cursul de Muzici Militare și a primit repartizare în Brigada 30 Gardă Mihai Viteazul, dar a revenit acasă, la Buzău, alături de sora lui care făcea deja parte din fanfara Diviziei 2.

Azi sunt împreună la Buzău, ea visând la stabilitate, el să dea tonul, din fața fanfarei.

Aplomb

Povestea fraților Dumitru, Denisa și Sebastian, vine într-un context social pârdalnic. Dați-i sufletului fărâma de bucurie de care-l privăm zilnic deja de doi ani tot fiindu-ne teamă pentru propria viață de temutul nou coronavirus! Fericirea celor doi copii, le zic așa pentru că privirea lor aduce candoare și bucurie, putere de a visa și de a se împlini pentru un drum aflat încă la început, fericirea lor, spuneam, devine poveste frumoasă de Ziua Armatei Române. Căutăm înțelesurile, auzim cheia și respectăm tonul dat! Nu uităm însă să lăsăm să se deschidă aripile copiilor noștri pentru care Denisa și Sebastian Dumitru devin modele!

Notez la final esența spusă în trecere de Sebastian – tata este tâmplar!, iar zâmbetul lui larg spune că acolo este puterea și respectul! Pe Sebastian aștept să-l intervievez în fața fanfarei cândva, iar despre Denisa vreau să cred că va rămâne aici, la Buzău.

Garnizoana Buzău poate să aducă în fața dvs. an de an povești aparte despre buzoienii care servesc patria, dvs. aplaudați-le izbânda și pe timp de pace!

Fotografii din arhiva personală a Denisei și a lui Sebastian Dumitru sau puse la dispoziție de mr. Dănuț Vulpe.

Articolul precedentRecepție parțială pentru podul de la Vadu Pașii, dar se circulă
Articolul următorEconomia circulară prezentă și în hotărârile de consiliu local