Orasul Buzau a scris fara sa-si fi programat o lectie de istorie pe viu si in forta! In mod neasteptat, evenimente inscrise pe hartii cu cateva luni in urma au devenit motiv de a merge inainte intr-o urbe ramasa in urma intre Ploiesti, Braila si Focsani, chiar. Un oras in care, la fiecare eveniment, au fost depuse coroane de flori si au stat in primul rand putinii veterani de razboi inca in viata. De data aceasta, istoria s-a scris altfel, iar urbea a frematat si de tineri.
Am intrat pe Calea Eroilor, bucata din Bulevradul Unirii inspre iesirea din oras catre Ploiesti cu sentimentul ca asa trebuie sa arate intregul oras. Si poate nu la urmatorul centenar. In culori evidente care deschid imaginea, nu griuri atat de depresive care nu te indeamna nici la munca si nici la o stare de bine, zona dedicata in mod aparte celor 9653 de eroi care-si gasesc linistea in Cimitirul Eroilor, cel mai mare din tara si unul dintre cele mai mari din Europa, spun istoricii locului, apare ca o scena. In fata buzoienilor simpli incepe sa se desfasoare un spectacol despre care aveam sa aflam la final cum a fost. Deocamdata, actiune cu actiune invatam ca a fi patriot si a cinsti eroii nu este doar un motiv de a da cu gel in par, a pune palma pe inima si a asculta imnul de stat in timp ce piciorul drept se bataie a plicitiseala.
Este prima zi de evenimente si prima zi in care se redefineste patriotismul si eroismul pentru locuitorii orasului care sunt in proportie de 70 la suta, spun oficialii militari, familii cu un angajat al Ministerului Apararii Nationale ori un fost angajat. Expozitia cu cele 144 de panouri fotografice a trecut de uimirea cetateanului, e un aspect obisnuit. Inca se fac poze langa panouri cu imagini célèbre. Nostalgici, cei trecuti bine de 60 de ani se aseaza langa fotografia cu dictatorul Ceausescu si ii cauta privirea intoarsa invers. Copiii prefera tancurile si militarii din teatrele moderne de operatii, femeile sunt mai sensibile si stau langa panoul cu pr. Alexandru Tudose in Afgansitan, intr-o zi cu conditii meteo dificile. Parintele zambeste ocrotitor si trist de cata durere o fi vazut.
Exista si categoria buzoienilor care si-au asezat coatele pe gardurile de protectie si cauta cu privirea spre militari. Din totdeauna a existat o apetenta, sa-i spun, a buzoianului spre uniforma militara. La noi nu a fost parca defaimata meseria aceasta. Scrutez si eu zarea. Peste drum, in Cimitirul Eroilor muncitorii inca fac pregatiri pentru ziua ce va sa vina maine. Dar nu mai au mult. Este impresionant insa. Tineri si mai batrani vin cu flori in mana. O ramura de liliac, un ghiveci cu flori, o garoafa, ba o cetina de brad. Si mi-am luat ragaz minute bune sa le aflu povestile. Inchid ochii si cand ii deschid, plang. Au avut candva un bunic pe front, la Cotul Donului. A venit acasa, la nevasta si cei noua copii, fara un ochi. Statuse intr-un spital, norocul lui, german. O doamna care abia paseste peste pamantul din cimitir, imbracata in costum de ocazie, cauta o cruce de deutsche soldaten. De ce? Candva, in casa parintilor ei au fost adapostiti nemtii, domnule! Si ce cultura, si ce curati, si ce lucruri. De atunci, in familia ei s-a pastrat ora fixa a mesei seara si duminica, dar si modelul galustelor in supa.
Povesti si povestitori. Isi intoarce ochii dupa mine, dar se retrage. Un domn slab isi sterge pe ascuns o lacrima. Nu am crezut sa vin si sa plang. Parca ma gandesc asa ca sunt mai multi necunoscuti, decat cunoscuti. Si am aflat si cum i-au adus aici pe primii. Nu am pe nimeni sa fi fost erou, insa fiica mea, doctor in cercetare, nu si-a gasit aici de munca si e in Munchen. N-o fi si ea peste timp erou? Acolo a inventat un plastic care nu e nociv asa ca astea pentru sanatate.
Si cum sa nu-i dai dreptate! Revin pe Calea Eroilor. E noua si 15 minute si se face zgomot in sistemul de sunet al evenimentului. Incepe repetitia generala pentru ca a intrat in teatrul acesta si generalul de brigada Gheorghita Vlad, comandantul Diviziei 2 Infanterie Getica. Verifica fiecare detasament sau pluton, imi explica un domn colonel de la biroul de presa aflat la Buzau pentru ca are experienta la Pro Patria. Si asa este, generalul Vlad merge pe langa fiecare grup de militari care maine va intra in parade, iar pe seara la retragerea cu torte. Intra intocmai ca la evenimentul mare din 17 mai. Se prezinta frumos, numai ca uniformele nu sunt cele de gala. Sunt primele minute in cadrul unui mare eveniment care déjà agita Buzaul de ceva vreme, de la ultimul, din 17 martie cand Alexandru Marghiloman a fost omagiat altfel decat pana acum.
Comandantul paradei va fi generalul de brigade Claudiu Mihail Sava, loctiitorul comandantului Vlad. Drapelul de lupta al Diviziei, apoi steagurile de identificare ale unitatilor subordonate acestei uriase structuri militare, militari de la Brigada 282 Infanterie Mecanizata Unirea Principatelor din Focsani si un detasament al Brigazii de Informatii Militare Maresal Alexandru Averescu, apoi militarii de la Batalionul 620 Operatii Speciale. Vin la rand, detasamentul mixt al Scolii de Aplicatie pentru Fortele Aeriene Aurel Vlaicu de la Boboc si Scolii de Maistri si Subofiteri Traian Vuia, specialistii Inspectoratului Judetean pentru Situatii de Urgenta Neron Lupascu din Buzau si jandarmii nostri. Apoi, invitatii. 105 militari tineri si bravi, cu ochii spre eroii lor din cimitir. Primii la defilare vor fi austriecii din Regimentul de Garda din Viena, bulgarii din Stara Zagora care au avut misiuni in Irak si Afganistan si un mic detasament al Armatei Republicii Federale Germania, apoi cei mai populari, 21 de militari italieni din Fortele Terestre, parasutisti in Pisa. Dupa ei, militarii prieteni din Republica Moldova care participa de obicei la evenimentele noastre din tara, iar la final militari din Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord. Vor incheia defilarea terestra, romanii din Asociatia Traditia Militara imbracati in costume de epoca din 1806 pana in prezent. Numai ca va fi si o surpriza, spune ceva mai tarziu generalul Vlad.
La defilare vine si partea ecvestra, detasamentul de cavalerie al Directiei Generale de Jandarmi a Municipiului Bucuresti. O sa traim si o sa o vedem, spune cineva din apropiere. Militarii trec, fanfara pleaca si ea.
Intre defilare si alt moment, pauza.
In fapt, pentru cele cateva zeci de buzoieni care au venit de astazi pe Calea Eroilor a fost suficient. Numai ca seara, seara este spectacolul frumos pus la cale de catre Primaria Municipiului Buzau in colaborare stransa cu Divizia 2 Infanterie Getica. Si pe seara, ajung in Piata Dacia, locul zero al tuturor evenimentelor din oras astfel incat sa poata cuprinda cu simtirea tot buzoianul acest omagiu peste timp de pace adus celor 9653 de eroi din cel mai mare cimitir romanesc si unul dintre cele mai mari din Europa, zic de Cimitirul Eroilor din Buzau. Am uitat sa notez si prezenta a doi dintre conducatorii locali – primarul Constantin Toma si un viceprimar. Unul stie tot ce se intampla, celalalt il ajuta.
Revin in Piata Dacia unde intra rand pe rand, ca la defilare militarii ce ajung acum la numar gata de o mie. Un scurt concert de muzica de fanfara, pe placul buzoienilor care se aseaza déjà pe cate cinci randuri in spatele gardurilor de protectie. Oamenii fac poze militarilor si spun ca au venit pentru ei. Haina aceasta atrage si tineri si nostalgici mai in varsta. Au cu ei camere de filmat, aparate foto si telefoane. Isi ridica pe brate copiii sa vada cat de tineri sunt militarii straini. In spatele militarilor, alte randuri de oameni. Trec minute bune si bate ceasul ora 21. Din Palatul Comunal pare sa iasa o flacara. Un militar de mana cu un baietel in uniforma militara deschide momentul retragerii cu torte, momentul de omagiu al militarilor pentru camarazii care s-au sacrificat in Razboiul de Independenta, razboaiele balcanice, cele doua mondiale, in Revolutia din 1989, in perioada comunista sau in teatrele de operatii in care Romania are militari.
Comandantii detasamentelor primesc flacara, mai apoi, in ordine militara toti camarazii isi aprind tortele unul de la celalalt. Se da si comanda de mars, plecarea in defilare pana la Cimitirul Eroilor cu cantec. Multimea aplauda si merge pas la pas cu militarii pe strazile orasului. In Piata Dacia sunt prezenti sefii judetului si ai orasului, ai cultelor si ai armatei, sefi de institutii si conducatori de diverse organizatii.
Plec spre casa cu sentimentul ca un intreg oras poate sa-si arate si partea frumoasa. Omagiul pentru aceia dintre eroii care au luptat pentru propria tara poate sa prinda contur si la Curbura Carpatilor intr-un eveniment care se inscrie in seria de manifestari dedicate Centenarului Marii Uniri.
Ziua cea mai frumoasa a sosit. Calea Eroilor este mai aglomerata ca oricand. Sunt 12.000, dupa anumite aprecieri, 20.000 de buzoieni dupa alte aprecieri, care au venit sa vada spectacolul din orasul deschis de eroi, dupa cum au gandit oficialitatile acest eveniment. Aflu in multime ca sunt tineri care au demarat o campanie prin care sa adopte un erou din cimitir. Sunt elevii Liceului Pedagogic Spiru Haret. Fac campania pentru a nu mai fi uitati eroii in cimitir.
Fanfara deschide ziua cea mai importanta. Au venit pe rand oameni politici, ambasadori din Marea Britanie, Turcia si Republica Moldova, atasati militari, si aproape de inceput, ministrii. Bisericile din oras trag clopotele timp de un minut, mai apoi are loc un serviciu religios exact in Cimitirul Eroilor care este urmat de depunerea de coroane de flori din partea institutiilor. Eroii aveau insa flori pe morminte. Erau aduse de azi, ieri si din alte zile de buzoienii care au inceput sa creada in eroi.
21 de salve de tun sunt trase de militarii Bateriei Salve din Regimentul 30 Garda Mihai Viteazul. Intre salve, patru fete si patru baieti, elevi ai Liceului National Militar Dimitrie Cantemir din Breaza citesc numele a 250 de eroi.
Incet incet ajungem catre defilarea internationala care aduce laolalta militari, cai si aeronave. O areonava Eurofighter Taifun aflata in dotarea militarilor britanici saluta din aer, mai apoi MIG-uri 21 Lancer si F16 Fighting Falcon, dar si un elicopter IAR. Momentele cele mai apreciate de oamenii care au indurat ploaia timp de doua ore cat a durat evenimentul dedicat eroilor care au stiut ca sacrificiul va fi trecut pe cartea de identitate a unei natii, fie ea romana, germana, austriaca, turca, italiana, rusa, bulgara, la final vin.
Indiferent pentru cine au luptat, eroii au primit salutul unui oras care vrea sa isi schimbe optiunile! Vrea sa participe alaturi de oficialitatile momentului sis a ignore ca doar politica decide, este un oras care a decis ca inainte este calea eroilor!
Add Comment