O mână de oameni pare-se că am rămas mai înfipți cu sufletul în glia atât de frumos mirositoare din primăvara devreme și până acum, la ceas de spălare a unui an greu în fața altuia deodată curat! N-om fi noi eroii prezentului, dar semn al trăiniciei în mod sigur ne trece și prin vene, dar și printre vorbele cu care ne dojenim copiii, cu care ne ridicăm prietenii când au ziua cea mai tristă din an sau chiar și când ne alinăm dorul de părinții care știau să ne explice parcă mai autentic ce înseamnă să rămânem acasă, să ne fortificăm casa și viața însăși și să le spunem și altora cum e să știi că locul tău e totuși undeva unde mai știi câte un chip.
2025 ne-a încercat ca și 2024. Ne-a ridicat pe culmile deșertăciunii sub povara dărilor, dar poate nu ne-a luat ce prețuim cel mai tare, sănătatea, care face parte din urarea de bază a românului. La sănătate a fost mereu atacat pentru că se caută la doctor doar când doare cel mai tare sau când nu mai e nimic de făcut. Anul acesta impar a produs schimbări atât de mari, încât nici nu mai știm cum să le percepem. Dar nu ne-a luat din traista pe care am agonisit-o pentru cei dragi de la masă. Am făcut noi în fel și chip să punem agoniseala direct pe farfurie și n-a mai avut timp să taie de la gură. Așa ne place să credem cel puțin.
Dar, de muncă încă fug mulți și tot ei țipă și cel mai tare când doare hămesirea. Bine, nu doar ei șed și bagă bățul prin gard, ci și noua clasă nevăzută a vecinilor care arbitrează un meci continuu în folosul lor. România toată e împărțită între cei care muncesc și cei care agită. Dar s-or potoli când n-or mai avea nici pe cine râșni, nici băț cu care să străpungă suflete.
Mirosul de pământ reavăn din care se arcuiesc plăpânde planurile existenței fiecăruia dintre noi, mirosul acesta lovește azi nările c–un colind atât de vechi, încât parafează existența noastră fără tăgadă. Se-aud clopoțeii cetei de plugari pe uliță, zornăie pe sub balcoane până vă văd chipul. E vremea să stoarcem zloata asta de tristeșe din suflete și să punem în loc mireasma pământului peste care a dat o brumă de ninsoare, semn al vârstei coapte care percepe viața ca pe marele triumf!
Punem azi pe genunchi o pagină doar din ceea ce ne-am dori să vină. Cu liniuță, una sub alta se aliniază gânduri de sănătate, pace și omenie, ultima fiind o calitate cam pierdută în haosul creat după prima zgândărire cu bățul prin gard. Nimerit este să scriem la a patra liniuță să ne fie ocrotit sufletul de atâta prihană câtă reușesc să pododidească gratuit și cu puțin interes uneori semenii prinși în hora nepăsării.
Cu semeția bucuriei de a fi aici, acasă la Buzău, echipa ziarului www.buzaulinreportaje.ro vă urează LA MULȚI ANI!
Add Comment