Cat de frumoasa e toamna astazi! Dar cat de trista a intrat in octombrie cand vantul i-a luat frunzele la dans si le-a ridicat in pas de cha-cha-cha pana peste genunchii oamenilor care parca si-au dat intalnire in zona centrala a Ramnicului Sarat! Mi-a fost dor sa vin din nou in cel de-al doilea municipiu al judetului Buzau care pastreaza de fiecare data ceva fain pentru ca eu sa scriu o povestea minunata! Ma lasa sa o prind din aproape in aproape ori mi-o prezinta de-a gata prin intermediul primului interlocutor! Orasul acesta cu amintiri despre pozitionarea sa ca resedinta a judetului Rm. Sarat pare sa zvancneasca doar prin cultura si muzica folk. Am sa aflu ca e gresit! Orasul academicienilor si al lui Vali Sterian! Sunt insa atatea motive sa faci popas in Ramnic: un muzeu tare interesant, dovezi ale trecerii Brancovenilor, Palatul Lupescu si povestile sale, Temnita Tacerii – inchisoarea comunista care inca isi cauta un rol nou, biserici vechi, chiar si spatiile ample destinate cazarmilor de odinioara sunt impresionante in prezent. Spun insa ca astept de la dvs. invitatia de a descoperi altfel acest oras care mie de fiecare data numai informatii culturale si, exceptional!, economice imi trimite!
Ramnicul avantului de odinioara
Orasul isi exprima totusi o anume neputinta prin aspectul multora dintre locuitorii sai: garboviti, slabi in bataia vantului, imbracati mai ales in gri si nicioadata cu mainile goale, ci carand sacose cu mancare, cel mai probabil. Cand discut cu oamenii, cinstit va spun, arunc un ochi si in sacosa. Ea imi exprima de fapt cum e povestea reala a cosului zilnic, a traiului adevarat si nicidecum statisticile atat de imbujorate in ultimii ani! Ies repede in evidenta doamne elegante care tin mana pe o geanta cu atentie fixata pe umar peste o haina subtire de toamna calda totusi! Le urmaresc cu privirea cat pot de mult pe doamnele elegante si nu tocmai tinere ale Ramnicului. Una intra intr-o banca comerciala si alta intr-un magazin sic! Stiu insa ca la Ramnic erau cadva fabrici de confectii foarte bune, ca seniorii cautau tigarile de aici pana prin 2012 sa zic, ca despre istorie se vorbea doar prin vocea scriitorilor de aici, ca zona aceasta potenta economic cu cateva mari fabrici.
Cumva stiu unde trebuie sa ajung, dar ochii mi se duc din nou spre partea cu albia Ramnicului Sarat. Ii zic talcioc acestei reuniuni de sacose intinse pe care sunt scoase la vanzare telefoane, piulite, chei franceze, tacamuri si cesti de ceai, carti si sorturi de bucatarie. Fantastica pierdere de timp? Sau aici putem sa vedem cat de sarac sau bogat e Ramnicul? Si clienti sunt. La cereale vad multi. Trec repde pana nu-mi pierd entuziasmul de a sta de vorba cu unul dintre cei mai tonici seniori din industria judetului Buzau. Prin telefon imi spune sa ajung la poarta doi, insa ma orientez pe unde pare mai bine de intrat cu masina. Aflu la punct control ca e unu! Se poate intra in Fermit S.A. si pe aici!
Directorul care a mizat pe calitate
Aleea Industriei nr.1! Nici nu am cum sa-mi imaginez cam cum era in zona aceasta prin anii ’80?! Astazi, vantul de toamna! El e cel care face galagie, caci in fabrica angajatii lucreaza in liniste. Din cand in cand, aud pe distanta de cativa metri cati am de parcurs pana la biroul directorului general, cate un zgomot de fier greu! De fiecare data cand intru fie intr-o gradinita, fie iata intr-o fabrica ma uit pe acel anunt care iti spune care sunt valorile managementului. Aici scrie asa: angajamentul pentru calitate, garantia sigurantei si imbunatatirea continua! Normal! Se lucreaza placute de frana – piese care chiar au grija de siguranta noastra! Nu continuu pentru ca nu ma pricep! Dar nu despre produsele pe care temerarii industriei automotive le scot in piata vreau sa aflu, ci despre o povara pe care zic eu ca o poarta in mod nemotivat aceasta fabrica vreau sa stiu!
Si tonicul, va spuneam, director general Traian Pandaru preia repede discutia pe care o incep in fuga pe scari cu o doamna faina! Ii spun acestui domn ca mi se pare o mare performanta ca Fermit S.A. este inca in piata si, mai mult, are puncte de lucru in Arad, Cluj, Bacau, Bucuresti, Craiova si Brasov. Poate revin intr-un alt reportaj cu un profil economic al colosului care i-a pus in siguranta pe romanii care calatoresc cu masina sau camionul si nu numai pe romani, ci oameni din diverse state ale lumii. Problema la zi: inchiderea depozitului cu reziduuri de azbest!
Citesc pe www.fermit.ro despre compania lansata in 1972 cu scop bine conturat in economia romaneasca: ca unic producator si frunizor al tuturor constructorilor de vehicule din Romania! Atunci, incepe sa spuna povestea depozitului, directorul general Traian Pandaru, se decide la nivel de comunitate locala infiintarea unei zone in care sa fie depozitate si deseurile ce contineau atunci si azbest. Ani de zile dupa cum foarte bine stim, in general despre capitolul gunoi, deci deseuri de diverse tipuri, nimeni nu a pus in vreun fel problema existentei acestor depozite. Numai ca europenii bat aprig la usa noastra in ceea ce priveste acest aspect, iar in februarie 2017, Romania era trimisa in fata Curtii de Justitie a Uniunii Europene pentru ca avea neinchise 68 de depozite de deseuri cu risc in ceea ce priveste sanatatea umana si mediul, potrivit Directivei 1999/31/CE a Consiliului. Romania avea obligatia de a inchide aceste depozite municipale si industriale care nu corespund standardelor pana in 16 iulie 2009.
Numai ca, arata Carmen Ichim, prefectul judetului Buzau, din cele 68 de depozite trei sunt in judetul Buzau – groapa de gunoi a orasului Nehoiu – inchisa intre timp, depozitul de deseuri al Fermit S.A. si depozitul de deseuri petroliere al Venus Oilreg Rm. Sarat – depozit neatins si in ziua de astazi. Aceeasi sursa, anume prefectul Carmen Ichim arata ca in august 2018, Tribunalul European a scris deja amenda pentru Romania: 400 de mii de euro pentru fiecare depozit si 134.000 de euro pentru fiecare zi de intarziere, iar decizia urmeaza a fi comunicata in maxim doua saptamani in mod oficial responsabililor tarii noastre.
In acest fel, v-am explicat si scopul prezentei mele la Fermit S.A.! In fapt, in prealabil am cerut informatii oficiale, iar conducerea Prefecturii Buzau a facut o singura precizare in cazul Fermit: 95 la suta inchis!
Deci, motiv de jos palaria! Traian Pandaru imi face invitatia de a merge direct la depozitul cu reziduuri de azbest.
In bataia vantului, langa un depozit ca si inchis!
Ramnicul cel bogat in istorie se pierde in nuante de gri deschis in urma masinii! Oameni si case, blocuri si masini. Toti se tin ca la vreo doi kilometri de marginea orasului! Culmea, nici caini vagabonzi nu apar pe drumul ce serpuieste rapid pana la buza depozitului! O intindere neagra acum– pamant fertil intins pe o felie imensa numita depozit de deseuri cu reziduuri de azbest! Doar sunet de buldoexcavator!
Traian Pandaru vine zilnic aici pentru ca vrea sa scape de o povara pe care a dorit sa o elimine inca din 2009, numai ca tergiversarea autoritatii locale – ca in atatea mii de cazuri nationale – a dus la ceea ce se intampla astazi: Sunt 15.000 de metri patrati aici! Este platforma de deseuri periculoase a Fermitului Rm. Sarat! Se lucreaza pentru inchidere. Am inceput inchiderea, am bagat aici pamant conform proiectului, de 50 de cm, apoi am bagat cele patru membrane si acum avem partea de membrane de eroziune si intinderea pamantului de eroziune urmand sa se puna vegetatie. Fermit a vrut sa inchida acest depozit inca din 2009, dar prin faptul ca nu a fost proprietar de teren Consiliul Local a respins autorizatia de constructie si s-a ajuns la aceasta situatie. Abia de anul trecut, dupa ce Romania a fost sanctionata s-a trecut la inchiderea haldei de gunoi. Si toate lucrarile de amenajare, incercuire, imprejmuire, rigole de scurgere, cele trei puturi de monitorizare sunt facute de Fermit pe costurile Fermit si toate membranele de inchidere!
Directorul Pandaru scruteaza zarea si da sa vorbeasca de la distanta cu muncitorul de pe utilaj. Prea mare distanta! Tine din scurt aceasta actiune pentru ca nu are de ce sa provoace o problema cu o situatie in care da, detine calitatea de poluator, insa un poluator care si-a exprimat din timp buna intentie potrivit primului termen european de inchidere.
Imaginea unui camp care coloreaza in negru placut, culmea, zona ma insoteste: Mai avem foarte putin! Sa dam bataie sa se inchida rapid pentru ca vin ploile si iar riscam sa intram in iarna cu obiectivul nerealizat! Normal, dupa cum arata starea depozitului ar fi maxim o saptamana!
Si la fiecare vizita la depozitul de deseuri periculoase, directorul general Traian Pandaru este insotit de un angajat al companiei, acum chiar de responsabilul de mediu Alina Vasile care pune siguranta in informatie: In primul rand s-a impermeabilizat zona, apele pluviale nu mai spala deseurile astfel incat panza freatica este nepoluata si sunt actiuni benefice pentru mediu. Timp de 30 de ani numai gazon se poate pune. Radacinile plantelor, practic, ar deteriora stratul de membrane. Se va urmari zona, vedeti ca s-a ingradit…
Specialistul in mediu mai spune si ca nu mai exista sub nicio forma pericol din cauza deseurilor cu reziduuri de azbest pentru mediul inconjurator sau pentru om. Mai mult, intervine concret directorul general, acum ducem toate deseurile netoxice, nepoluante, la groapa de la Galbinasi. Costurile… sunt costuri…mari. Toate deseurile din fabrica acum sunt netoxice! Statul roman nu are de platit dupa noi!
Este clar de retinut: fabrica de placate de frana de la Ramnic lucreaza cu materie prima netoxica! Si spera Traian Pandaru ca ministrul Mediului si Schimbarilor Climatice, Gratiela Gavrilescu sa vina la Rm. Sarat sa vada ca unul dintre depozitele de deseuri periculoase din lista initiala de 68 la nivel national, depozitul Fermit S.A. este ca si inchis!
Vecin insa cu depozitul inchis al Fermit S.A. este depozitul mar al discordiei privind posibila amenda imensa pe care statul roman o poate lua de la UE – depozitul de reziduuri petroliere al fostei rafinarii din Rm. Sarat si de care nu s-a atins nimeni atata timp si pentru care au curs ani de zile avertismente si amenzi, dar mai ales autoritati si specialisti care poate doar imagine au reusit sa-si faca mediatizand un caz de neputinta! Posibil insa ca asa s-o fi si vrut!
Asa cum Fermit a reusit sa gaseasca o cale de mijloc intre mediul privat si autoritatea locala, inclin sa cred ca si in cazul deseurilor petroliere se poate actiona!
Sa nu continuu! Asta pentru ca in fata mea un lucru de migala si cu implicatii nationale sta sa devina un caz de jos palaria! Unul cu final fericit astazi si in care nimeni nu are de suferit! Desigur, buzunarul Fermit S.A. se goleste cu peste 12 miliarde de lei vechi, insa aceasta fabrica unicat in plan national scapa poate de o povara imensa si nu va mai fi pomenita decat la capitolul ASA DA!
Add Comment