Vântul spune mereu povești despre oameni și locuri. Azi, nu este. O ploaie zdravănă se-aruncă așa, ca vreo patru-cinci minute peste oameni și locuri. Îi vezi în zare cum își ridică peste umeri și cap bluza și fug din grădini, de pe locuri cu porumb sau de la culesc niscaiva fructe. Pământul se scutură de bucurie! Mai are, încă mai are nevoie de ploaie. Azi, cerul și-a făcut datoria! Parcă e și mai negru pământul acesta de sub dealurile ce duc spre Istrița. Aici ar cam fi începutul. Se aud mugete de vaci, semn că satul încă e viu. O zonă încărcată de istorie, dar atât de slab promovată…arta de a conduce, are un edil buzoian o vorbă, nu e precum ciulinii din Bărăgan, căci altfel ar conduce toată lumea….dăm foaia! Mirosul de pământ triumfător după ploaie e liant între ieșirea de azi pe teren și subiectul supus atenției – apa de băut. S-a și zbicit între timp…
Aici, sub dealurile începutului de Istriță e o pungă uriașă cu apă bună.
Ușor, ușor dăm de Lipia cea dătătoare de viață. În zare, orașul reședință de județ își cântă tainic, nu la scenă deschisă, mersul înainte.
Directorul general al Companiei de Apă, ing. Simona Săvulescu merge azi pe teren cu echipa www.buzaulinreportaje.ro . Suntem într-unul dintre puținele puncte de maximă importanță, strategică al județului Buzău, liant ce se încheie apoteotic la Siriu, sus la lac, când vine vorba despre apa de băut.
Reținem că la nivel mondial apă este, însă doar 1% este potabilă.
Am părere că deja conștientizăm cât de mare este nevoia de apă de băut … în sate de munte cu case înconjurate până anul trecut și de câte două lacuri și cu câte două fântâni, azi nici unele nu au măcar o picătură.
Gospodăria Lipia=punct strategic.
Să ne întoarcem privirea spre câmpia scurtă, ce duce în pieptul primelor blocuri din oraș. Lipia e satul cu povești, veterani și mai ales cu tufe de flori la porți, însă e departe de zona de forfotă. Suntem la capătul celălalt de APEDUCT. Adică, nu la Amaru suntem, destinația finală a celei mai lungi conducte de transport a apei și despre care am scris și AICI , ci în zona celei mai bogate pungi cu apă potabilă, Lipia!
Patru foraje noi de apă potabilă și o gospodărie de apă! În 2021, aici, la Lipia, în câmp se realizau analize pentru calitatea apei potabile. Acum, în iulie 2024 este termen final pentru gospodăria de apă de la Lipia! O performanță pentru că acum, la final de mai, se discută despre așa ceva. Menționăm că documentarea a avut loc în luna aprilie 2024. Iată însă ce spune directorul general al Companiei de Apă Buzău, Simona Săvulescu despre finalizarea acestui megaproiect de 27 de milioane de lei!
Spuneam câteva paragrafe mai sus că prezentările www.buzaulinreportaje.ro despre Apeductul CAB au început cumva de la final, adică de la scopul pentru care s-a pornit, spune directorul general Simona Săvulescu, însă de aici de la Lipia, iată ce s-a căutat tehnic.
Recapitulăm – să transporte apă către zonele de Bărăgan unde aceasta este lux sau chiar nu a fost vreodată, să aibă un plus și municipiul Buzău, dar să fie siguranța Verneștiului, iar de aici să urce pe Valea Sării – Slănicul.
Așadar, spune directorul general al CAB, gospodăria de apă cu cele patru foraje, dar și o întreagă fabrică, să spunem așa, devine punct strategic în alimentarea cu apă potabilă a unui sfert din județul Buzău.
PUNGA … CU APĂ CE NU NECESITĂ TRATARE AMĂNUNȚITĂ. 125 mc/h vor fi folosiți dintr-un disponibil aproape dublu!
Pașii jurnalistului pornesc mai departe.
Aparatul foto surprinde zarea, microfonul ascultă zgomotele din șantierului ultimului foraj despre care intervine cu explicații a doua dintre gazdele zilei, inginerul Ionuț Zamfira.
Forajul final. De la momentul documentării și până azi trebuie că s-a și terminat operațiunea din câmp de la Lipia. Utilajul mânca în mod continuu pământ. La unison, Simona Săvulescu și Ionuț Zamfira vorbesc despre calitatea, disponibilul și necesarul de apă potabilă pentru zecile de kilometri de apeduct, coloană imensă, șarpe de deal și câmpie, ce trece dealurile Istriței cu Năeni și Breaza sub braț și o zbughește până pe dâlmele Amarului cu apă toxică – vă aduc aminte că acolo există o singură fântână – PUȚUL LUI MOȘ CANĂ – din care localnicii încă BEAU apă.
ÎN FABRICA DE APĂ. Revenim aici, căci Lipia va scrie istorie în domeniul aducțiunilor cu apă din povestea devenirii județului Buzău după 1990. Inginerul Zamfira are sub braț un desen pe care doar un specialist știe să-l citească.
Un sfert din județul Buzău, adică 100.000 de locuitori vor bea apă de la Lipia! Și ce apă!, spune gazda noastră care privește continuu către șantier.
Este impresionant ce se poate construi dacă se dorește. Probabil că vor urma nenumărate conduceri la Compania de Apă Buzău și câteva generații de reporteri vor urma să ajungă la Lipia până când oamenii vor ajunge să-și dea seama cât e de important ceea ce se construiește acum, aici. Apa este element de securitate și siguranță națională, însă am devenit superficiali – avem acum, deci de ce să ne facem probleme? Ei, începe să nu mai fie așa! De mâine, plus 30 de grade C! Zic meteorologii!
Nu trântim poarta, vrem să revenim la Lipia! Oamenii aceștia au noțiuni despre foraje, case de apă și fabrici imense care macină apa printr-o coloană numită apeduct spre Amarul Bărăganului și mai apoi spre Movila Banului și Glodeanu Sărat, localități new-entry în proiect, oamenii aceștia, spuneam, ni se par eroi ai zilelor noastre.
Drumul înapoi, spre satul în sine urcă praful deja spre jumătatea zării. Ziceam că de apă e nevoie, mare nevoie.
Garduri de pe lângă case stau să cadă palangă… mi-am adus aminte de cuvântul de la muntenii care se supărau pe vecinii care-și lăsau curtea cu gard cu tot neîngrijite. Aici, proprietarii poate că nu mai sunt. Lipia e un contrast. Mergem spre limita de sat. Un utilaj sapă, altul e pregătit pentru o acțiune specială. Inginerul Zamfira știe, desigur.
Aici, directorul general al CAB Simona Săvulescu și doi ingineri vorbesc despre cât de util este acest utilaj care se constituie ca o stație de forat – nu face șanțuri deschise, oamenii din zonele locuite nu sunt determinați să facă reclamații, dar povestesc inginerii de aici.
Romel Ifrim este inginerul șef de șantier. Circulă tăcut prin toate zonele de lucru. Schimbă câteva detalii tehnice cu directorul general al CAB și caută atent spre muncitorii care tot pregătesc o piesă determinantă pentru stația de foraj.
Am mers de la A la Z pe șantierul de unde începe efectiv acest Apeduct. Sunt însă puține acțiuni de definitivat.
APEDUCTUL E FUNCȚIONAL. Apeductul, spunea inginerul CAB Răzvan Isopencu, tot de la CAB, în alte materiale ww.buzaulinreportaje.ro este uriașul care trebuie continuat cu un apeduct din lacul și barajul de acumulare Siriu. Împreună dau siguranța apei pentru mai bine de jumătate din județul Buzău. Aici, la Lipia, directorul general al CAB apare fix ca în relatarea ing. Isopencu – de la un temerar a pornit ideea, adică de la Simona Săvulescu, în 2017. Azi, vorbim despre 27 de milioane de lei sub forma siguranței pentru 100.000 dintre locuitorii județului Buzău.
Și, da, apeductul este funcțional!
AMARU A PIERDUT ÎNCĂ UN AN CU APĂ REALMENTE POTABILĂ. Acest capitol m-a ținut pe loc de la momentul documentării și până în prezent. Aș fi scris fluviu, însă determinarea a fost devalidată de vestea că la Amaru – ținta pentru care de fapt a fost pornit APEDUCTUL SPRE BĂRĂGAN oamenii rămân fără apă potabilă, cu adevărat potabilă, încă un an. Minim.
Constantin Croitoru este edilul comunei. Am mers cu el pe teren, am revenit pentru stare de fapt, iar acum l-am întrebat din nou. Tot cu apa bolnavă din câmpia atât de folosită în agricultură a Bărăganului se vor alimenta localnicii, tot de la Puțul lui Moș Cană sau de la magazin, căci aici bidonul cu cinci litri cu apă plată se vinde mult mai bine decât pâinea.
Iată ce spune primarul Croitoru despre zona în care se află apeductul la gata, cum se spune.
Concret, CAB a construit apeductul până la granița fiecărei localități în parte, iar de aici, administrația locală are obligația să-și continue acest drum, plus să-și înființeze rețea proprie de distribuție. Iată unde s-a întâmplat nefericirea cu Amaru. Constantin Croitoru.
Reținem că șanse sunt, spune primarul care arată în parte audio că rețeaua de distribuție a apei potabile de folosit va fi cea înființată cu vreme bună în urmă.
Luăm punct de vedere și de la directorul general al CAB, Simona Săvulescu, chiar aici, lângă gospodăria de apă de la Lipia. Clar punct de vedere.
Așdar, Amaru?
APLOMB. Am învățat să reciclăm sticle. Un aparat montat în fața marilor magazine ne dă banii înapoi dacă ducem sticla din plastic cu eticheta pe ea. Banii plătiți, de fapt atunci când am cumpărat sticla cu suc. Apă potabilă reciclează deja atât de multe state ale lumii. Ei au învățat să o refolosească în industrie și chiar pentru populație pentru că nu au. Noi? Avem! Apeductul care are deja 61 de km, față de 52 de km proiectați inițial în 2021 este o binecuvântare! Când vor reuși și Amaru, și Năeni, și Movila Banului să obțină finanțări pentru rețele interne așa cum s-a produs la Săhăteni minunea vom putea scrie MISIUNE ÎNDEPLINITĂ!
Add Comment