“Cruce sfântă părăsită/ lângă margine de drum/ coperișul tău se strică/ cu creștinii de acum”
Sunt patru versuri dintr-unul dintre cântecele preferate de mireni și cântate în biserici în timpul Postului Mare. Sunt un omagiu pentru crucile copilăriei care erau mici și mai ales din lemn, adevărate altare ale țăranilor răpuși de greutățile vieții și apăsați de atâta neputință câtă poate să încapă în pieptul truditorului. Crucile de odinioară erau îngrădite și lângă ele femeile plantau flori. Pentru că bisericile erau rare, în nopți precum cea de Înviere erau ele loc de închinăciune și de vărsat lacrimi de către oamenii satului. Majoritatea crucilor despre care spune cântecul bisericesc sunt uitate între buruieni și nimeni nu mai ridică astfel de străjeri din lemn.
În puține situații apar cruci falnice care arată dorința românilor de a crede și de a se simți ocrotiți din punctele cele mai înalte ale satelor. Suntem moderni, devotați tehnologiei, însă în piept stă o credință aparte, iar semnul crucii ne însoțește și la ceas de mirare.
Pe dealul Potoceniului, în zona care se dezvoltă urbanistic de doar câțiva ani și în care nu în mod întâmplător există străzile Armoniei și Prieteniei, semn poate că aici au venit să-și ridice case munteni și cojani deopotrivă, iar detalii puteți citi în acest reportaj, aici, spuneam de două nopți s-a aprins cea mai frumoasă lumină de Paște.
Primarul comunei Mărăcineni, Constantin Dumitru spune că aici va fi construită biserica special despre care v-am detaliat odinioară în acest reportaj – va fi biserica unică de la Curbura Carpaților închinată victimelor din temnițele comuniste, mai ales slujitorilor bisericii care și-au pierdut viața din cauza acestui surghiun. Iată ce spune primarul Constantin!
Așadar, în cadru restrâns din cauza pandemiei de COVID-19, la mijlocul acestei săptămâni a avut loc sfințirea troiței viitoarei Biserici Constantin și Elena din satul Potoceni al comunei Mărăcineni. De acum, începe partea cea mai dificilă, spune primarul Constantin Dumitru. Să-l ascultăm!
Imediat după ce în comunitatea Mărăcineni, dar și în plan national s-a aflat despre proiectul acestei biserici de la Potoceni numeroși români și-au exprimat sprijinul față de lucrarea specială de aici și au promis inclusiv aport economic.
De acesta va fi nevoie în continuare, astfel încât zidirea care are deja și preot, în persoana lui Ciprian Preda, preotul care revine acasă, după cum a menționat primarul Constantin Dumitru să devină realitate!
Așadar, în Vinerea Mare de dinainte de Paștele din 2021, al doilea an atât de greu împovărat pentru umanitatea toată de pârdalnicul COVID-19, să ne deschidem sufletele, să căutăm Lumina și să o luăm de unde credem noi că este cea aducătoare de adevăr, liniște, puțină sau mai multă bucurie, iubire și putere! La Mărăcineni, lumina troiței de 18 metri de pe dealul Potoceniului dă vestea că acolo cântă deja îngerii, iar localnicii se pot aduna în jurul ei, la ceas de sărbătoare pentru că este deja un altar sfânt! Și vă duc acum înapoi la al doilea paragraf al reportajului în care vă spuneam despre crucile din lemn pe care le-au ridicat țăranii în satele fără biserici. Bătrânii povestesc și acum despre nopți sacre de Înviere petrecute în jurul acestora cu flori și lumânări în mâini, dar mai ales cu lacrimi în ochi și speranță în suflet. Ba și azi zic amar că aceste cruci din lemn s-au uscat și de la câte lacrimi au vărsat ei acolo.
Ridicați-vă privirea – de pe vârful Potoceniului din Mărăcineni vine Lumină pentru toată comuna și pentru trecătorii care-și caută drumul spre acasă!
Paște binecuvântat!
Add Comment