Magia lacului de argint din Muntii Buzaului

Caut oamenii la ei acasa ori de cate ori drumul ma cheama. Vara este splendida. Si drumul. Si intentia, dar mai ales rezultatul. O hora mare a naturii imi arata ca fiecare dansator isi pune pe el cele mai alese haine. Nimic din ceea ce putem vedea acum, in plin soare si lumina la maxim de intensitate, nu are aceeasi magie in alt anotimp al anului. Dimineata la munte, in Siriul nostru drag, seamana intocmai cu un tablou. Pictorul zugraveste in el munti, ape repezi, oi pascand in cumintenie absoluta si chiar fara vreun om. Dimineata aceasta defineste libertatea. Mare parte dintre noi am pierdut-o, cativa o cautam in firescul vietii de acest fel. Muntele nu rescrie istoria, ci isi continua realmente dainuirea. In tabloul meu de astazi apar dupa ora 10 oameni, multi oameni, prea multi oameni chiar. Sunt oameni de-ai locului si oameni care au ales aceasta zona pentru a simti ca traiesc cu adevarat! Vad in zare doar piscuri care se coloreaza in functie de nori si soare, dar si de pasii pe care ii face calatorul.

Muntenilor de aici le place sa spuna cum ca prietenul lor, codrul isi uda pletele in raul Buzau si isi cauta chipul in oglinda lunga de 11,5 kilometri – lacul Siriu. Ma delectez cu imaginea maiestuosului si caut sa cuprind cu urechea orice zgomot ar veni dinspre apa. Nimic! Insa pe langa mine trec una dupa alta turisme, dar reparatiile dupa viaductele din amonte tin pe loc intreaga vale a Buzualui. Discutia o port mai tarziu intr-o ferma de la coada lacului, ferma in care revin in plin sezon turistic in mod intentionat. Iar minunea de aici inseamna reintalnirea cu mancarea aceea care se leaga bine in farfurie si ii face stomacului pe plac in mod natural: nici sa-l solicite peste masura, nici sa-l lase sa plece cu pofta. Domnul care are curaj sa bata cu pumnul in masa daca este cazul si devine sensibil cand spune ce face fetita lui, copilul mai mic cred eu al familiei, dezvolta aici acel fel de turism pe care il cautam cu prisosinta.

Astazi, aici sus, pe malul lacului Siriu am sa cunosc o doamna atat de faina incat va fi musai sa ne revedem. Fiica a locului, cu mare pretuire pentru zona turistica ce se dezvolta mai ales prin tinerii din comunitate si mai ales peisagist, un mare atu pentru acest areal care are nevoie de astfel de specialisti.

Siriul diminetilor cu ilic de lana si al dulcetii de ardei iute

Ma fascineaza portul muntenilor si stiu ca exista o persoana publica din judetul Buzau care ani de zile a studiat exclusiv portul oamenilor din zona montana a judetului Buzau. La un moment dat trebuie sa ajung sa aflu povestea ilicului din lana strans pe trup de femeile si barbatii de la munte, cam tot anul. In dimineata aceasta vad din nou poza in care munteanca are incheiat in nasturi ilicul din lana si urca, desigur, pe o ulita parca golita de oameni. Imi vine sa strig. S-ar face ecou? Femeia se intoarce si ridica mana a salut. Cat de faini sunt oamenii acestia! Duc o viata molcoma cam tot anul, agitata doar acum, pe vara, pentru ca aici, la Siriu se naste o generatie de turism altfel. Pare sa intre direct in categoria lux, dar un lux privit din unghiuri diferite. De-a stanga Cimitirului Eroilor am sa intru la intoarcere pe un drum proprietate privata. La capatul lui, doi muncitori dau zor la un zid de aparare pe malul lacului. Mandra, in mijlocul curtii o casa are parca vreo doua daca nu chiar trei etaje. Va fi pensiune. Imi spune unul dintre baieti, muntean extraordinar de saritor cand vine vorba sa ne ghideze spre o doamna faina care ne astepta. Nu are rost sa va arat cat de mare este pensiunea aceasta, insa dupa panorama care cuprinde lacul Siriu si imensitatea cladirii pot spune va galopeaza turismul sirian imediat dupa deschiderea ei. Nu stiu nici cine are acest curaj!

Sa ies din nou in drumul national 10, chiar in Lunca Jaristea unde femeia cu ilic strange o sacosa din plastic si o indeasa in buzunar. Calca atat de iute… Da de-a fuga, zic muntenii. O urmaresc o vreme, insa drumul meu se bifurca. Este interesant sa afli cum traiesc oamenii simpli dintr-o localitate care face lunar minim un pas spre elita turismului national. Daca va aduceti aminte, scriam pe 26 mai 2019 ca Siriul va deveni statiune turistica in scurt timp,  https://buzaulinreportaje.ro/reportaj/reportaj-social/poarta-de-intrare-in-judetul-buzau-va-fi-statiune-turistica/. Primarul Corneliu Dumitrescu imi confirma si astazi ca vizita ministeriala in zona aceasta mirifica va avea loc in mod sigur. Echipa de specialisti a ministrului Turismului Bogdan Trif va face popas si la izvoarele cu apa termala si va dori sa parcurga Gura Siriului si tot Siriul in splendoarea lor. Scopul: acordarea neintarziata a statului de statiune turistica pentru Gura Siriului si statiune geotermala pentru zona Siriu.

Corneliu Dumitrescu priveste comuna cu pretentii pe care o coordoneaza ca pe o frumusete aparte pictata special parca pe harta Romaniei, o zona ce se poate dezvolta aproape singura daca ar avea aprobarile de rigoare.

Primarul Corneliu Dumitrescu are agreabila misiune de a fi acel coordonator care produce fantastica schimbare in bine a comunitatii care pariaza de ceva timp pe turism. Incet-inect, ca si in alte comunitati, va fi demonstrat acest aspect care tine si de calitate, dar mai ales de insistenta si perseverenta. Eu aleg calea aceluiasi drum spectaculos care incepe sa atraga turisti ce ar vrea sa mearga, pentru ca asa le-a fost recomandat si pentru ca asa stiu, spre Brasov, dar fac un selfie cu lacul Siriu.

Frumusetea ce sta sub ochii nostri pare ca zace. Il apasa caldura de iulie. Asa apare oglinda fermecata a Siriului. Am oprit langa doi tineri si am aflat ca drumul lor s-ar fi terminat aici dupa ce au vazut ce se afla dincolo de zid, insa au rezervari facute inspre Brasov. Asa ca vor pleca dupa ce isi vor face cateva selfieuri. Tanara este realmente uimita, baiatul pare mai cerebral si da sa se bucure de frumusete. O localnica tine doua maturi din nuiele in spate. Vine spre noi cerand ajutor. Intai spune ca vrea bani si abia apoi imi zice de-i cumpar o matura. Eu dau repede spre ea sa-i smulg doua vorbe, insa dupa ce identific intentia plec cu un gust amar. Poate daca ar fi dat o mana de ajutor la igienizarea permanenta a zonei turistice ar fi fost mai apreciata si remunerata din plin, insa… Pariez ca nu e de-a locului, muntenii Siriului sunt demni indiferent cat de greu le-a fost in istorie.

Ei, si sa luam parte la spectacol! Intai, slalom printre portiunile din DN 10 pe care se lucreaza, slava cerului! Mai lent sau mai cu foc, insa baietii sunt la treaba! Numai ca restrictia la 3,5 tone si exclusiv pentru turisme pe viaductul Stanca Teherau ii scoate din minti deja pe micii si mai marii investitori de pe Valea Buzaului, Gura Teghii si pana spre Brasov chiar. Nici macar turistii nu pot trece cu rulota pe bucata de tronson lasata libera de specialistii in astfel de lucrari…

Usor usor ajungem spre Gramaticu, spre punctual final al calatoriei de astazi. Linistea este nota dominanta, frumusetea cea care acapareaza. Muntii de aici par o haina lunga care reuseste sa cuprinda intreg corpul pamantului, mai putin cursul raului Buzau ce se strecoara atat de cuminte aici. De-a stanga, la cateva zeci de metri dupa ce facem stanga din drumul national spre Valea Neagra, in national este un indicator spre Lacul Vulturilor, rasare efectiv din iarba un cort. Nici nu catadicsesc sa deranjez oamenii care au venit pana aici in mod clar pentru linistea cereasca gata! Doamna servise cafeaua, ducea cana spre masuta din fata cortului. Gandul comun este unul singur: la cati ursi colinda in lung si in lat judetul, lor nu le-o fi teama? Aflu imediat ca sunt pentru a doua oara, prima data au venit de Paste, si ca sunt din Berca. Ferma lui Costel Maris apare ca o pata de culoare in verdele nesfarsit din jur. Desi domnul acesta are animale nu se aude nici latrat de caine si nici behait de oaie. Costel Maris si fiul sau ingrijesc o parte dintre oi. Toate stau cuminti pe langa peretele pensiunii din Valea Neagra. Doar apa care curge continuu in bazinele cu pastrav se aude in tot acest peisaj montan. Bine si vorba fermierului: apasata, hotarata, ba revoltata, ba dezamagita, ba de incurajare. Fel si fel de institutii au calcat puntea dinspre ferma si reprezentantii lor au cam venit cu lectia neinvatata, iar munteanul acesta le-a pus unora pielea pe bat. Omul munceste! Si este atuul sau cel mai important. In urma muncii sale exista si productie, iar Romania decade pentru ca are prea multi “locatari” care nu produc efectiv nimic, doar consuma.

Pornim discutia. Intai la puricat este chiar drumul national si modalitatile de inchidere a traficului pe portiuni. O forma de lucru paguboasa pentru economia de pe Valea Buzaului – de la Covasna si pana la Gura Teghii si mai apoi spre Berca, spune Costel Maris, el insusi afectat de ceea ce se intampla sus, pe viaducte.

In ferma acestui om de fel din Sita Buzaului am mai fost https://buzaulinreportaje.ro/articole/turismul-din-siriu-si-instanta-de-judecata/. In urma acestui articol au tot curs efecte. Comisii alcatuite din variati reprezentanti au urcat la Siriu, modificari de specialisti in instanta, luarea la cunostinta de catre un ministru a starii de fapt de la Siriu, dar si obtinerea unor avize indelung asteptate. Si rele, dar si cateva foarte bune! Nu detaliez fiecare efect pentru ca nu este cazul. Astazi stau de vorba cu domnul covasnean transformat de peste 20 de ani in localnic get-beget din Siriu despre bucataria colosala pe care o intrevazusem de data trecuta. La sase luni de la acea vizita in ferma din Valea Neagra se gateste pentru turisti! Si nu in orice fel, ci extrem de autentic, iar demersul urmator este intrarea pe lista destinatiilor care accepta voucherele de vacanta. Una este un meniu asezat maiestuos pe o hartie, alta sa gusti ceea ce pune pe farfurie familia Maris, de la coada lacului Siriu.

Domnul acesta vorbeste apasat. Explica in mod limpede ca fiul, student la Brasov, lucreaza in ferma, in vacanta, iar acasa, la Sita Buzaului a ramas fetita sa cu grija de tot ce este acolo. Iar pe baiat chiar l-am vazut cum curata unghiile oilor cand am intrat in zona. De-a dreapta noastra un cuptor scoate fum intens. Este incins de Maris junior pentru a coace paine, vine weekendul si apar turistii care deja si-au facut rezervare. In bucatarie, doamna Maris impreuna cu Mariana, angajata pensiunii nu fac fata treburilor.

Painea este preparata dupa o reteta covasneana: cu cartofi. Peste 50 de paini incap o data in cuptor, spune Costel Maris in fata constructiei din care iese fierbinteala.

Face ce face si povesteste despre cat de nociva poate fi mai toata mancarea de prin magazinele tarii si ce valoare poate sa aiba hrana produsa aici, la poalele muntilor Siriului. Turistii au invatat bine aceasta lectie si stiu deja unde sa-si petreaca zilele libere. Spre exemplu, pastravul sau mananca zilnic cate un cas de trei kilograme de urda, iar carnea de porc sau de miel este servita cu dulceata de ardei iute.

Pe langa noi apare un pui de ciobanesc zic eu dupa cat de mare este pentru un pui. Este jovial si s-ar juca. Prietenul sau cel mai bun si de care asculta este Maris junior. La fel si alti caini din ferma. Pe coasta muntelui de langa pensiune urca doi ciobani cu stana de oi. Imaginea se vede ca intr-un tablou idilic.Familia are mult de munca astazi. Dau sa ies. Poate candva revin sa vad daca procesul haotic pentru pozitionarea la coada lacului Siriu, dar cu o constructie existenta de zeci de ani in curte si care nu a fost vreodata supusa intemperiilor vremii (nota: este bine-mersi in picioare, chiar functionala cabana forestiera despre care am scris si in articolul sus-mentionat), procesul spuneam, s-a terminat, iar Costel Maris isi pune in aplicare proiectul de dezvoltare a turismului asa cum doar un om care munceste stie sa o faca! O modalitate de a lovi din partea statului roman chiar acolo unde nu ar trebui: la productie. Sunt tolerati si ajutati, stimulati si mangaiati pe false rani cei care stiu sa intinda mana sa ceara ori cei care stiu sa-si adjudece material necuvenit! Cei care produc, care muncesc zi lumina si peste sunt loviti sistematic, impiedicati sa-l ajute chiar pe el, statul roman sa se dezvolte!

Daca veti avea cumva drum prin Siriu dati pe la Costel Maris din Valea Neagra. Branza de burduf, telemea, cas la saramura sau dulce si urda dulce. La alegerea dvs.! Desigur, fermierul are de vanzare. De la prima din lista, branza de burduf care costa 35 de lei per kilogram si pana la urda de 18 lei per kg, mai adaugati un singur pret: 25 de lei per kg. Nu stiu si mi-a scapat intrebarea daca vinde si pastrav crescut cu urda de oaie, insa Mariana, angajata pensiunii spune ca prind pentru a le servi turistilor care ajung aici pentru minim un weekend, iar in curand de el se vor bucura francezii despre care Costel Maris spunea ca au mai venit si ca aplauda si rad cu pofta cand soseste mancarea la masa!

Siriul, prin ochii peisagistului

Da! In mod realmente intamplator o cunosc pe Daniela Achim. Drumul de la Valea Neagra spre Siriu este mai spectaculos decat a fost vreodata. Iar spre Gura Siriului, adica tocmai la granita cu judetul vecin, acolo unde trebuie sa ajungeti ca sa vedeti cat de frumos este judetul Buzau, nu poti sa faci decat un singur lucru: sa te intrebi cum de au supravietuit ani la rand putinii localnici ai zonei? Acum, la umbra padurii sunt case cochete, bucuresteni satui de caldura blocurilor au ales sa-si faca aici un loc temeinic de vietuit. Nu este nicidecum forfota, dar exista locuri de popas aparte. Spre exemplu, Elena Daniela Simon isi asteapta in aceasta liniste oaspetii care fac popas chiar si pentru o ceasca de cafea. In imparatia aducatoare de sanatate a padurii de conifere, un popas la Simon nu poate decat sa iti dea posibilitatea sa te bucuri cat timp doresti efectiv ca tu insuti existi!

Dau bice si cobor. Soarele pune in valoare magia lacului de argint, ba de smarald, ba albastru cum nu am putut sa-l vad vreodata. Jocul de umbre si dansul lin al norilor il fac si mai spectaculos! Daca parcurgi exact acest traseu: Valea Neagra – Siriu vezi ipostazele variate in care se dezvaluie lacul fantastic din Muntii Buzaului. Cu dificultate – nu este acoperire pentru telefonia mobila. Drumurile spre case lor sunt practic necunoscute, insa o cunosc imediat pe doamna aceasta altfel! Casa Danielei Achim este de-a dreapta drumului national, adica deasupra lacului. De pe terasa casei, oglinda Siriului apare intr-o splendoare ce iti taie respiratia.

Nici nu se poate altfel decat cafea dimineata, o carte pana la pranz, masa de jumatate de zi, iar o cafea, o carte, o limonada…. Adica tot pe terasa in fata maretiei. Zic eu la prima vizita. Daniela Achim este fiica a zonei. Acum un specialist deosebit: planteaza viata intr-un fel care bucura ochiul si sufletul. Imi apare in acel tablou al Siriului drept localnicul nonconformist. Asa cred si astazi, la momentul scrierii.

Pentru ca intamplarea a facut ca astazi sa discut cu Daniela Achim si pentru ca este nascuta aici, in Siriu, povestesc cu ea despre gunoaiele pe care turistii, dar si localnicii “le uita” pe marginea lacului Siriu si despre care am scris in ziar.

Ei, nu am cum sa nu fac ceea ce trebuie. In fata mea am un peisagist. Un om care a plantat si amenajat gradini de case cam cat are Brasovul suprafata. Lucreaza impreuna cu sotul sau in domeniul amenajarilor peisagistice si simte ca munca este mai placuta asa. Intreb efectiv ce inseamna astazi sa soliciti unui specialist sa-ti alcatuiasca acel colt viu care sa te bucure permanent.

Nu am cum sa ma stapanesc. Privirea cu tot cu corp se indreapta aproape continuu spre lacul fantastic din fata. De aici se aud masinile care trec necontenit pe acest drum al turismului din judetul Buzau. Era albastru inchis in urma cu o privire, acum s-a facut atat de verde incat poti citi in oglinda aceasta cate culmi de munte cheama apusul. Daca as putea sa cuprind mai mult…

Siriul cu casele lui din ce in ce mai cochete nu are inca gradini la standardele la care Daniela Achim lucreaza in Brasov si asa cum vedem in diverse zone ale judetului Buzau, exemplu Monteoru sau Mierea! Siriul apare ca o gradina cu multe muscate, observ eu. Insa eu nu ma pricep, transmit in cuvinte ce vede ochiul. Dar multe dintre casele noi sunt inca in asezare, poate stapanii veniti din diverse orase ale tarii vor pune pret si pe amenajarea maiestuoasa a gradinii!

Doamna aceasta faina vorbeste minunat despre Siriul iubit. Tot ce spune si face pare ca o scrisoare buna de citit peste timp pentru ca este prezentarea zilei de astazi dintr-o comunitate care se dezvolta pe o nisa extrem de benefica. Am sa ma intorc in gradina Danielei Achim pentru ca este fix precum croitorul, spune ea.

Magie

Aripi de iulie tresar dincolo de maluri. Cine poate sa-i tulbure nemarginirea? Bucati de viata si dor de liniste. Lacul de argint incanta, ademeneste si aduce liniste. Dezvolta economia, civilizeaza si duce o societate montana pe un alt nivel. Statornicia lui ocrotit de munti e semn de dezvoltare pentru Siriu. 26 de pensiuni agroturistice in ianuarie 2019 si vreo cateva identificate azi a fi aproape gata. Nimic din ce se intampla pe raza acestei zone montane nu are loc pur si simplu, ci isi trage seva din el. E magie care nu poate fi definita, face parte din existenta locului! Totul datorita maretului edificiu care leaga poveste cu poveste astfel incat zona cea mai inalta a judetului Buzau sa-si tina drumul in turismul mare al Romaniei!