Fac astazi pledoarie pentru calitate, pasiune, ba si putina terapie pe nebagate in seama, eleganta, unicitate si cred ca este suficient ca sa va captez atentia si sa va indrept spre buza campiei Baraganului, cam inainte de a intra efectiv in comunitatea Vadu Pasii. Si eu pariez pe asa atuuri ale vietii moderne si caut stilul pe care sa-l definesc. Nu pe al meu, ci pe al doamnei din fata mea care timp de aproape doua ore nu si-a pierdut zambetul de pe buze, ba a ras in hohote de bucurie. Semn ca pasiunea incepe sa devina prietena buna a ceea ce se intampla in ferma, dar si cu aurul disponibil. Folosesc “aur” metaforic fara sa supar multimea care nu suporta laptele, carnea sau branza de capra.
Imi caut eu insami cunostintele necesare pentru a sta de vorba pentru prima data cu o doamna tare cunoscuta in zona de Curbura a Carpatilor, dar cu care, chiar nu am explicatie concreta si nici motive aparte de ce, nu am avut ocazia sa comunic jurnalistic. Tocmai de aceea pornesc la drum cu o imagine creionata in timp de persoane comune, plus propria-mi imagine in care toate cele cinci caracteristici inscrise in prima fraza a reportajului sunt prezente. Mai vreau sa aflu cum reuseste femeia moderna sa impace jobul de baza cu o pasiune cu care imblanzeste campia Baraganului. Si ar mai fi cateva lucruri, dar zic sa pornim la drum catre inedit! Vantul se bate cu ploaia care sa ia startul primul! Si, potrivit proverbului, castiga soarele bland care da din coate printre nori si razbeste, de, e Soarele! O oglinda frumoasa pentru campul de un verde intens stapanit de cateva luni de englezoaicele de rasa pura ale medicului Mirela Negoita!
Dincolo de aparente este modestia
Aer racoros de dimineata. Adaug si un trafic intens pe care l-as sari daca s-ar putea. Distanta mica fata de oras nu-mi da suficient timp sa pot gandi la ce sa ma astept. Imi pun in gand doar ca in ferma doamnei doctor am sa gasesc mai ales bucurie, explicatii despre calitate si recomandari care tin de sanatatea omului. In anii multi de presa am mai realizat eu reportaje in ferme detinute de medici, insa nicidecum de familie sau stomatologi, ci exclusiv ale unor medici veterinari.
Se ascund repede in spatele rotilor cei cativa kilometri dintre orasul Buzau si ferma din comuna Vadu Pasii. Parca nu ar mai 
fi atat de singura astazi manoasa. Sunt masini care ies de pe drumuri diverse, un curier isi verifica lista inainte de a intra in primul sat de pe partea dreapta, iar cativa dintre vesnic ingrijitorii pamantului strabun stau aplecati inspre culturile lor. Li se vede doar capul. Niciodata nu mi s-a parut atractiva campia. Ma infioara cata munca depun bietii truditori care adorm seara tarziu ca dupa o lupta reala in teatru de operatiuni. Poate pentru ca vad mereu copii printre randurile de porumb si nu-mi place manoasa sau poate pentru ca in coada sapei stau sprijinite cele mai batrane femei din sat? Indiferent. Tot nu ma atrage campia asa ca ma bucur cand rasar arbusti ornamentali in apropierea unei case. Sunt locuinte si sedii de firme dezvoltate bine in aceasta parte de inceput a comunei.
Capra Rosie. Asa se numeste ferma a carei denumire mi-a atras atentia fara sa stiu daca este in judetul Buzau si mai ales a cui este. Romanii care investesc in astfel de ferme in general dau numele fermei-mama care cultiva cereale sau dau nume indelung cautat si care rezoneaza cu vreo provenienta straina. M-a atras exact denumirea romaneasca. Cineva pune pariu ca poate iesi in lumea mare cu vorbe romanesti, insa mizand pe rasa pura din afara statului roman.
Ferma este in asezare, in dezvoltare am sa vad in cateva minute. Adapostul pentru capre este spatios si bine ventilat. Ma uimeste si pe mine ca fac astfel de observatii, insa in alte ferme in care am mai poposit mirosul greu si aglomeratia de animale intr-un singur padoc au fost greu de suportat. Aici, pasiunea construieste totul!
Medicul nu este convertit doar astazi in fermier pentru prezentare, ci doveste pe masura ce discutam ca aceste animale chiar sunt in afara de poezie, stil si eleganta si stomatologie, o pasiune despre care are sa vorbeasca doar cu zambetul pe buze! Ferma Capra Rosie a aparut ca o necesitate in alimentatia familiei: orientarea fireasca spre natural si sanatos.
Ei, da! Am facut cunostinta la prima ora a diminetii cu medicul stomatolog Mirela Negoita, o aparitie placuta, cu note sensibile bine evidentiate, cu miscari ocrotitoare, dar ferme. Traversam calea de mijloc a adapostului in care stau circa o suta de capre din patru rase: Saanen, Anglo-nubiana, Boer si Carpatina romaneasca. Cele mai asteptate sunt englezoaicele-nubiene care dau si denumirea fermei.
Elixirul: laptele crud de capra
Nu am eu expertiza de psiholog, insa meseria aceasta cere si abilitati de analiza vizavi de interlocutor. Ca atare, observ cum Mirela Negoita dezbraca haina serioasa de medic si mangaie precum un copil caprele care ii ofera ei si familiei portia zilnica de sanatate. Stiu clar ca in toamna anului trecut o familie in mare praspastie a vietii cauta sa cumpere o capra cu lapte. Familia este din Maracineni. Mama din familie fusese diagnosticata cu cancer, iar copiii erau prea mici pentru a ramane fara ea. Un domn cu activitate publica a dus familiei in cateva ore o capra care in fapt devenea speranta la viata pentru cei sase membri.
De data aceasta, am de-a face cu o familie fara astfel de motive, dar care dintr-o educatie aleasa stie ca poate paria pe tratamentul lent cu lapte crud de capra, dar si cu alte produse care se obtin din acesta.
Deja imi intervine modestia ce sta de veghe ca adultul din fata mea sa imi apara intocmai cum ma asteptam. Mirela Negoita isi indreapta continuu mana spre animalele pe care le pretuieste. Cum era normal, partea de medic razbeste si dialogul 
devine gata tehnic. Sunt intr-o ferma de capre, iar laptele acestor animale este unul pretios la nivel global. Sunt natii in lume care au capra la loc de cinste in gastronomia. Spre exemplu, berberii din Maroc cresc si mananca mai ales capre, iar medicii din acest stat arata ca nu sunt deloc frecvente afectiunile cardiace si nici cancerul nu face ravagii in randul populatiei berbere. Alina Aamoum, reprezentantul Romaniei la Consulatul din Marrakech pe care ati cunoscut-o in reportajul https://buzaulinreportaje.ro/interviu/interviu-document/povestea-buzoiencei-de-la-consulatul-onorific-al-romaniei-la-marrakech/ vorbea atunci si despre acest aspect. Populatia nu este nicidecum atat de bolnava precum romanii. Acolo nu s-a pomenit de atat de multe boli ca la noi. Tocmai de aceea, ia sa ascultam ce ne spune medicul Mirela Negoita vizavi de acest elixir: laptele de capra!
Vad si trasatura de mama a Mirelei Negoita pe care o aplica ocrotitor, blajin si folosind diminutive caprelor din ferma. Sunt curate si frumoase, in mod clar pedigree-ul certifica rasa pura din care fac parte englezoaicele langa care stam si pe care dentistul de la oras le hraneste cu placerea unui copil.
Radem si glumim. Accentuez si ii spun Mirelei Negoita ca imblanzeste aprigul Baragan cu ferma de capre de rasa pura. De la pepeni, sfecla si cerealele intinse pana la limita de judet cu Braila si cultivate din istorie de oamenii locurilor, pe acest tronson al DJ 203K si inapoi la englezoiacele de rasa pura mie imi apare altfel tabloul! La cei 45 de ani ai sai, medicul acesta este o aparitie neasteptata si pentru mine.
Cei doi baieti ai familiei Negoita sunt invatati sa pretuiasca viata din ferma. Pentru libertate. Asa inteleg eu. Libertatea de a consuma alimente sanatoase, dar si libertatea de a respira in voie ceea ce natura are mai frumos in luna iunie. Mirela 
Negoita imi spune ca ar fi momentul sa si gustam din branza produsa in 
ferma de putinii angajati pe care a reusit sa-i gaseasca. Intru rapid in camera de preparare a branzei mai ales sa observ. Doctorul urban este stapan pe miscari. Rapid aseaza pe masa un cas taiat in doua, iar deasupra pune pretioasa urda. Nu e pretioasa pentru noi pentru ca nu suntem educati sa o mancam, insa daca ni se spune la restaurant ca avem in farfurie morcov tras in 
unt si ricotta, ei, da, atunci e senzational! Limba italianului da farmec. Urda 
e anost, asa-i? Nu, clar ar trebui sa pretuim urda din ferma romanului si sa o asezam intre straturi de fructe si biscuiti pentru copiii nostri. Si sigur e si mai buna si completa decat ricotta italianului vanduta in tara noastra! Mirela Negoita a adus pe masa o bucata din hrana zilnica a familiei. In primul rand mirosul de branza proaspata, apoi dulceata pe care o simt inca de la prima bucata. Apreciez in mod deosebit urda si ma uimeste cantitatea mare de branza. Beau cuminte o cana cu lapte si ma gandesc la ce a spus la un moent dat medicul din fata mea consumul de lapte crud este sanatate curata! Ba mai mult, revenind la gumele care pot fi o realitate in cabinetul stomatologic, o cana cu lapte sau o felie de branza si aflu ca uneori chiar este indemn pentru pacienti.
Ferma Capra Rosie are deja instalatia pentru produsele din lapte astfel incat sa diminueze aportul uman la dezvoltarea fermei. Explicatia este una singura: nici Baraganul dinspre Vadu Pasii nu ofera forta de munca. Munceste familia astfel incat aceasta ferma a Mirelei Negoita sa-si urmeze calea spre certificarea ecologica.
Zic sa plec spre agitatul oras Buzau. Entuziasmul este lectia mea de astazi. Despre sanatatea din lapte crud este cea de tinut minte si de recapitulat zilnic. Iar copilul cu care astazi am stat de vorba despre munca, efectiv despre munca, este un om mare si se numeste doctor Mirela Negoita!
Add Comment