- “Calatorule, aici stejarii au nume, caci radacina lor este dragostea de tara, trunchiul lor este forta de nebiruit, iar coroana credinta neclintita in bunul Dumnezeu. Eroii nostri s-au intors acasa!” – text preluat de pe memorialul inchinat Regimentului 48 Infanterie in Parcul Crang.
- Pe 1 Decembrie 2020, de la ora 11, in Parcul Crang din Buzau.
Orasul Buzau scrie istorie vie cu ajutorul istoriei inceputului de secol al XX-lea care a marcat insasi Armata Romaniei si eroismul militarilor in conflagratii mondiale . In mod aparte, 1 Decembrie 2020 prinde conturul unei Zile Nationale ce va fi marcata la Buzau prin infiintarea unui memorial al radacinilor – 775 de eroi sunt adusi acasa de la Maxut, Iasi. Ei sunt eroii Romaniei din Primul Razboi Mondial despre care istoria spune ca au fost carne de tun, insa au dejucat prin eroismul lor elitele armatelor germane si austro-ungare.
Pulseaza deja atat de mult simtamant romanesc incat fiecare dintre dvs., cititorii ziarului buzaulinreportaje.ro musai trebuie sa treceti prin Parcul Crang sa plecati fruntea in fata placutei pe care scrie individual numele a 775 de eroi ai Regimentului 48 Infanterie care pe 1 acesta decembrie sunt adusi simbolic acasa.
Caci, in fapt din zona Crangului au si plecat in lupta la sfarsit de august 1916. Si nu erau oricine – erau rezervistii tuturor satelor Buzaului, spune istoria – mai ales invatatori si functionari. Si, analizate listele cu nume arata ca din punct de vedere geografic este reprezentat chiar intreg judetul, ba poti numara cam toti flacaii sau tinerii vremii dintr-un intreg sat.
Asa ca cititi bine: unul dintre ei ar putea fi strabunicul dvs despre care nimeni din casa nu povesteste pentru ca pur si simplu a plecat la razboi si nimeni nu stie ce s-a mai intamplat cu el. Cititi istoria, aduceti o cana cu apa stejarului care prinde radacini de la eroismul unui militar din Regimentul 48 Infanterie si mergeti acasa, in satul dvs ca sa le spuneti vecinilor sa-si caute in Parcul Crang mosul viteaz care a aparat Sibiul si mai apoi Defileul Oltului pentru ca in cele din urma sa se stinga in Moldova, intr-un bordei de pamant bolnav de tifos pandemic/exantematic/istoric/lumii vechi sau de febra recurenta!
In mod clar, pe 1 Decembrie, de la ora 11 si pana la ora 13 in Parcul Crang Primaria Municipiului Buzau organizeaza probabil cea mai importanta actiune nationala care are drept scop sa marcheze o zi atat de aparte pentru o tara intreaga, Ziua Nationala. In urma cu patru zile, pe 25 noiembrie 2020, militarii Diviziei 2 Infanterie Getica au inceput sa planteze in Parcul Crang puietii de stejar care isi vor prinde radacinile in pamantul din care au plecat in 1916 cei 775 de militari ai Regimentului 48 Infanterie Buzau.
9,54 hectare din Parcul Crang vor fi plantate in final cu stejari tineri din specia pedunculat de lunca sau stejari seculari. Primarul municipiului Buzau, Constantin Toma detaliaza.
Asadar, memorialul radacinilor din Parcul Crang pune istoria la locul ei, in orasul care dintotdeauna a avut un aport considerabil in constituirea armatelor tarii. Potrivit primarului Constantin Toma, langa fiecare stejar va exista placuta cu numele eroului din Primul Razboi Mondial.
Organizatorii au adus acasa si cate un pumn de pamant de la Maxut, comuna Deleni, judetu Iasi – locul in care cei 775 de militari au murit cartiruiti fiind in zona pentru a se recupera si a se intoarce pe front acolo unde Divizia 13 – de care apartineau – lua parte la lupte. Militarii buzoieni erau cantonati in bordeie de pamant – putinii ofiteri in viata inca stateau in case ale taranilor – era iarna 1916/1917, insa s-au imbolnavit de epidemiile de atunci – tifos exantematic sau febra recurenta. In intreaga tara, intre 1916 si 1922 au murit 350.000 de militari si peste 450.000 de civili, epidemia de tifos fiind considerata atunci mai ucigatoare decat razboiul in sine. Ulterior, militarii Regimentului 48 Infanterie Buzau au fost inhumati in gropi comune, in santuri paralele la marginea Maxutului.
In perioada moderna, acolo, militari ai Fundatiei Maresal Alexandru Averescu din Buzau au ridicat cu sprijinul autoritatilor locale un cimitir militar in suprafata de 480 de mp, in care chiar au fost trasate simbolic si cateva morminte. In cimitir au fost delimitate opt parcele cu cate doua cruci sapate in piatra de Naeni in atelierul lui Marian Apostol. Anual, acolo au loc ceremonii de comemorare a eroilor buzoieni din Regimentul 48 Infanterie. La Buzau, pe 1 decembrie 2020 vor fi prezenti oaspeti de seama ai tarii.
In magazinul militar Strajer in calea furtunilor, numerele 6 si 7, directorul Arhivelor Militare, col. Liviu Corciu scrie despre regimentul de la Buzau. Am sa va redau fragmentar incursiunea militarului buzoian in istoria Regimentului 48 Infanterie:
“Regimentul 48 Infanterie Buzău a fost constituit in anul 1914, in cadrul efortului de mobilizare al Romaniei, ca parte a Brigăzii 26 I. din Divizia 13 Infanterie Ploiesti, comandată de gl. Sănătescu, fiind constituit din 3 batalioane de infanterie, 1 baterie de artilerie calibrul 53 mm si o companie de mitraliere. Practic, pe structura unui nucleu de ofiteri si instructori din Regimentul 8 Infanterie Buzău, unitate cu traditie ce participase atat in campania 1877 – 1878 la Războiul de Independentă, cat si la Războiul Balcanic din anul 1913, din contingentele din rezervă si completare, a fost constituită o nouă unitate. Este important de subliniat faptul că majoritatea celor care incadrau regimentul erau rezervisti, deoarece, in general, la unitătile constituite la mobilizare, incadrarea, dotarea, coeziunea de luptă si moralul trupelor nu este la aceiasi parametri ca la unitătile din armata regulată care sunt mai omogene. La intrarea Romaniei in război, in baza ordinului de mobilizare a comandamentului Corpului 3 Armată Teritorial, R.48 Infanterie incepe pregătirile necesare si pe data de 24 august/06 septembrie 1916, părăseste garnizoana Buzău si se deplasează in raionul de concentrare al Diviziei 13 Infanterie. In 27 august/09 septembrie se transportă cu trenul prin defileul Oltului si debarcă pe front in localitatea Turnu Rosu, după care se pune imediat in mars spre localitatea Tălmaciu, judetul Sibiu1. Intre 27 august/09 septembrie si 05 septembrie/18septembrie, R.48 I. intră in dispozitiv de luptă la sud-est de Sibiu, pe flancul drept al Grupului Olt si indeplineste o serie de misiuni de luptă cu character preponderent defensiv in zona localitătilor Sadu, Tălmaciu, Vestem si Avrig.2 Grupul Olt, cum mai era cunoscut Corpul I Armată, era comandat de generalul Ion Popovici si avea in compunere Divizia 23 Infanterie ce ocupa centrul si flancul stang al dispozitivului, Divizia 13 Infanterie – comandant generalul Sănătescu pe flancul drept al acestuia si o brigadă de cavalerie. Misiunea Diviziei 13 Infanterie era aceea de a menyine flancul drept si de a face legătura cu cel stang al Armatei a II a romane, care incă nu intrase in dispozitiv, in zona Avrig – Porumbacu3. Inamicul direct al Diviziei 13 Infanterie era Grupul de est, format din Divizia 3 cavalerie germană si Divizia 1 cavalerie austro–ungară, intărit cu unităti de infanterie si artilerie, printre care si artileria Corpului alpin bavarez. Aceasta era situatia fortelor din jurul Sibiului; la nord de oras, dispuse intr-un arc de cerc, fortele germane si austro-ungare, totalizand 36 de batalioane, organizate in 4 divizii de infanterie si 2 divizii de cavalerie, cu o zdrobitoare putere de foc a armamentului greu, pe de altă parte, la sud de oras Corpul Olt, totalizand 25 de batalioane, organizate in două divizii de infanterie si o brigadă de cavalerie, fără a avea artilerie indestulătoare si cu tunuri de munte ori artilerie de calibru mare ca si inexistente5. Constantin Kiritescu descrie cel mai bine in lucrarea sau inegalitatea de forte participante la bătălia Sibiului, atat din punct de vedere numeric, al zdrobitoarei superiorităti a armamentului de artilerie si a mitralierelor, al echipamentului specific războiului in teren muntos, dar mai ales a experientei de război a inamicului.
………………………………………………
In acest context primeste botezul focului R.48 Infanterie, participand la luptele din zona Cornătel, mai precis in localitatea Rosia (Rotenberg)10. Atacul de noapte din dealul Rotenbergului, desfăsurat in data de 09/22 septembrie, inceput la orele 03 si care a durat pană la ora 07 dimineata, este practic, primul episode memorabil din istoria regimentului, prin prisma eroismului ostasilor săi si a pierderilor severe suferite: 22 de ofiteri si 1150 subofiteri si trupă11, insusi comandantul regimentului, colonelul Jecu, fiind grav rănit. De altfel, se pare că acesta a fost doar inceputul destinului tragic al colonelului Jecu, care nu va mai conduce regimentul in nicio inclestare cu inamicul, demisionează din armată, si moare, aproape orb, inainte de inceputul celui de-al doilea război mondial.
………………………………………………..
Cu atat mai pretioasă este jertfa Regimentului 48 Infanterie Buzău in bătăliile purtate in cadrul Grupului Olt, cu cat mai mare era diferenta intre echiparea si instruirea sa si a adversarilor săi, inegalitatea situatiei tactice pe campul de luptă si pregătirea si experienta corpului ofiteresc aflat la comandă.
…..
Interventia Regimentului 48 Infanterie pe defileul Oltului a zădărnicit planurile ofensivei generalului Erich von Falkenhayn de a bloca defileul Oltului si a datposibilitatea Marelui Cartier General roman să trimită si alte forte pentru a evita primejdia incercuirii Grupului Olt si, pe cale de consecintă, o catastrofă natională,inlăturand pericolul care plana si asupra Grupului Cerna si a Grupului Jiu, situatie ce ar fi insemnat practic iesirea Romaniei din război. Epopeea Regimentului 48 Infanterie Buzău in Primul Război Mondial a continuat, culminand cu contraatacul de la Pădurea Răzoare din vara anului 1917, despre care vom vorbi intr-un număr viitor.
……………………………………………….
Nu am afirmat niciodată despre Regimentul 48 Infanterie Buzău, nici în primul articol al acestui serial, publicat în numărul precedent, și nici pe parcursul discuțiilor, unele deosebit de animate, suscitate de articolul în cauză, că ar fi fost unul din regimentele de elită ale armatei române în timpul Primului Război Mondial. Din contră, este poate cel mai aproape, dintre toate regimentele înființate atunci, în clocotul zilelor premergătoare intrării României în război, de materializarea expresiei carne de tun. A pornit la război cu doar câțiva ofițeri și subofițeri de carieră, majoritatea provenind din rândul rezerviștilor, învățători ori funcționari, și câteva mii de soldați de toate vârstele, mai toţi provenind din mediul rural; slab instruiți, slab echipați, și mai slab dotați cu echipament și tehnică de război. Până aici nimic deosebit, s-ar putea zice. Remarcabil, la acest regiment este faptul că, în fiecare situație limită cu care s-a confruntat, la Roșia (Rotenberg) ori pe defileul Oltului, în munții Argeșului ori la Mărășești, in refacere, în Moldova pustiită de epidemii, ori în acțiunile militare de restabilirea ordinei de drept, în sudul Basarabiei, s-a arătat demn de încrederea și speranța cu care a fost învestit, a dovedit curaj – prin disponibilitatea la jertfă, până la uitarea de sine, tărie de caracter – prin rezistența fizică în fața tuturor greutăților și permanentelor lipsuri, dar, mai ales, prin rezistența moralului în confruntările directe, întotdeauna inegale. Iar aceste înalte trăsături sunt caracteristice elitelor.
………………………………………
Un fapt mai puțin cunoscut se cere menționat aici: din studiul registrelor în care sunt menționați militarii morți răniți și dispăruții Regimentului 48 Infanterie, documente puse la dispoziție prin amabilitatea Centrului de studii și păstrarea arhivelor militare istorice, Pitești, am descoperit faptul că buzoienii Regimentului 48 Infanterie au luptat în campania anului 1916, pe două fronturi. Primul dintre fronturi este cel despre care am vorbit în primul articol și în continuarea de faţă, și anume în cadrul dispozitivului Diviziei 13, ulterior 23 și din nou al Diviziei13/14, în cadrul Grupului de Olt (Corpul 1 Armată). Cel de-al doilea front, despre care, practic nu se face prea multă vorbire, este frontul de sud unde se constituise Grupul apărării Dunării2, alcătuit din Divizia 18 ca forță principală, formată din 3 brigăzi, la care se adăugau o brigadă de artilerie și alte trei brigăzi de călărași. Divizia fusese formată după începerea războiului din batalioane de miliții și din al patrulea batalion al unor regimente din Muntenia.2
….
După aproape 3 luni și jumătate de la începerea războiului, ce mai rămăsese din Regimentul 48 Infanterie Buzău, oameni și materiale, încheiau campania anului 1916, cu un bilanț tragic sub povara cifrelor seci, a numărului impresionant al morților, răniților și dispăruților, a nenumăratelor lupte și jertfe duse, a numeroaselor lipsuri de tot felul și a timpului nefavorabil. Capitala era sub ocupație, administrația și Casa Regală refugiate la Iași, într-o Moldovă suprapopulată de milioane de refugiați, armata dezorganizată și demoralizată, aliații ruși puși pe jafuri prin satele golite de bărbați. Cazați în bordeie săpate în pământ, la marginea satului Deleni din apropiere de Hârlău, gândindu-se poate la ținuturile natale, aflate acum sub ocupație, ostașii Regimentului 48 Infanterie Buzău se pregăteau fără să știe, să intre în istorie și să îndatoreze generațiile viitoare, cu un act de eroism monumental, săvârșit pe frontul de la Mărășești, moment ce este cunoscut, în literatura de specialitate sub denumirea Contraatacul de la pădurea La Răzoare”, și despre care, poate, vom avea prilejul să relatăm într unul din numerele viitoare ale revistei”.
Lista completa cu numele eroilor din regimentu 48 Infanterie Buzau poate fi consultata aici: https://drive.google.com/file/d/1ynCHRpVetzzAn2dd_WDKWuz99zC51F5v/view?fbclid=IwAR05bV4OvUoRoiZXUf64X3QYuak6s9twF7AqPTtHa4zglQq4XqK6A8UlMcg.
Patru dintre fotografiile vechi apartin Diviziei 2 Infanterie Getica Buzau prin magazinul militar Strajer in calea furtunilor http://www.fundatia-averescu.ro/revista/ si presa-mil.ro, dar si doxologia.ro. Multumiri!
Add Comment