O comuna este cea mai atractiva zona imobiliara in 2020!

Soarele s-a asezat pe masa lui Bucur. O pala de nori sta si ea la taclale gata-gata sa le strice pacea. Zadarnicesc cu totii, precum inteleptii lumii, continua alergatura a omului, furnica la poale de munte. Din patria lor, nastrusnicii pun la cale un asediu al bucuriei si frumusetii. In poiana de langa ei, ghidul meu de astazi – pentru mine exemplu de patriotism aparte – le sta de paza: sub ochii ei Transfagarasanul bisocean nu-si schimba nicicum serpuirea, de-a dreapta masa lui Bucur isi petrece vesnicia, iar dupa un deal vechea piua trece in uitare. Joaca de sus, de pe culmea montana, e castigata de norii ce stropesc zarea si scurteaza alergatura zilnica a oamenilor. Soarele s-a dat pe dupa masa lui Bucur si nadajduieste in prietenia dintre ei pentru o vara intreaga. Granita judetelor Buzau si Vrancea este simbolica in lumea aceasta. Oile ciobanului care fluiera fericirea celui de-al treilea nascut al sau se adapostesc spre stana. Frantura de zi.

Aici, sus, cel mai sus din judetul Buzau – ca si zona locuita – la 900, chiar 1.140 de metri altitudine frumusetea e salba de normalitate pentru bisocenii Plesiului. Atata bucurie, lumina si stare de bine chiar nu am vazut de vreme buna. Pun in aceeasi salba si credinta fata de pamantul lor.

Astazi va cobor pe firul reportajului si nu va iau partasi la urcare cum fac de obicei. Aleg aceasta cale pentru ca de, stiti deja ca DJ 204 C Vintila Voda- Bisoca este in lucru cam pentru trei ani minim de acum inainte si nu are farmec sa mai pacatuiesc trecand la numararea injurioasa a gropilor din carosabil. Zic bine ca se lucreaza! si am galopat catre Bisoca.

Bisoca – in vremea coasei

As zice ca e singura perioada din an in care ii vezi pe oameni trecand dintr-o zona in alta sau ceva mai multi pe langa fanarii. Parca toata zarea are parfum de fan cosit. Coastele Bisocii sunt valatucite si gata de incarcat iarba uscata. Majoritatea satenilor isi cara fanul – e prima coasa din acest an dificil, 2020 – tot cu caruta trasa de boi. La prima oprire aleg drumul nou care scuteste trecerea de-a roata comunei pana in satul resedinta. Drumul este croit ca pentru masini in primavara acestui an, semn ca perioada pandemica de COVID-19 le-a dat ragaz de bun augur bisocenilor sa-si faca din treburile de acasa, iar conducerea primariei de aici a decis sa largeasca poteci numeroase sau sa infiinteze cai de acces noi astfel incat toate casele din comuna mare cat Bucurestiul sa fie unite de drum. Trei barbati salta pala dupa pala: doi arunca dupa caruta fara boi, iar al treilea primeste in gura fanariei si aseaza pentru iarna hrana animalelor. Batranul Bisoceanu imi zice tare: Da’ ce sa-i facem? Daca avem animale trebuie sa le facem rost pentru iarna, doar nu l-om lasa in poiana!

Linistea se strica rapid: apare Ioana Bisoceanu, stiti localnica din Lopatareasa care nici in ruptul capului nu credea ca DJ 204C Vintila Voda-Bisoca va intra vreodata in refacere, va fi santier https://buzaulinreportaje.ro/articole/6117/. O vizitez azi pe “Toma necredinciosul”  sa o intreb daca a verificat efectiv pe drumul din patria sa lucrarile de renovare si modernizare.

“Cam incet”. Imi aduc in mod clar aminte ca la deschiderea santierului in luna iunie 2020, si v-am povestit in acest reportaj https://buzaulinreportaje.ro/reportaj/reportaj-social/santier-in-lucru-pe-drumul-bisocii-vis-frumos-pentru-turism/, seful de santier Ilie Penescu arata ca intai se fac cele 638 de foraje care au menirea de a consolida terasamentul in continua alunecare intr-o asa zona montana.

Desigur, ca de urcat pe acest drum judetean in reperatii am urcat si nicidecum pe Jgheab de Manzalesti, drum ales in ultimii ani de majoritatea celor care vin la Bisoca si care va intra in curand in asfaltare, imi da de stire Viorel Moldoveanu, viceprimarul din Manzalesti! Muncitori, putini la numar pe DJ 204C, lucrau cu utilaje speciale de forat, iar la capatul dinspre Vintila Voda sunt vizibile cateva dintre aceste foraje finalizate.

Ei, tanti Ioana Bisoceanu are rolul ei intr-o astfel de comunitate mica si uneori e bine e sa existe cate o asa voce care sa nu lase autoritatile implicate sa aiba pace sau poate care dau de stire acestora reala opinie a satenilor, iar acum nu se mai pune probema neincrederii ca drumul judetean va fi reparat, ci … de ce nu se lucreaza intr-o zona sau alta…

De-as fi constructor m-as pricepe sa zic. Intre timp insa caut sa plec pe drumul meu dintre munti – o alta parte a imensei Bisoca se arata pe aici! Numai ca apare o problema noua.

Hai, drumule, hai! Superba trecerea aceasta din Lopatareasa spre Bisoca, pe scurtatura. De-a dreapta, cat cuprinzi cu ochii, brazde. Orasenii s-ar cufunda in ele si acolo ar sta nemiscati pana cand stresul si oboseala urbana i-ar parasi. Si din departare se aude vesel sunet de clopot de la unul dintre boii care vor duce mai pe seara o parte din fan. Zona nu este integral locuita si “raspunde” in drumul comunal care ajunge langa primaria din Bisoca.  

Val de oraseni care cumpara teren in Mica Elvetie

Era de asteptat si toata suflarea a estimat cu multa vreme in urma ca daca drumul judetean va fi reparat Bisoca va avea alt destin si alta forta turistica la nivel de judet Buzau. Nu este deloc de neglijat faptul ca aceasta comuna situata la 900 de metri altitudine – cea mai mare altitudine locuita din judetul Buzau – si cu 7.298 de km2 areal este granita de nord a Geoparcului Tinutul Buzaului care face pasii acreditarii ca geoparc international din patrimoniul UNESCO. La Bisoca sunt identificate produse bio din curtea satenilor, dar si de artizanat care pot deveni activitate sustenabila in dezvoltarea zonei componente a Goeparcului Tinutul Buzaului.

Florin Stemate, primarul comunitatii confirma rapid calea noua pe care pare sa intra Bisoca dupa ce au inceput in iunie 2020 lucrarile pe drumul judetean 204C.

Discutia cu primarul din patria aceasta speciala a judetului Buzau – si ii zic patrie pentru ca oamenii de aici au propriul ritual si o iubire aparte fata de locul lor de nastere, un devotament indisolubil- merge pana la aspectul imobiliar despre care faceam mentiune si alta data in buzaulinreportaje.ro .

Azi, insa este vorba despre o cerere continua de locuri de casa de vacanta, de intinderi mari pe care peste putin timp orasenii ascutiti la minte sa dezvolte mai ales infrastructura turistica. Pentru ca multi dintre acestia se arata interesati, spune primarul Stemate, sa investeasca in turism oportuna poate fi activarea documentelor de infiinatre a statiunii turistice Bisoca – statiune conturata in anii 1970 prin documente ce exista inca in primaria din zona si despre care am scris in reportajul https://buzaulinreportaje.ro/reportaj/reportaj-social/bisoca-statiune-la-cheie/.

Asadar, suntem in comuna cea mai atractiva din punct de vedere imobiliar din judetul Buzau in anul 2020! As zice ca un semn clar dadea cu destula vreme in urma si bucuresteanul Ciprian Baciu care aducea de la Radauti o casa traditionala in care nadajduieste ca se va muta impreuna cu familia sa. https://buzaulinreportaje.ro/reportaj/reportaj-cultural/poveste-de-toamna-prima-restaurare-de-casa-veche-zau-traditionala/

Transfagarasanul bisocean si atasamentul locuitorilor

Asadar, cu gandul ca in curand pe coamele aprige ale Bisocii vor aparea case de vacanta sau pensiuni agroturistice, caut calea promisa a satului Plesi – imparatia aceea in care ajungi pe Transfagarasanul bisocean – asa i-a spus Elena Neculai si mai apoi destula populatie. Merg insa cu gandul ca si profesorului Nicusor Bacain-Neculai i-am promis minute de stat la vorbe, dar de data aceasta nu a mai fost sa fie. Retin promisiunea. Asadar, am azi ghid special in patria aceasta! Si il gasesc ca printr-o intamplare.

Un compactor care teraseaza drumul acesta minunat pare ca da alarma nu alta.

Din usa magazinului din Plesi ochi curiosi se indreapta catre strainii care-au ajuns in sat. Dam binete ciobanului Ion Zamfir care fluiera a bucurie: cu o saptamana in urma i s-a nascut al treilea copil!

Minute in sir urmaresc joaca domoala a oilor. Nici un caine. Ma aproprii si iscodesc omul multumit de statutul sau pe care il considera special.

Il las pe pastorul ce-si mana oile in stana si caut drumul care arata masa lui Bucur. De fapt, toata Bisoca plus o bucata buna din Vrancea. Ghidul despre care v-am spus apare si ne preda o lectie despre simplitate, inteligenta si patriotism! Elena isi iubeste locul in care s-a nascut si dovedeste un devotament molipsitor. Nu am programat sa o cunosc pe doamna aceasta care spune rapid ca stie bine cu cine sta de vorba.

Eu despre frumusetile Bisocii zic sa vorbesc cu aceasta vecina a mesei lui Bucur – ii spun asa pentru ca din poarta sa, de-a dreapta pe culmea cea mai inalta a Bisocii, la 1.140 de metri, vegheaza celebrul obiectiv turistic ce atrage vara de vara turisti de prin toate colturile tarii si nu numai care au o singura aspiratie: sa vada cum este in Rai! Asa apare Plesiul astazi – un eden cu oameni frumosi si harnici, zone intinse, curate si in tonul acela de verde al sperantei!

O privesc de multe ori intrebatoare pe munteanca darza din dreapta mea: ea insasi pare atat de puternica si destul luptatoare cu viata insasi. Asa apar de fiecare data bisocenii speciali pe care ajung incet-incet sa-i cunosc. Si doar din intamplare – intamplarea rara se numeste documentare jurnalistica in teren. Asa, ca azi, Elena Neculai.

Stanca de 150 de tone pe care se spune ca sedea ciobanul Bucur in veghea continua a mioarelor sale ce pasteau dupa bunul plac in Plesiul de azi e un gol de lumina dinspre varful Penii. Bucur care a intemeiat capitala Romaniei de azi, Bucurestiul, isi mana si pe aici oile, apoi mergea spre Casarie – zice povestirea invatatorului Ion Zota din reportajul https://buzaulinreportaje.ro/reportaj/acasa-la-bucur-in-bucuresti/ – vreo doua comune in amonte pana la Lopatari. Elena spune ca le explica despre ciobanul de odinioara si turistilor ce trec prin poarta ei spre acel obiectiv turistic de pe coama. Am parere ca Elena Neculai si familia sa ar fi cam ultima casa din Plesi – adica locuinta situata la cea mai mare altitudine din judet. Este doar o apreciere, nu stiu in mod sigur. Familia Neculai are stana de oi, dar si o mica ferma de curcani care au albit poiana din fata casei. Elena povesteste cu placere ca datul la usa in stana este una dintre ocupatiile ei zilnice si ca nimic pe pamant nu ar putea sa o clinteasca de aici, nimic nu ii poate rupe ritmul vietii cu reguli ancestrale si accente moderne. Ghidul meu in satul cu 200 de suflete de la capat de judet, tocmai sus pe granita cu Vrancea care-si croieste cale chiar pe aici pana la Dumitrestii ei, spune ca vremurile vechi si rele cand nimeni nu ii intreba daca traiesc sau nu au apus. Si ei, plesenii au iesit la lumina si se simt cumva si ocrotiti!

Pe Elena Neculai am sa o gasesc candva tot aici, la Plesi, langa masa ciobanului Bucur, mai sus de vechea piua in care odinioara femeile bateau postavul abia dupa ce il teseau, dar si deasupra ocnelor de sare de la Sarile – intr-una se si spune ca se adapostea acest cioban temerar Bucur – in fata rezervatiei de pin negru – unica si ea in Romania, dar si cu ochii pe Vrancea ce rasare de-a stanga.

Raiul acesta incepe sa fie si dorit si cautat de orasenii agasati de un trai poate neimplinit, poate haotic, poate stresant, poate cu dor de mirosul pamantului! Poate cauta fericirea si frumusetea, poate norocul sau poate vin sa tulbure o imparatie speciala, Bisoca!