Orasul cu doua catedrale, una pentru suflet si alta pentru minte

Pasul calatorului in miez de vara pare grabit. Vrea sa cuprinda zari cat mai variate astfel incat sa poata striga la capat de drum cat de minunata este viata insasi, dar mai ales judetul Buzau prin simplul fapt ca apare ca un album de fotografii ce se succed atat de miraculos, incat omul este dator sa-si pastreze firea: nu e poveste, este mica Romanie de la Curbura Carpatilor! Anul acesta am ales in mod predilect Valea Buzaului si inca nu reusesc nici la jumatate sa-i cuprind frumusetea. In general ne axam pe orasul Buzau si uitam uimitorul judet Buzau.

Astazi, sufletului ii ofer o variata gama de munti care se coloreaza de la albul diatomitei de la Sibiciul de Patarlagele, spre verde tanar in umbra densa de la Ciuta si pana la verde brun pe coamele insorite de peste tot ori albastrit in zarile Siriului. Din peisaj fac parte oamenii harnici ai Vaii care apar din cand in cand in fuga zilnica spre piata saptamanala de la Cislau – pe ea o vad astazi in asezarea-i dezordonata la marginea drumului national 10 ori care trec agale de la biserica spre casa, ceasul bate de pranz! Cu agitatia orasului Buzau care iti scoate din amorteala si cea mai absconsa doza de indiferenta plec astazi spre piscurile judetului. Pe linia dreapta de dinainte de Herghelia de la Cislau agitatia urata nici amintire nu mai este. De-a stanga, in zare, zveltii cai pur sange englez se vad cum se joaca printre umbrele din poiana. De acolo imi vine dorul sa simt libertatea ca pe binecuvantarea de astazi! As da o fuga pana langa tarcul lor, insa timpul … pardalnicul acesta!…

Imediat trec planurile de la Poieni, Valea Lupului si hop intram in Nehoiu! O lume minunata ce contine varietate! Nehoiu imi apare de fiecare data cuminte, numai ca astazi se intampla ceva. Inca de la primul restaurant e semn de aglomeratie, sunt parca prea multi nehoieni care tranziteaza la pas drumuri… imi spune cineva ca e perioada coasei si ca mai sunt “vreo doi” care isi cosesc fanetele. Nu stiu cum se face insa dar in zona centrala a orasului umbra realizata intre crengile coniferelor din jur te indeamna sa iei loc pe o bancuta si sa admiri panorama. Admir pentru ca in curand mi se va spune ca imensa catedrala culturala a Vaii Buzaului, despre Casa de Cultura George Baiculescu chiar intra in renovare, act asteptat realmente cu sufletul la gura de catre comunitatea obisnuita pana nu demult cu serate culturale, evenimente de weekend concerte aparte, lansari de carti, prezentari.

Si am sa va aduc in atentie un profesor universitar care nu are deloc vreo legatura cu orasul Nehoiu, dar care il studiaza si contribuie activ la devenirea lui.

Imi aduc aminte bine vorbele unui preot cu functii publice in judet: Nehoiu are doua catedrale, una pentru suflet si cealalta pentru minte! Imediat mi-a explicat cat de importanta este Catedrala Vaii Buzaului si spunea despre Biserica Sf. Gheorghe din Nehoiu care domina zarea. In majoritatea fotografiilor, soarele sta prins cu un singur brat de turla si zambeste sagalnic peste vale. A doua catedrala, dar fara preot, ci cu scriitori si “ antrenori” ai culturii este Casa de Cultura George Bailcuescu.  Vorbele preotului buzoian care s-a stins din viata zilele acestea aratau ca Nehoiu era pana nu cu multa vreme in urma un cuib al scriitorilor, o ocazie sa vezi spectacole prezentate in stil mare!

Si astazi urc la Nehoiu pentru a ma convinge. Intocmai cum spunea preotul, prima care rasare in ochii calatorului este casa de cultura. O constructie impresionanta peste care timpul a dat bice puternice si sade acum intristata de varsta. Poarta haine gri si ponosite. Usile ei sunt mereu deschise. Nu stiu de ce insa acest centru de oras cu Casa de Cultura George Baiculescu si catedrala langa imi apare de fiecare data precum centrul orasului Focsani. Au aceeasi efervescenta, iar miscarea culturala te surprinde cand te astepti mai putin. Cu zambet larg si aratand spre cladirea impresionanta, primarul Ionut Milea vine cu vestile bune.

Domnul acesta care nu si-ar parasi pentru nimic orasul natal se saluta in mod continuu cu oamenii locului si povesteste chiar despre faptul ca vine si ceasul renovarii pentru acest loc numit Casa de Cultura George Baiculescu.

Va aduc aminte ca in ianuarie 2019 am adus informatii despre incercarea de renovare a acestei citadele culturale https://buzaulinreportaje.ro/interviu/interviu-social/strigat-pentru-cultura-montana/ .

Intre timp insa, viata culturala a urbei de la munte a avut loc, dar intr-un mod limitat mai ales de spatiul identifcat ca proprice pentru actiunea culturala in cauza.

Cativa metri inspre partea administrativa a orasului Nehoiu o intalnim pe Constanta Doman, bibliotecara de la Nehoiu. O doamna extrem de dinamica, locvace si foarte bine pregatita. Vorbeste cu zambet larg despre locul ei de munca de odinioara, la Casa de Cultura – si daca ar fi sa ma bazez pe textul dintre cuvinte as spune ca avem realmente de-a face cu un palat al culturii. Numai ca de o perioada buna este intocmai cum a precizat mai sus primarul Milea.

Asadar, Casa de Cultura a orasului Nehoiu este o citadela culturala a Vaii Buzaului. Textul dintre cuvintele doamnei Doman spune despre frumusetea locului de munca. In prezent, prea putini dintre noi pot face asa o declaratie frumoasa despre biroul sau cladirea in care lucreaza …

“Toamna buzoiana” a fost cel mai mare eveniment care unea urbea anual si aducea pe impresionanta scena a Casei de Cultura un prezentator celebru al tarii, Octavian Ursulescu, spun scriitorii buzoieni ai vremurilor noastre. Intocmai, Ionut Milea vorbeste cu respect despre spectacolele de la casa de cultura.

De nenumarate ori am scris in buzaulinreportaje.ro despre ocupatiile aparte ale muntenilor Buzaului, iar la Nehoiu padurea a hranit, a  fost companion si loc de munca pentru zeci de generatii de localnici. In semn de respect pentru traditia nehoiana iata ce ar dori sa propuna primarul Ionut Milea.

Inedit! Interesant este ca eu sa vad daca oamenii, oamenii simpli din Nehoiu pe care astazi ii gasesc pe bancutele din fata blocurilor. Isi aduc aminte despre efervescenta culturala si vor sa ia parte la renasterea acesteia?

Asadar oamenii vor ca la Nehoiu sa fie seri de teatru, spectacole in sala de cinema, concerte.

Una peste alta, ideal ar fi ca in luna septembrie a acestui an sa se auda muncitoriii in constructii lucrand la cladirea Casei de Cultura George Baiculescu din Nehoiu, spune clar primarul Ionut Milea.

In mod nicidecum intamplator l-am intalnit dupa discutii de cateva luni de zile pe tanarul profesor universitar Cezar Buturez de la Facultatea de Geografie din cadrul Universitatii Bucuresti. Tanarul acesta de 11 ani bate potecile de munte si nu numai ale judetului Buzau. Reconstituie istorii si date geografice pretioase pentru identitatea noastra a buzoienilor. Voi dezvolta acest subiect intr-un interviu separat, insa astazi nu puteam sa nu-l intreb pe Cezar Buturez despre Nehoiu, orasul de peste munti care isi schimba incet incet existenta.

Nehoiu surprinde! Isi dezvolta turismul pe nisa prin rafting sau drumetii montane, anual numarul turistilor se dubleaza si a depasit deja de cativa ani numarul populatiei orasului si reapare si mediul investitional. Asadar il intreb pe Cezar Buturez cum este orasul acesta din punctul de vedere al geografului iubitor al zonei.

Inca putin si auzim sunetul caracteristic constructiilor in derulare la Nehoiu! Deja ii si simt pe scriitorii Buzaului, artistii mai mari sau in devenire, pe interpretii de muzica populara si absolventii de arte cum isi pregatesc repertoriul pentru a urca intr-un inedit recital pe scena noii Case de Cultura George Baiculescu din Nehoiu!