Strânge deja doamna aceasta alaiul ei arămiu într-o plapumă binecuvântată de trăiri, dar și de verde intens ce stă străjer pe granița aceasta, măreață, de județ Buzău. Oameni aparte, natură splendidă și animale fac deopotrivă casă bună și le mai rămâne o frimitură de râs-plâns despre povestirile cu urși ce se cocoață în pomii fructiferi, își iau cât le cere stomacul și apoi pleacă fără a face pagube în gospodărie.
Punem rămășag astăzi, într-o zi ultimă de septembrie, că toamna aceasta nu a reușit încă să rupă din sufletul nostru bucuria de a trăi viu, de a călători și de a da tuturor din bucuria clipei. Călători în județul Buzău, acasă, de fapt!
Bisoca bucuriei de trăi o viață vie
… și nimic nu pare a fi exagerat dacă te afli direct pe culmile semeței patrii a ciobanului Bucur! Și oamenii parcă sunt rupți din alt segmet biologic – au bine trasate elementele omeniei, bunătății, iar despre povestirea unui buzoian care aduce periodic turiști în arealul Bisoca vă zic că le-a spus tuturor, de fiecare dată când urcă aici – în altă parte din județ nu veți fi salutați chiar de primul om întâlnit, de al doilea și tot așa până plecați acasă! Așa e Bisoca, viață vie, nu culcată pe tânjala vaietului, a victimizării și a căinatului referitor la sărăcie ori boli. Bisoca de azi e luminoasă și dacă ar fi să pun cuvinte alese aș picta din ace de brad cuvântul efervescentă!
La fiecare cotitură din cei 250 de kilometri de drumuri sătești și comunale, natura face roată-roată în jurul călătorului și-i pune în față ba livezi cu pruni ce stau să li se frângă crengile de atâta rod, ba clăi cu fân bine îndesate ce șed înșirate pe piept de poiană până le vine rândul la cărat spre fânăria de acasă sau poate de la odaie, ba bolovani pe sub care treci ca pe sub podurile lumii aglomerate dinspre europeanul 85.
Oameni puțini. Să fie doi soți între Sărulești și Bisoca și o femeie cu trei vaci tocmai la Șindrila. Ascultați cu ochii închiși ceea ce are să spună blânda munteancă și imaginați-vă cam cum curge viața ei, aici, unde doar ursul sau mistrețul mai fac uneori stricăciuni, căci polițiștii locului n-au de-a face cu așa oameni buni. Ați închis ochii, da? Acum ascultați!
Nu vă las fără să comparați scenariul dumneavoastră cu figura luminată de o singură credință – că Dumnezeu e mare și ne are în grijă pe fiecare în parte!, așa îmi zice la plecare munteanca aceasta cu nepot pompier, la județ. Așa mândră este de el! Aceasta este poza!
Pleși – satul lui Bucur, ciobanul Bucur
Despre satul acesta rupt din vederile de odinioară înșirate cu drag de bunici pe un perete întreg, am scrie zilnic.
Considerați dacă nu obligație, atunci un fel de lege făcută între noi, buzoienii ce avem o formă aparte de patriotism local, să vizitați satul lui Bucur! Devine o greșeală ce nu poate fi asumată târziu în viață, dacă nu urcați măcar o dată pe coamele acestei așezări cu rituri aparte, oameni cuminți și zdraveni când vine vorba de muncă. Muntenii aceștia din Pleși vorbesc azi despre opt-nouă pogoane cosite pe vară, ba de peste 20 de pogoane, au în proximitatea caselor porci alergând liberi după vreun bostan necules sau pregătiți să mestece și ultima prună căzută-n iarbă.
Aici, la capitolul prune am să vă spun cât de frumoasă este atmosfera la cules! Văile largi ale satelor bisocene sunt anul acesta gazde bune ale culegătorilor arvuniți sau aflați la vreo clacă de într-ajutorare între vecini. Numai că, muntenii încă mai au brazde cosite! Vremea bună le-a permis să-și termine treburile pentru că temperaturile ridicate din iulie și august i-au cam ținut până și pe oamenii de la munte pe loc! Bine, loc își fac și sfecla, bostanii și merele ce stau pregătite de adunat din grădini.
Trecem pe lângă magazinul alimentar din sat și urcăm nu spre Vrancea Babei celebre, Vrâncioaia, ci spre inima satului! De aici, începem să nu mai păstrăm liniștea! Admirăm, exclamăm, ne minunăm cât de aparte este județul Buzău!
Un drum fantastic se așterne preț de mai bine de un ceas înaintea noastră! N-am știut de el și nu am știut nici că satul lui Bucur își revarsă case alese până departe, dincolo de munți. Aici, imediat ce ieșim din partea densă de sat, o ciurdă de porci domestici caută liberi mere pădurețe, iarbă cât mai grasă și tovarăși de joacă în atâta libertate câtă poate oferi fiecare grădină din care deja fânul a fost strâns! Bucuria vieții vii regăsită cu fiecare kilometru parcurs pe această cale de acces, are să spună rapid bătrânul Nicolae D. Gheorghe, trecut bine de opt decenii de viață și pe care îl găsim azi cu drujba pornită, pregătind lemnele de foc pentru el și soția deja bolnavă. Am sta cu așa oameni zi lumină la vorbă. Și nouă, dar și lor ne face mare plăcere despre evenimentul marcant numit viață să depănăm. Bătrânul care a mers pe jos, peste munții din față, până la Covasna, într-un ceas și jumătate are să ne ofere și explicația existenței acestui drum care-și croiește săgeți și spre Mărtinu, dar și spre Găvanu, loc de zidire mănăstirească. Luați loc confortabil și ascultați!
Deci, drumul acesta a fost croit prin pădure pentru ca odinioară, pe aici să treacă lemnul pe care-l scoteau țapinarii din pădure. Bătrânul este unul dintre puținii vecini ai mesei lui Bucur!
Doar întinde mâna și dă să ajungă, știți ca la munte e spusă distanța, lângă ea. Obiectivul acesta turistic devenit în ultimii ani la mare căutare printre exploratorii de frumos din județul Buzău se află în fața casei omului care nu are o vorbă rea de zis ursului ce-și ia fructe de unde dorește și mai apoi pleacă în pădurea lui, unde bătrânul, deși a lui e o parte din bogăția cu conifere, nu mai are cum să ajungă vreodată. Îi dăm ascultare ca unui părinte bun explicându-ne cum se numesc vârfurile montane din fața casei lui, a doua fiind Masa lui Bucur!
Am sărit puțin peste un aspect întâlnit în drumul acesta spectaculos. Calea de rulat trece efectiv pe sub o masă din piatră, un bolovan înclinat ce oferă preț de câteva secunde el însuși o stare aparte.
Pieziș. Pisa, cum ar zice un distins ghid local dintr-o comună situată la doar câțiva kilometri distanță.
Revenim lângă ograda seniorului Neculai pentru că un alt sătean, însă cu un u adăugat numelui, Neculaiu, merge cu nora la ultimele brazde din an. Este figura care caracterizează dintr-o privire scurtă tot ce definește ideea de muntean – port, hărnicie, ascuțimea minții, puterea de a se revolta chiar, curățenia. Domnul acesta vrea să ducem vorbă departe despre numărul mare de urși care își fac veacul prin satul lor! Stă sprijinit în furcă și cuvântează!
Continuăm drumul acesta minunat și trecem prin cariera de piatră ce stă ascunsă călătorului ce nu pune preț încă pe slow turism, adică pe turimsul ca experiență personală, de descoperire și tartare individuală.
Imaginați-vă că ne aflăm pe granița nebănuită a Geoparcului UNESCO Ținutul Buzăului! Nu faceți puzzle din creionarea noastră, ci conturați linia simplă a unui traseu montan greu de egalat în județul Buzău ca frumusețe – pădure de pin fix ca la Comandăul Covasnei, galerii superbe de poieni în care s-au așezat chiar și tineri reveniți acasă de la munca în străinătate, obiectiv turistic emblemă – masa lui Bucur, dar și cariera de piatră aflată în uz, izvoare lăiețe ce dau să ude drumul, brusturi atât de mari de pot înveli cu o singură frunză un om întreg!
Viață vie, iar bătrânul, vecin al mesei lui Bucur are să rămână în memoria recentă a reporterului!
Drumul acesta cârmește când spre stânga, când larg spre dreapta și scoate la iveală panorama cu case noi construite atât de departe de confortul orașului încât dai să te minunezi cu ce au cărat oamenii aceștia cărămida sau betonul peste păduri și ape până în aceste locuri minunate? Liniștea muntenilor din aceste locuri este realmente tratament de lungă durată pe care îl putem aplica gratuit sufletului hăituit de orășean muncit în trafic infinit de aglomerat și agasant sau pe la vreun loc de muncă în societăți cu pretenții.
O căruță încărcată cu fân se strecoară dinspre Lacurile către drumul acesta minunat ce-ncepe-n Pleși! Așa, aflăm că suntem la capăt de bucurie a firii de a fi departe, în munți atât de frumoși, încât rar ai să găsești așa cale spectaculoasă aici, la tine acasă, în județul Buzău!
Răsare drumul încă rup de alunecări de tern din Lacurile!
De aici, începem să notăm invers – câți kilometri despart orașul Buzău de acest sat al comunei Bisoca?
Fascinantă zonă montană a județului Buzău!
Add Comment