… de frumusețile Buzăului, județ pe de-a-ntregul frumos, minunat până la paroxism!
Și este poveste pentru că aș zice cumva că se face că frumosul Buzău își clădește tainic ieșirea în lumea mare stăpânită exclusiv de călătorii care știu să aleagă corect locurile ce le bucură sufletul, le aduc pacea atât de biruitoare în această perioadă, dar mai ales își lasă acolo, în colțul inimii o bucată de mai vreau, semn că s-a instalat și dorul.
Fărâma aceasta minunată este din ținutul minunatului județ și se numește Meledic. În zare, munții așezați regal peste a doua cea mai lungă peșteră de sare din lume. Oaza aceasta este însuși platoul Meledic căruia îi trebuie puțin mai multă stimă în rândul călătorilor – este rezervație unicat deținătoare a unui lac cu apă dulce pe o zonă sărată. Nu am mai găsit teiul lui Vlahuță, însă oamenii locului au lăsat cioata pe loc și din ea răsare un arbore tânăr.
Nu zic că a fost o dată ca niciodată pentru că încă este. I-aș spune mai degrabă solitudine în împărăția aceasta albă, poleită doar cu verdele crud de mai, iar în weekend urcați la Mânzăleștii Buzăului ca să reînvățați să trăiți liber!
… și dăm dorului aripi să zburde! Așa ne va aduce sigur bucuria de a vedea județul Buzău la el acasă, așa, sălbatic încă, primitor de-a dreptul și binecuvântat! Solitudinea are mereu sprijin speranța – odaia gârbovită de vreme, dar care a fost casă bună pentru harnicul muntean este ferită de intemperii de frumusețea albă, abia înflorită!
Add Comment