Scriu astazi despre tonuri de alb si gri, dar mai ales verde pentru ca insusi sufletul asa trebuie pastrat. Stiu clar ca Marele Anonim a pictat cu alb pentru prima data la iesirea din toamna si intrarea in iarna 2020 peste cei 7.268 de kilometri patrati ai zonei Bisoca, insa varfuri verzi vor sparge bariera alba in fiecare zi. Bisoca e in framantare: oamenii locului stiu ca iarna vine de obicei in octombrie si pleaca uneori si in luna mai, dar noile conditii meteo ar fi putut sa le dea sperante ca anul acesta omatul se asterne putin mai tarziu. Nu a fost asa…
Pictorii romani vorbesc deja despre albastru de Voronet de o vecie gata, insa au introdus in paleta lor de exprimare si “verde de Bisoca”. Am facut ochii mari si am dat roata mesei pe care batranul pictor isi asezase cateva lucrari pentru prezentare. I-as da si numele, insa dupa ce ma reintorc in atelierul sau din mijlocul orasului Buzau. Pana atunci va spun cum a fost: scotea cate un tablou si ii lumina prin vorbe frumusetea. Ii atingea uneori cate un pisc, urmarea cu degetul o apa sau conturul unui obraz. La urmatorul a facut pauza si a spus: “ai sa mai auzi dumneata de verde de Bisoca. Si cand se supara Dumnezeu pe oamenii de aici si pune masa lui Bucur sa umbreasca satele, muntii gem tot a verde – unul special care se smulge dintre brazi si este frate de sange cu albastrul de Voronet. Verdele de aici e creat de Marele Anonim, iar umilul de mine doar daca ma asez in fata tabloului natural as putea sa suprind cu varful penelului meu verdele acesta de Bisoca. La anii care imi apasa umerii, tonul acesta este terapie de viata”.
De atunci a trecut vreme buna si am uitat de verde de Bisoca. Pictorul si-a cautat drum in SUA, insa acum tot iscodind dupa informatii ca sa vad daca alarmarea dvs este reala vizavi de “mutarea” nefireasca a mesei lui Bucur la vecinii vranceni, mi-am adus aminte de verde de Bisoca. In mintea batranului cu sevalet era o intreaga comunitate de imagini pe care inca le traia: fumul gros ce napadise stana toata pana incepeau lemnele sa arda bland; ia muntencei ce colora poiana mai tare decat albastrelele, apa stravezie ce se arunca in cascade din muntii Bisocii… ehehei!
Asemenea orice calator care intra in patria aceasta a muntenilor. Bisoca este comuna situata la cea mai mare altitudine din judetul Buzau si locuita in acelasi timp: Vf. Bisoca (970 m), Vf. Ulmusoru (943 m), Vf. Sindrila (900 m) . Putin peste 2.000 de oameni au sperante, trairi, preocupari si mai ales un mod de viata inca neschimbate dupa regulile lumii noi: oamenii isi hranesc inca animalele dupa “ora veche”, odihna si ea tot dupa ora aceea are loc, iar rasaritul si apusul sunt tot ore din zi, nicidecum fenomene astronomice.
In fapt, 1.163 de kmp din arealul Bisoca sunt prin ordinul 1.964/13.12.2007 al Ministerului Mediului si Dezvoltarii Durabile sit de importanta comunitara, ROSCI009, iar acum asigura granita de nord a Geoparcului Tinutul Buzaului – cel care din 27 noiembrie 2020 are documentele de acreditare depuse la UNESCO. Ordinul acela face din Bisoca o bioregiune alpina si continentala in Subcarpatii Vrancei, munti aflati in componenta Carpatilor de Curbura. Specialistii verifica adesea flora si fauna protejata din zona. Spre exemplu, Bisoca este renumita pentru existenta fluturelui Euphydryas aurinia – un future monitorizat atent in diverse tari ale Europei, Cehia fiind cea mai interesata de acesta pentru ca este pe cale de disaparitie. Tot pe varfurile mereu verzi ale Bisocii sunt de gasit salamandra de foc, broasa mare de lac, lup cenusiu si dihor si multe specii floristice rare precum albastrite, fierea-pamantului, morcov-salbatic, paius sau scrantitoare.
Toate aceste plante sunt in poienile bisocenilor masa bio pentru animalele care inca mai sunt de nadejde localnicilor. Un singur lucru trebuie slefuit si scos la lumina: curajul bisocenilor de a-si inregistra marci traditionale din branza produsa la cea mai mare inaltime din judetul Buzau, tuica de prune sau diversele produse gastronomic unice ce se gasesc pe masa temerarului bisocean.
Infrastructura rutiera din Bisoca = mai bine de 20% din cea a judetului
Daca natura l-a binecuvantat ca pe nici un alt buzoian pe munteanul bisocean, Marele Anonim nu a putut desavarsi si infrastructura rutiera. Aici ajungem de la poveste la concret si relatam cu primarul Florin Stemate despre necesitatea unui parc auto complet in dotarea Primariei Bisoca. In ultimii patru ani, principala preocupare a autoritatii publice locale a fost realmente independenta din punct de vedere tehnic fata de orice companie care repara drumuri. Un aspect la fel de important este ca nu intotdeauna autoritatea judeteana poate aloca fonduri pentru comune pentru ca acestea sa treaca la repararea drumurilor. Si ar mai fi un motiv departe insa inca de comuna Bisoca: utilizarea utilajelor elimina si din discrepanta zdrobitoare dintre oras si sat.
Toata Romania are 33.354 de km de drumuri comunale si satesti – 37% dintre acestea sunt doar pietruite. Judetul Buzau are 1.395 de km de drumuri comunale si satesti. 270 de km din acest total al judetului ii apartin comunei Bisoca.
Specificul drumurilor bisocene este panta: toate sunt in panta. Indiferent de lucrarea efectuata pe un astfel de drum, spun autoritatile locale, aceasta are loc cu dificultate. In comuna cu cea mai mare infrastructura locala din judetul Buzau necesitatea utilajelor pentru refacerea permanenta a acesteia este o realitate.
Ca atare, spune primarul Florin Stemate in cursul anului 2020, intocmai aceasta a fost principala activitate din comunitate, iar dezideratul pentru anul ce va sa vina ar fi asfaltarea acestora. Mai mult, au fost trecute de la rangul de poteca la drumuri satesti proprice traficului rutier numeroase cai de acces infiintate de localnici odinioara pentru a traversa mai usor dintr-o zona in alta. Scopul, arata primarul Stemate este ca in Bisoca sa nu mai existe nici o fundatura. Iata si doua exemple.
Din seria de utilaje cumparate de catre Primaria Bisoca o ultima achizitie a fost incarcatorul frontal de tip fadroma care are cupa, lama pentru zapada si furci, iar urmatoarea ambitie este autogrederul atat de necesar pentru lucrarea terasamentelor drumurilor si infiintarea santurilor corespunzatoare acestora.
Pai, si s-ar incheia cercul de utilaje cu care comunitatea bisoceana si-ar putea efectua suta la suta necesarul de refacere pe infrastructura rutiera. Adica, independenta! Independenta fata de firmele specializate, in primul rand. La socoteala punem in viitor si disponibilitatea autoritatilor locale din Bisoca de a veni in ajutorul vecinilor in caz de nevoie.
Un hop ar mai avea comuna cu cele mai lungi drumuri satesti si comunale din judetul Buzau: terminarea lucrarilor de refacere si a DJ 204C – drumul pacatului dintre Vintila Voda si Bisoca, devenit santier pe 16 iunie 2020 si despre care puteti citi aici sau aici. Presedintele Consiliului Judetean Buzau, Petre Emanoil Neagu spune clar: drumul va fi terminat pentru ca zona este mirifica si trebuie promovata ca atare in turismul mare, national.
Intocmai arata si Florin Stemate, primarul comunei ce da tonul de verde perfect pentru pictorii contemporani. Acesta ne aducea la cunostinta aici ca intre actele vechi ale primariei au fost identificate schitele unei statiuni turistice.
Desigur, actele trebuie aduse la zi, insa ideea de zona alpina lasa loc de investitii in partie de schi sau ….
Gri si alb sau verde? Zapada de 10 centimetri cazuta astazi in Bisoca sau verde din muntii care tin intr-un amfiteatru zona calatorilor de odinioara Alexandru Vlahuta si Alexandru Odobescu?
Eu zic ca verdele acesta va fi de vazut mereu, caci razbate din varfurile pinilor si ale brazilor, insa zapada aceasta e posibil sa nu aiba mult ragaz pe aici, pe la noi. Pamantul se bucura de imbratisarea omatului si de binecuvantarea toata a Marelui Anonim!
Multumesc pentru cele cateva fotografii, faini bisoceni!
Add Comment