Aronia IT

Trebuie sa fie cea mai frumoasa zi pentru reportaj! Stiu putine informatii despre subiectul meu pus la cale de ceva vreme pe internet. Asa se face acum! Asa fac si eu! Destul de rar sa te loveasca fabulosul in tmp ce te afli in documentarea altui subiect. Un domn profesor universitar din Iasi imi recomanda sa vad o plantatie cu aronia. Nu-l cunosc pe profesor, nu am auzit sa existe aronia ca plantatie in judet. Stiu despre o incercare de cerecetare in sistem universitar pe un sol din judet, insa ceva foarte exact. Aronia e adusa din toamna anului precedent pentru a fi mangaiata si de vant si de soare la Buzau, se afla in ghivece, iar acum o fi fost plantata.

Caut pe net insa oamenii care isi dau aceasta silinta. O imagine … cu aronia. Mister. Interactionam. Ne prezentam destul de tarziu, cam dupa ce aflu partial povestea unor corporatisti de Capitala care vor sa-si ocupe timpul liber de weekend. Las sa curga misterul. Tarziu primesc mesajul ca a inflorit superb aronia in Campia Baraganului.

Gata. Cine sunteti? Doi tineri de 33 de ani, IT-isti. Ei erau cultivatorii de aronia cu hobby de weekend. Fixam ziua si ne vedem, in weekend, nu? Da. Imi spun sa am ziua cea mai lina pentru reportaj. Asa imi doresc si ma ajuta soarele care sta fixat deasupra mea si-mi da din cand in cand raze directe. Hai, hai, lasa oboseala de weekend! Ce stie el, soarele cata munca ne e dat sa depunem! In spate incepe sa se intinda lenesa si ingalbenita de rapita Campia manoasa a Baraganului. Rupe imaginea batranul porumb, tuturor ne place mamaliga, dar e mult in fiecare an si asa de greu de lucrat de amaratul taran, dar si de grau uniform. Cand imaginea contine solarii de legume am ajuns la Glodeanu.

Stanga, usor spre Silistea. E déjà atat de multa mizerie si o neincredere sora cu indiferenta aratata de oamenii locului, sa le zic asa autoritatilor, incat niciodata nu le-a pasat de marginea drumurilor. Hai, la Corbu si Casota mai e putina lumina, insa la Vacareasca e déjà de plans. Plange sentimentul de oboseala din mine cauzat de munca pe care o depun zilnic in acest sens al insistentei de a ma convinge ca totsi se poate schimba ceva. Cand apare carciuma satului sentimentul acesta paleste. Ochi. E plina ochi. Plus pe canapelele din jur. E noua posta de la sat. Oamenii de aici au timp si surse, stiu tot, iar un unchi, striga un batran obosit de cata grasime cara zilnic dupa el, lasa vorba si se urca pe bicicleta. Haideti dupa mine la Mirela, e nepoata mea!

Hopa, apare doamna din poveste. Sa va spun cat de dezolante sunt ulitele scurte si intortocheate din sat, cat de amarate sunt gardurile facute una cu buruienile si ca din trei case una e parasita? Drumul nu stie povestea asfaltului si nici cu balastul nu a facut vreodata cunostinta. Poarta cu o degradare maxima semnul rotilor de caruta si niste serpi pe margine de pe la biciclete. Observatie. Celebrele conace de campie sunt inca in picioare si au gardul drept, semn ca-s de interes. Moda insa vine greu dinspre vestul tarii spre Buzaul precaut.

Unchiul ne arata casa la care trebuie sa ajungem si dispare. As fi vrut sa-l aud povestind despre curajul nepoatei, despre cum vin ei turistii pe drumurile din Vacareasca, si au venit destui, are sa-mi zica mai tarziu Ion Conacel, tanarul consultant IT din multinationala din Bucuresti care vorbeste precum curg bitii pe calculator, dar, si aici zic respect!, se controleaza si vorbeste mai rar!

Cum unchiul a plecat si a luat cu el cu niste povesti despre locuri saracite in timp de fermele smecherilor ce vin, falimenteaza si pleaca sau de indiferenta unora pe care niciodata nu se umezeste camasa cu maneca scurta de la munca de jos, nu am decat sa renunt la ideea de a-mi mai plimba ochii dupa omul cu bicicleta. Multumim, unchiule! In poarta, un tanar in tricou si blue jeans. Asa ma si asteptam sa fie. Pe doamna nu am avut timp sa mi-o imaginez. Apare si Mirela. Este supla si moderna, are un aer degajat, foarte responsabila si sigura pe ceea ce avea sa spuna in curand. Face gesturi de mama ocrotitoare, vorbeste rar, dar isi analizeaza vorbele.

Nu petrecem decat cateva zeci de secunde in curtea casei de la Vacareasca si mergem in camp. Zic asa ca si cand as merge in tarlaua cu porumb sau pepeni, mai nou, si in zona aceasta. Nu e departe. E cap de sat, locul de unde se vede viitorul familiei Conacel. Tinerii se lupta cu problemele funciare mostenite din zarea istoriei de oamenii locului, insa sunt cutezatori sa cumpere bucata cu bucata, pe masura ce le permit salariile si, de acum, profitul din cultura inedita. Domnul Ion, oamenii satului il alinta si-i spun Ionut, deschide poarta cu migala lucrata impreuna cu sotia, in fapt cam tot este facut cu ea, rare fiind zilele de lucru cu zilierii. Raman uimita sa aflu ca a platit si cu 150 de lei ziua de munca. Imi povestesc pe rand sau chiar amandoi o data. Peste o mie de metri cultivati cu aronia, cultura plantata asa cum a cercetat IT-istul de Capitala pe internet, cum a mai si vazut in teren si, in fine, cum crede ca ar fi bine la el in ferma. Si cum au facut ei este cel mai bine pentru ca e munca exclusiva a lor si nicidecum lozul dat de parinti spre desfatarea lor. Incepe sa se deschida povestea si e chiar frumoasa…

… tinerii acestia nu au timp de pierdut, de alte povesti, de cafele si glume politice, nicidecum. Munca lor de vineri de la amiaza si pana duminica seara e in fata ochilor nostri si e intensa. Deja simt la 33 de ani si gustul dulce al muncii pentru sine, dar si pe cel amar al chinuielii. In blue jeansi si cu mana din cand in cand putin strecurata in buzunar nu zici ca ar fi in stare sa planteze aronia. Nici nu trec cinci minute si apare paznicul plantatiei, intre ghilimele zic.Este personajul care nu lipseste niciodata, dar niciodata, din documentarile pe care le-am facut de-a lungul timpului.

Dupa caz e curiosul, barfitorul, smecherul, hotul, bunul samaritean, tatal de langa casa sau trompeta primarului. Vecinul de peste drum, un batran inclinat de mijloc de milioanele de sape date in 76 de ani, parca asa a spus, la radacina porumbului si cu ciorapul de la piciorul drept rupt. Mi-am dat seama de cum si-a scos tacticos gumarul vechi, si-a tras de ciorap cat sa acopere degetul mare, dar incet ca sa monitorizeze si ochii lui strainii de pe pamantul vecin, cel cu aronia, cultura ciudata a tinerilor de la Bucuresti. Il mai las putin, mai curand eu sunt curioasa cat are sa stea in observatie, si il iau la intrebari. Rupe si vreo doua buruieni, mai scurma pamantul pe langa o plantuta … o fi porumb?

Ionut, sper sa nu-l supar ca-i spun asa, imi explica detaliat, cu puterea unui profesor si a unui medic si a unui cercetator ce e aronia. La noi, iarba e in toi. O cosim cu coasa atat. Mai punem oameni cu ziua in masura in care sunt dispusi sa munceasca. Aronia e povestea mea. Aronia e din America de Nord. La noi pe continent a venit prima data in vechiul URSS. Dupa care cei de acolo si-au dat seama ca e un fruct destul de apreciat din punct de al consistentei si al aportului de vitamine si nutrienti asupra corpului omenesc. Daca o sa cititi, o sa vedeti ca el a fost introdus in dieta astronautilor. In partea de est a continentului, mai ales in Romania a venit mai recent. La noi s-a adaptat destul de bine. Valorifica o serie de soluri de la pH 5 la 7, dar merge bine si pe neutru spre alcalin. De exemplu noi aici avem, din pacate, nu avem mai scazut de 7. Dar cu amendamente insemnand gunoi de grajd sau cenusa ori gunoi de pasare… reusim. Il strangem, il maceram, il diluam cu apa si il folosim in fertirigare. Nu stim sa mai fie la ora actuala vreo plantatie de aronia activa in judetul Buzau. Acest miniproiect a pornit de la faptul ca ori de cate ori veneam la tara vedeam numai porumb, porumb, grau si alte cereale. Initial aici a fost o miniplantatie de goji. Din pacate ea a esuat lamentabil pentru ca ea se imbolnavea foarte des. Noi fiind in timpul saptamanii la job nu puteam sa avem grija de ea. Goji necesita foarte multe tratamente, deci chimicale, foarte putin bio am vazut.

Gata, domnul acesta tanar si-a intrat in paine. Stie despre ce vorbeste, stie si ce vrea, dar mai ales ce poate. Si-a pus la punct intai strategia de devenire si apoi a pornit la drum cu Mirela si aronia cea sfanta. Si o sa vedeti de ce ii zic asa. Nici eu nu gandeam ca am sa cunosc o planta tufis cu ciorchine de flori albe care au inceput in acest moment sa se transforme in fructe si care sa dea peste cap un prognostic medical. Noi lucram in Bucuresti ca si IT-isti si ne-am gandit la un hobby de weekend. Noi nu avem cum altfel. Pe viitor vrem joburi de acasa si probabil ca atunci ne vom ocpa mai mult de ea si in timpul saptamanii. Eu am fost motorul acestei afaceri, ma ocup de marketing si publicitate. Mirela zambeste larg si timid parca, insa si-a gandit foarte agresiv intrarea pe piata care este in fond partea cea mai importanta a muncii lor de la Glodeanu Silistea.

Nu suntem oraseni care am venit la tara sa dam cu sapa si am uitat de cluburi. Nu! Am zis ca in weekend sa petrecem cateva ore bune in natura, sa punem in practica niste cunostinte din copilarie si sa folosim internetul la maxim. Suntem agricultori moderni. Aceasta plantatie are patru ani de cand am pus-o in pamant, plus trei ani inainte, in pepiniera. Aronia e o tufa si poate ajunge la 50-60 de tulpini pe tufa, dar nu e recomandat sa o lasi asa. Dupa anul cinci-sase se recomanda indepartarea tulpinilor neproductive, batrane. Altfel se sufoca. Anul trecut am avut aproximativ 1300-1500 de kg din aceasta suprafata, plus o parte din cei 6800 de mp din zare pe care avem si zmeura, insa. Cred ca suprafata productiva totala e de 4000-5000 de mp.

Ionut pare sa se relaxeze si cnd revenim la marketing o ascult pe Mirela. Am promovat foarte mult pe facebook, Nu a fost atat de greu. Chiar ne mai trebuia aceeasi cantitate ca sa putem acoperi toate comenzile. Clientii sunt diversi. Am reusit sa patrundem in corporatii. Anul acesta gandim alta varianta de marketing, tot prin corporatii. Am vandut de la cinci kg in sus. Am inceput cu 20 de lei/ kg. Asa am inceput, asa am terminat.

Se retrage catre primele tufe si isi pune cuminte mainile la spate, semn ca tinerii din fata mea au o disciplina foarte exacta vizavi de ceea ce au pornit in Campia Baraganului, acasa la Mirela, cumva. Aronia e necunoscuta in Romania, imi spune tanarul fermier care se chinuie intai sa faca educatie. Asadar, prima recolta a pus-o in intregime la dispozitia cunostintelor doar cu dorinta feedbackului, ca oamenii sa invete ce e sanatos, ce ucide radicalii liberi din organism. Noi cultivam gustul de aronia. Nu are un gust obisnuit. E diferit, e de lemn, de pamant, de scoarta, de pamant, de orice. E dulce, e acrisor. E unic. Promovarea a fost lenta, insa s-a propagat usor. Am dat-o doar prietenilor si cunostintelor gratuit si i-am rugat sa ne spuna beneficiile, spune scurt omul care se bate in acest moment pe o piata déjà acaparata de zmeura si mure.

Chiar anul acesta, inainte de Paste, ne-au sunat mai multe persoane care avand in familie bolnavi de cancer au reusit sa le prelungeasca viata de la luni la ani. Au consumat aronia in fiecare zi, cat a putut fiecare persoana. O mana, mai putin…dupa o luna au mers la medic si-au repetat analizele care au iesit cu mult mai bune. Sunt fapte si nu ne apartin. Parca ii si tremura buza de jos Mirelei cand vorbeste despre oameni atat de bolnavi carora fructele lor le aduc sanatate. E un om tanar care intelege propria afacere cum ar trebui sa-si inteleaga un primar rolul in comunitate: pentru a ajuta oamenii, nu pentru a-i fura de cate ori poate, nu numai in ziua votului! Sunt recomandate de catre medic. Aronia are un aminoacid care intra in compozitia plasmei sangelui, lucru inedit. Lupta foarte bine contra tumorilor. De aceea avem din pacate foarte multi clienti care sufera. Anul trecut am avut client un medic de la Spitalul Municipal Ploiesti care nu stia ca exista aronia in Romania si cumpara pulbere si fructe uscate de la plafar. Am fost personal cu masina la Ploiesti, la spital si le-am livrat o cantitate destul de impresinanta medicilor si asistentelor. Bobite de aronia, este explicatia lui Ionut.

Aronia este buna si contra depresiilor. Doamna doctor de la Ploiesti a folosit si pentru bolnavii cu depresie si ne-a spus ca au fost rezultate foarte bune, completeaza Mirela Conacel. O suta de grame de aronia contine 93 la suta din necesarul zilnic de acid folic. Si am avut mamici insarcinate care si-au comandat special aronia. Alte persoane au luat-o pentru continutul de fier. Se absoarbe foarte usor, ii ia din mers vorba sotul IT-ist.

Sa nu-l uitam! Gata. De 12 minute, vecinul paznic nu s-a miscat de pe terenul vecin. Am venit sa vaz mazarea. Cum am pus-o, asa e. Nu stiu ce au baietii aici, dar pe toamna se fac ca niste struguri. Sincer va spui am gustat si eu mai pe toamna asa. Daca le iei mai devreme is acre, dar dupa septembre is bune tare. Acuma daca suntem vecini aciisa am grija si eu cum pot de munca lor. Ce sa facem! Da’ la noi nu s-a furat! Meseria noastra e sa cultivam porumb! Io am pe 27 mai 76 de ani, ce sa mai schimb eu porumbul si mazarea mea?!… Eu la mazare dau cu sapa… Ii buna si sapa. Eu praseam cu calul, dar eu stiu, tineretul asta o avea chef de treaba?

Puteam eu sa-l las neiscodit pe vecin cand el a stat aplecat numai la laba piciorului cu ciorapul rupt cateva minute!… iar dupa vorbele cu mine s-a infipt la radacina propiului gard si a tot smuls buruieni pana ce noi am iesit dintre aronii. Sa nu credeti ca facea vreun lucru demn de stima, rupea buruiana si o arunca pe o gramada haotica de gunoi de grajd combinat cu gunoi menajer.

Deci, cam asa sunt primiti pionierii in Campia Baraganului. Aronia de aici este importata dintr-o tara vecina, dintr-o pepiniera veche cu aronia. Ionut si Mirela au pornit totul din salariu, apoi au reinvestit ce au reusit sa scoata vara spre toamna din productie. Sunt consultanti IT si ar vrea sa lucrezez de acasa. Pana atunci, vinerea pleaca direct de la serviciul din Bucuresti spre Buzau, Vacareasca.

Nu am avut nici un feedback negativ nici la aronia, nici la mure si nici la zmeura. Ne bucura foarte mult ca tinerii au inceput sa citeasca despre aronia, da din cap si spune sincer Ionut Conacel. In spatele casei de la bunica au plantat mur astfel incat sa nu mai vada peste tot numai porumb. Murului ii sta bine la Vacareasca si e ceva diferit. Infrumuseteaza locul si le-a dat renume vara trecuta. Am facut vin de mure. Cinci saptamani l-am lasat la fermentat si l-am pus in sticle de 500 de ml. In doua ore am vandut toata cantitatea. Vin pur, fara conservanti. 20 de lei sticla. A fost o surpriza!, si zambeste frumos ca un mare campion femeia tanara care a pariat ca va rezista ani buni pe pamantul arid de la Vacareasca. Imi doresc rezistenta si spunem ca facem agrofitness de weekend.

Ferma de aronia, la baza, mur si zmeura a sotilor Conacel este un model, gandesc. Este work in progress cu research cotinuu, ca sa le folosesc propriile expresii IT. Marketingul agresiv in sensul ca au explicat cine este aronia si nicidecum ce este, si ca au rezistat cu un prêt bun in fata golanilor de profesie e de jos palaria! Ma mai uit o data la ei. Ii cuprind pe amandoi ca intr-o poza de weekend. Nu este nici chiar asa…

… nu zic eu, imi spune Petre Grivu, seniorul pomilor din Romania si director al Statiuni Pomicole de la Istrita. Este ca orice alta cultura care cere munca. Nimeni nu-i va scuti de munca. In acest moment aronia este la moda. E in trend. Se si dau finantari europene pentru infiintarea de culturi de aronia, nuc si alun. Toata lumea pune insa nuc. Nu stiu sa mai fie aronia in judetul Buzau. Face parte din familia arbustilor si stiu despre ea din povesti, culmea! O sa avem si noi la Istrita, in statiune. Vor fi aduse ghivece cu aronia si altele din clasa aceasta aparte sa cultivam pe o suprafata vecina cu drumul national spre Ploiesti. Nu este insa ceva concret. Terenul este liber si asteapta arbustii de aronia.

Ii las priviti de vecinii din sat. Niste straini, altii si primii din acest an au venit la baietii cu aronia. In vara trecuta, ferma de aronia din campie a fost loc de adevarat pelerinaj cu microbuze pentru turisti chinezi si canadieni si pentru foarte multi romani de peste tot din tara. Vin la Vacareasca, mananca atat cat pot si apoi isi culeg ce vor sa cumpere. Este si riscant sa deschizi asa portile pentru ca romanul trebuie educat sa culeaga aceste fructe – la rand – si nu doar ce este frumos! Dar lor le-a reusit! Copiii si mamele au apreciat fructele si o sa vedeti in pozele pe care mi le-a pus la dispozitie familia Conacel cum a fost.

Primesc salutul prafului care se ridica aprig pana spre orizont. Si el e parte din farmecul pur bio al povestii care deschide seria de reportaje www.buzaulinreportaje.ro. Ma introc, dupa obicei, peste un timp, la tinerii de 33 de ani ca sa vad cat de IT a devenit aronia, fructul minune din Baragan