Nu-i asa ca de multa, suficienta vreme nu ati mai iubit primavara ca astazi? Nu-i clar ca soarele scrie azi el insusi o alt fel de poveste definita a fi 
chiar viata? Si va place joaca luminii cu florile de prun, cele inflorite ieri si, culmea, chiar le-ati vazut inflorirea si le-ati simtit parfumul! Pentru ca ati avut in mod neasteptat timp sa le vedeti. Ba si eu am avut parte de senzationala nastere si daca umbra ciudata de pe suflet nu ar strange bucuria in chingi nevazute as avea curaj sa ma intind ca in copilarie sub prunul ce-a albit intr-o singura zi de atata farmec si bucurie. Simt cum multi dintre noi am vrea sa punem punct starii de teama, neliniste sau cum o mai fi asediul noului coronavirus asupra omeniirii. Aflu cum cautati pagini de istorie, filme clasice, jocuri din copilarie sau mesaje cat mai motivationale. In toata aceasta fuga, refrenul Stati in casa! tine loc de imn de stat, tratament impotriva oricarui coronavirus si chiar de preocupare economica in vreme de pandemie care ne macina sufletul, ba in cateva sute de cazuri si corpul.
Eu insami echilibrez sau anihilez pornirea de a va lua puslul la dumneavoastra acasa dintr-un respect pe care vi-l intorc scriind. In mod clar, cand dusmanul de ocazie, noul coronavirus, se va lasa alungat vom avea si noi vreme sa povestim ba inspre Floresti, sat drag mie din ratiune clara de panorama asupra supravietuirii in locuri minunate si oameni aparte, ba vom sta noi si de depanat realitati economice in Dogari sau Crapinistea si vom cunoaste povestiri despre preotii Dimienii. Deci, accept provocarea lansata mai sus de primarul Laurentiu Constantin si va invit la Becenii Buzaului – acel nod economic format hat, chiar de pe la 1600 si pana in prezent, in ritmuri diferite.
La 32 de km de municipiul Buzau
Fac prezentarea de astazi pentru ca judetul Buzau are o suma imensa de povestiri pe care unele autoritati locale ezita sa le puna in lumina, numai ca fiecare localitate in parte si-a inscris in propria istorie fapte despre oameni care deschid drumuri, iar Beceniul este acea localitate de la mijlocul Vaii Slanicului asezata ca intr-o depresiune care are ce sa spuna. Autoritatile din Beceni vor sa-si prezinte comuna, vor sa se stie ca aici trecutul se oglindeste maiestuos si rodnic pese prezent si impreuna ii dau aura benefica orizontului. Muntii se ridica drept pavaza sa apere nodul economic si, in acelasi timp, lasa sa curga dintre ei forta de munca de peste tot. Tot muntii ce se arcuiesc pana la 670 de metri altitudine apara de cataclisme si ofera clima blanda, plus un parau Slanic bogat si in notiuni de geografie menite sa ateste locuirea de dinainte de 1663, cand in hrisoavele lui Matei Basarab apare denumirea nodului economic de pe Valea Slanicului – Beceni ca fiind sat de sine statator in zona aceasta de teritoriu Buzau. Pe o biserica din lemn din areal apare si anul 1526 despre care se crede ca este cel de inceput pentru Beceni, numai ca exista dovezi ale culturilor Boian – restransa doar pentru Muntenia – si Gumelnita – specifica asezarilor protejate natural, ceea ce duce spre pozitionarea demografica a zonei cu mult mai devreme decat 1526, iar comuna ar fi Beceniul din 1837 cu accent in 1950 cand era raion component al regiunii Buzau si din 1952 al regiunii Ploiesti. Desigur, 1968 este si pentru Beceni anul definitivarii ca si comuna a judetului Buzau.
Documentele istorice vorbesc despre taranul liber Becea care s-a ascuns aici fugarit fiind de invadatori. Dupa ce a trecut furia navalitorilor, mosneanul si-a adunat familia, iar Luca, fiul sau a devenit preot intr-o biserica ridicata de ei in 1589. Totul apare in Marele dictionar geografic al lui Ioan Lahovari din care eu citesc despre mosneanul Becea. Daca l-am putea aduce in prezent zic 
eu ca acelasi lucru ar face. Pe la 1589 cand zidea biserica, iar Luca devenea preot la Beceni tinutul acesta primea si numele de Ceata Preotilor. Lahovari plaseaza hotarele Beceniului, dar pune accent pe industria zonei in care existau sase targuri anuale, boiangerii, cojocarii, butnarii, cizmarii, ateliere de tamplarie si brutarii. In afara acestora, becenenii vremurilor de dinainte de 1900 erau mari crescatori de vaci, cai, capre si porci, in principal. De atata vreme caut istorii ale Buzaului si citesc scrieri alese, dar si lucrari fara referinte bune pentru ca-s copiate de-a valma, insa pe nici o fila nu am gasit inscris ca apele Slanicului erau folosite de oameni pentru tratament. Veneau suferinzi de pe toate vaile pana la Beceni ca sa faca bai reci vara in apa afluentului principal al raului Buzau, Slanicul.
Butnarii si petrolistii
Unii au cladit cetatea, ceilalti i-au produs explozia economica.
In ultima incursiune in Beceni am strabatut efectiv drumuri satesti de-a lungul pentru a vedea ce inseamna comunitatea aceasta, ce dovezi ale economiei se mai afla aici, cine munceste si pentru ce, mai este comertul cheia nodului de la mijlocul Vaii Slanicului? Care este varsta predominanta a becenenilor care muncesc? Dinspre satul resedinta de comuna, Beceni spre munte, comuna aceasta spune ca vrea sa mearga inainte: Arbanasi, Gura Dimienii, Carpinistea, Beceni, Valea Parului, Floresti, Izvoru Dulce, Dogari si Margariti. Unele sate sunt vechi de cand facerea zonei, as zice de Margariti, Valea Parului sau de Dogari, altele noi. Sunt de-a stanga si de-a dreapta elemente ce atesta industria stopata nu cu multa vreme in urma si zic despre zona de prelucrare a lemnului, uscatorul de fructe de langa liceu, insa faptul ca APIA, Serviciul Public Comunitar Local de Evidenta a Persoanelor, sectia de politie, punctul local de lucru al ISU exista aici si pentru comunele din amonte ii confera Beceniului o pozitionare strategica de netagaduit in prezent. Poate ca semnul care face legatura intre atunci si acum, intre perioada de inflorire si prezent este brutaria. Aceasta functiona si 
inainte de 1990 si continua traditia pana in zilele 
noastre. Pana si obiceiul de a livra paine pentru munteni este mentinuta. In urma cu cateva zeci de ani, in fata brutariei din Beceni poposeau carute la coada sa primeasca paine pentru cosasii munteni, mai tarziu acestia coborau din satele lor cu masinile sa ia paine de la Beceni.
Il provoc astazi pe Laurentiu Constantin, primarul comunei Beceni la emotie. Asa are sa fie pentru ca orice privire fie retrospectiva, fie prezenta, emotie da. Imi place insa la acest edil al nodului economic Beceni ca are viziune, propune planuri de mers inainte si nu se incurca nicicum in proiecte de genul “varuim in vara aceasta scoala si gradinita”, ci vede valoarea economica pe care o poate renaste comuna sa. Si face pasi mici, insa unul dupa altul in acest sens. Atrage investitori. De la emotia trecutului ce poate fi resuscitat prin viziune economica facem stop-cadru pe prezent: edilul Laurentiu Constantin ridica un pix in aer de parca ar vrea sa si arate ceea ce spune.
Ei, hai curaj, cati dintre dumneavoastra primarii de comune exclusiv din judetul Buzau pariati pe dezvoltarea industriei?
Laurentiu Constantin este extrem de constient ca drumul este dificil insa istoria, fila cu fila data inapoi pana la 1925 arata ca se poate. Atunci, in comuna Beceni erau 119 sonde petroliere detinute de noua societati americane si canadiene. Asadar, de maxim exemplu ramane si perioada interbelica. Ea a dus la explozia economica a Beceniului care oricum se croise in jurul targurilor, meseriasilor cu ateliere, a institutiilor care de aici lucrau pentru toata valea. Descendenti ai familiilor de industriasi traiesc inca in Beceni si vom afla impreuna istorisirile lor. Primarul Laurentiu Constantin exemplifica in detaliu despre industria ultimilor 40 de ani. Cu aproximatie 40 de ani.
Dar astazi? Beceniul de astazi are centre comerciale care in plina perioada pandemica le permit locuitorilor sa-si faca aprovizionarea de langa 
casa, are sali de festivitati, mici afaceri de preparat produse de patiserie si cofetarie, saloane de frizerie-coafor, ba chiar si legumicultura dezvoltata in solarii, afaceri in domeniul service-urilor auto, spalatoriilor auto si vulcanizarilor si cate alte activitati economice ale lumii moderne.
Cenusarea de la Beceni – livada cu uscator de fructe
Astazi eu vorbesc despre primavara care da impuls mersului inainte. Si asa aveam sa-l vad inainte de a vira stanga, spre Arbanasi pe un domn care-si echipa motosapa. Omul se pregatea de munci de primavara in livada pe care a mostenit-o si nu o abandoneaza.
Sintetizat: domnul acesta a muncit gata zece ani in strainatate si spune ca ar fi timpul sa aiba propria afacere mica acasa, la Beceni. Daca este sa privim si aspectele pozitive, putine din pacate, ale etapei actuale prin care trecem in lupta cu noul coronavirus, am zice ca ne dam seama de importanta produselor romanesti, a muncii fiecarua dintre noi. Si asa spune si edilul Laurentiu Constantin la care ma intorc pentru a explica impreuna ca 450 de hectare de livada – o reala Cenusareasa a Beceniului, pana nu cu multa vreme in urma aflate in circuit economic, isi asteapta investitorul care sa produca fructe si sa le prelucreze in zona.
In mod corect subliniaza Laurentiu Constantin, acel investitor care va dori sa repuna pe picioare uscatorul de fructe si livada din Beceni musai sa
lucreze cu fructe autohtone si nu cu importuri de slaba calitate poate in comparatie cu ceea ce poate produce solul arealului in care cresterea animalelor nu a incetat vreodata.
Acum, daca e sa dau glas nostalgiei povestirii localnicilor satelor acestora as spune ca odinioara cooperativa agricola de productie din Carpinistea era mandria comunei: zilnic, aici veneau camioane care incarcau fructe, legume sau cereale si luau calea nefericita a exportului. Retrocedarea terenurilor a dus in bejanie domeniul si livada, dar si campurile manoase ale Beceniului si-au cunoscut subit sfarsitul, asa cum de fapt a patit Romania insasi.
Strategie
Nu ii spun eu asa planului de dezvoltare al comunei Beceni, ci reiese si din discutiile pe care le 
port periodic cu edilul Laurentiu Constantin, precum si din documentele de baza ale proiectelor in derulare la nivel de comunitate. Eu privesc cu ochii monografului de ocazie, asa imi spune la fiecare scriere o doamna lingvist de profesie, si mie imi spune realitatea prezenta din comuna nod economic de la mijlocul Vaii Slanicului ca Beceniul are acelasi aer urban din mediul rural pe care incep sa il simta si orasenii care aleg zona drept domiciliu stabil. Este un teritoriu despre care analistii economici arata ca va produce o reala explozie economica in scurt timp. Lucru confirmat astazi si de ceea ce spune primarul Constantin.
Nu am cum sa termin invitatia de astazi fara sa va spun despre campania de donare initiata de comunitatea de aici. “Impreuna daruim ajutor” se numeste campania desfasurata aici deja din 25 martie 2020 si destinata ajutorarii persoanelor varstnice singure si familiilor defavorizate in perioada in care in Romania a fost declarata starea de urgenta pe fondul invaziei noului coronavirus. Desigur, numeroase societati comerciale din comunitate au raspuns pozitiv apelului la solidaritate, iar primarul Laurentiu Constantin arata ca va dona doua salarii si le sta la dispozitie celor interesati sa devina parti ale campaniei la telefonul 0769/030.804. Pe de alta parte, in zilele de weekend au fost distribuite in campania de donare de la Beceni masti si sunt asteptate acum produsele alimentare care vor fi distribuite locuitorilor in situatii dificile in contextul pandemiei COVID-19. Solidaritatea de la Beceni da sens insasi dezvoltarii despre care astazi am facut descriere. Comunitatea de la mijlocul Vaii Slanicului are cadenta ei instituita in istorie si reverberata in prezent, industrie se numeste!
