Se lasă ascunsă pribeaga în câte o zi, iar în următoare își desface cosițele în care stau împletite și lumină și căldură, viață! Primăvara stă să înceapă. Cu soarele cățărat bine până spre mijlocul cerului astăzi facem un drum puțin mai scurt, până pe malul râului Buzău, în labirintul de străzi noi ale comunei Mărăcineni.

Căutăm primăvara acolo unde sigur are măcar două frunze, un miez din care stă să se desfacă bucuria lui martie sau vreo tulpină mai ridicată deasupra pământului. Cam da, căutăm grădinile legumicultorilor celebri din cel mai mare bazin al județului Buzău, Mărăcineniul cu peste 400 de tradiționaliști neînvinși de avalanșa celor 31 de ani de super și hipermarketuri.

Pfiu, iar surpriza e mare cât ziua în curs: o femeie aprigă cu mâinile bătătorite care vorbește despre munca așa cum îi spune respirației că are nevoie de ea și o alta de o rară bunătate înscrisă în fiecare cuvânt rostit! E Ana lui Moraru și nora, Nicoleta, femeie de o blândețe aparte pe care nu o poate ascunde nici în vorbe, nici în felul în care își împreunează mâinile a rugă!

BRAZDĂ CU CEAPĂ SAU CURTE CU PISCINĂ?

De-a lungul râului Buzău, pe partea aceasta de județ, grădinile cu legume sunt de la un an la altul mai rare, să spun metaforic. Este o pură observație jurnalistică realizată în teren. Ascultați!

Deci, treptat, arată chiar Constantin Dumitru,  primarul comunei cu privilegii de oraș, Mărăcineni dispare tradiția legumiculturii ca ocupație de sine stătătoare în înveteratul bazin ce deține încă din celebra sămânță de ceapă de apă de Buzău și din varză de Buzău, care aici își au cel mai bun trai bun.

Unii dau grădina pe un loc de casă și chiar își ridică semeții la care faci palma streașină la ochi ca să o zărești în soare, alții nu aruncă nicicum sapa care le-a dat de mâncare bunilor, părinților, lor și deja și copiilor și nepoților, cu puțin noroc și strănepoților. Eu pe aceștia îi caut azi.

Eu știu clar că legumicultura este și în 2021 Cenușăreasa care și-a aruncat adânc sămânța în economia românească. Țăranul a hrănit mereu patria sa, numai că blândețea și modestia dobândite din oboseala cu care a muncit mereu pământul nu i-au dat vremea să mai și strige la demnitarii timpurilor apuse ori prezente. Palmele lui bătătorite de coada năstrușnicei au mângâiat românul în perioade grele. Azi îl caut la el acasă pe harnicul român!

SOLARUL CU TRUFANDALE, SĂMÂNȚA CONTINUITĂȚII

Ușurel găsesc prima stradă asfaltată în comuna Mărăcineni, strada Fermei. La scurtă distanță, la stânga pe Prelungirea Șerban până la temerara legumiculturii buzoiene, Ana lui Moraru. Așa o știe satul, așa îi spun și eu aici.

65 de ani. Nu arată cu degetul precum mari somități în lipsă de vorbe, ba ea le are, ci strânge în pumn palma dreaptă pentru a întări siguranța cu care munca a ajutat-o în timp să crească și copiii și să răzbească în anii fără perechea sa pe pământ. Nicoleta, nora cea blândă, pe chipul căreia citești nu doar cumințenie și bunătate, ci și o dramă care îi ține sufletul rupt în două, locuiește de fapt aici, unde are loc discuția.

Un solar imens etalează bucuriile primăverii: lobodă, spanac, pătrunjel și un mărar care acum scoate capul din pământ. Să revenim însă, căci Ana lui Moraru zice clar: copiii să nu trudească pământul! Dăm ascultare?

Aflu de la Ana și Nicoleta Moraru că azi, munca pământului este limitată față de anii dinainte: familia Nicoletei lucrează solarul și grădinile în aer liber după orele de serviciu, Ana are treaba ei separată. Pentru mine e bucurie deoarece aceste două doamne există încă în slujba tradiției care nu contribuie decât să le facă traiul zilnic mai bun.

Ana, senioara aprigă la vorbă și mare iubitoare de muncă întăreșete ideea: așa ne-am născut! Cum așa? Să ascultăm!

Ana lui Moraru, legumicultoare rămasă singură la munca pământului de 20 de ani ar dori ajutor pe care să-l plătească astfel încât să treacă mai ușor prin etapele pe care grădina i le cere indiferent dacă poate, vrea sau dacă mai răzbește, o dată ce a intrat în horă merge mai departe. Și singură chiar, căci ajutorul social le-a stricat oamenilor buni de muncă și cheful de a-și câștiga corect existența. Și ce bine spune doamna aceasta cu un ochi spre patul cu răsaduri bune de repicat de la 1 martie încolo!

În 2020, întreg bazinul legumicol buzoian, nu doar Mărăcineniul unde suntem, azi, a suferit din cauza moliei miniere a tomatelor sau Tuta Absoluta – un dăunător care, eu spun cu vorbele necunoscătorului, a înțepat fiecare fruct în care toamna târziu a apărut un vierme. Efectiv, la mijloc de septembrie 2020, legumicultorii plângeau că munca de peste an le-a fost devastată. Nici murături nu au putut să pună chiar pentru ei și familiilor lor. Nu au avut de unde alege. Așa ne povestește și Ana lui Moraru!

Nicoleta și Ana, două generații, o tradiție. Ziua primăvăratică ne îmbie la speranță și o adunăm bine lângă porțile sufletului: vom mânca încă ceapă de apă de Buzău, ba și o roșie românească, salata va prinde gust în două săptămâni, la fel și loboda, iar mai spre iulie farfuria românească are cu ce să se umple: încă sunt grădini cu legume la Mărăcineni!

Dacă nu muncesc cad în depresie! Esența românului pentru care mâna întinsă este absoluta rușine, însă pentru care munca aceea corectă este lecție de viață! Le privesc ochii care nu roagă pe nimeni nimic, dar care ar avea nevoie de puțin sprijin, de cel al autorităților care in 31 de ani s-au făcut doar că apără munca și îi răsplătesc pe cei care muncesc pământul!

Hârtiile mai marilor agriculturii sunt încărcate cu deziderate scrise în anul trei de trândăvit în scaun, căci în al patrulea le-au lansat, de, mai aveau nevoie de alți patru ani de liniște! La țăran a ajuns ce a reușit să se strecoare printre degete. Ce cooperative! Ce asociații! Ce prețuri corecte! Ce intrat cu marfa în supermarket! Oameni precum doamnele din fața mea în mod clar vor munci pământul pentru a pune copiilor pe masă legume sănătoase, nu vor lăsa pământul să zacă în buruieni!

Ușa solarului cu trufandale rămâne deschisă. La intrare, cele două doamne privesc în lungul brazdelor cu speranța la o existență bună!

APLOMB PENTRU ȚĂRAN

Ana și Nicoleta Moraru au dat drumul sistemului modern de irigat trufandalele din solarul imens. Nici nu avem noi habar că e muncă precisă cultivarea legumelor.

Tocmai de aceea căutați-i mai bine la solar pe realii legumicultori ca să vă cumpărați hrană românească! Ori, în piață alegeți vânzătorul după obrazul brăzdat de vânt și pamele muncite de pământ, nu de numărat bani! Dacă noi le dăm o șansă corectă, ei ne dau înapoi sănătate!