România mea și a ta azi crește. Crește în ochii noștri cum nu o poate face niciodată în an și crește pentru că avem ce iubi, este mare și încă deșteaptă!

La mulți ani, Românie pe care noi o simțim zi de zi pe unde mergem ca să aducem fapta, vorba și pe omul bun aici, în paginile ziarului www.buzaulinreportaje.ro!

Pe România aceasta o iubim, România căreia îi pârâie ceapa atunci când mușcă din ea pentru a-i fi parteneră boțului de brânză în ziua lungă de coasă, căreia i se frâng măruntaiele de durere pe patul de spital când doamna în alb nu are chef să fie ROMÂNCĂ, însă prinde puteri nebănuite tocmai din durere și nepăsare, căreia îi râd obrajii precum două pâinici plămădite încă în tihnă de bunica de la munte, cea care poartă de 50 de ani șorțul vărgat de la atâta carat de sfeclă, frunze sau câte de-ale gurii de prin vreo grădină îndepărtată și România căreia copiii generației Z îi aduc fără pretenții medalii de aur de la competiții de prim rang mondial, dar cu un ochi trag la modelul olandez pentru că vor să plece defintiv într-acolo!

România aceasta pe care o simțim zi de zi o iubim noi! Ea e România cu care ne identificăm și de la care avem curaj să avem așteptări!

De la România festivă… nu mai îndrăznim! Îi admirăm haina și reținem laudele! De mâine, România mea, a cui vei mai fi?

Vezi, noi vom călca iar și iar în căutarea ta în sate izolate, în mijloc de oraș care bate spre SMART, prin cetăți fortificate cu bunătate și milă și numite biserici, pe unde românii tăi păstrează iubirea asta zi de zi!

România oamenilor care-și iubesc țara zi de zi este România care ne reprezintă, ne face realmente să fim mândri și să prindem aripi ca să putem spune lucrurile frumoase!

IN MEMORIAM. Bucată din România aceasta a fost cândva și nea Ionică Ichim, roman get-beget care trăia în satul București din județul Buzău! BUCUREȘTI. E în spatele munților de sare cu o poiană atât de mare cum nu am mai văzut, dar care a prins bine germanilor în timpul războaielor! Îndrăznim să vă bucurăm sufletul și să-l ascultăm pe nea Ionică zicând pe sufletul nostru de roman – despre bucuria cu care el a trait în România!

Articolul precedentLa mulți ani, România!
Articolul următor3 decembrie cu Mario Buzoianu la Târgul de Crăciun