Bisoca, statiune la cheie

Trece prea repede clipa. Dai sa-i pastrezi esenta, insa apare inevitabilul. Pornesc la drum, intr-o zi aparent debusolanta, cu scop clar: sa bucur sufletul astfel incat sa va transmit si dumneavoastra pe langa informatie si bucuria de a vedea printre cuvinte frumusetea unor locuri in care ajungeti rar ori poate nu le cunoasteti. E un privilegiu?! Si parca dau sa fiu de acord cu prietenii mei care spun ca dincolo de efortul sustinut este un privilegiu sa afli oameni si locuri de poveste.

Dar daca ar fi ei, bunii mei prieteni astazi cu mine acasa la muntenii cei mai frumosi ai judetului Buzau cum ziceti ca ar iesi scrierea? Hai, dupa ce v-am spus ca sunteti din ce in ce mai multi cei care ati dori sa purcedem candva la treaba impreuna, urc agale, caci drumul este tot cel al pacatului – drumul judetean ce leaga Vintila Voda de Sarulesti si de Bisoca, drum pe care va incepe sa se aseze santierul pentru refacere. Cred ca imi ingadui inca o vorba pentru ca sunt majoritari cei care se asteapta ca acest drum al muntelui sa fie reabilitat, numai ca nu se va intampla vreodata, bietul drum nu a gresit ca sa fie reabilitat. Reparat, da. Refacut, da. Resistematizat, da. Reabilitati sunt oamenii dupa comiterea unor erori reprobabile in viata.

Astazi, mie drumul imi apare zvelt, trufas chiar, insa tras de haturile gropilor de la fiecare pas. Pe el nu urca decat o singura masina si pana sus, in buza comunei Bisoca tot una a indraznit sa coboare spre zonele joase ale judetului Buzau. Aflu imediat de la oamenii satelor din Bisoca despre cat de harnici sunt muntenii: poate sa ninga acum sa rupa pamantul, in fiecare casa exista malai, faina si lemne si o bucata de carne cat sa nu duca omul lipsa de nimic pana trece “vajul”, adica vremea rea. Intocmai ca in povesti. V-am spus eu ca astazi ramane plin sufletul cu frumusete?!…

Culmile tacerii

Nu va mai spun nicicum despre pacatosul drum in speranta ca la urmatoarea incursiune urc printre utilajele care incearca sa faca minuni din aceasta cale de acces valatucita, rupta de alunecari de teren, sfasiata de prea mult timp cat s-a mers pe ea asa amarata cum este. Soarele isi inghesuie timid coatele si iese putin dintr-un val de ceata. Si ar da sa stea la vedere si s-ar lasa ascuns de perdeaua alba care imbraca muntii de la jumatate in sus. Chiar si asa, Bisoca mi se arata la fel de fascinanta. Aceeasi randuiala la oameni. Unii duc animalele la iarba, altii aduc fanul cat mai aproape de casa si de grajdul oilor ori vitelor, caci ele stapanesc pajistile montane de aici. Parcurg distante bune cat sa vad cate un om. Ce-i drept trece de ora 10 pana reusesc sa leg orasul Buzau de capitala alpina a judetului!

Caut sa simt de-aproape lumea satului si daca tot imi tine companie ceata intreb de ciupercile padurii. Si oamenii sunt cu ochii pe ele, iar dupa ceata din ziua de astazi a venit si o bura de ploaie si rai de ghebe mai apoi a fost. 2019 a fost anul ciupercilor de padure cum de ani buni nu au mai avut ei, muntenii Bisocii! Ii rugam frumos pe cei care au adunat ghebe in exces sa se prezinte cu produsele rezultate din prelucrarea acestei alternative sanatoase la carne pentru a putea gusta si noi din exuberanta aceasta gastronomica. Lux si opulenta in fata pulpelor albe de pui din galantarele urbane!

Muntenii le prepara extrem de simplu, imi povesteste o batrana care sta cu vaca sa pasca din otava de toamna: se aleg de frunze si paie prinse printre ele in padure, se spala bine in trei-patru sau cate randuri de apa e necesara. Apoi se pun la fiert. Nu peste masura.

Se pun din oala de fiert intr-o strecuratoare si mai apoi se aseaza in borcane cu putin din zeama lor. Printre randurile de ghebe se strecoara feliute de usturoi, bucati de frunza de dafin si cate doua boabe de piper sau efectiv doar ghebele. Se ascund de ochiul pofticiosului si se consuma in postul cel mare al Craciunului ca inlocuitor de nadejde al carnii. Muntenii fac si ciorba, dar si tocanite, plus zacusca din ghebe. Cine are rabdare pune ghebe pe ata intocmai ca margele si le usuca. Europenii vestici pe acestea le considera luxul suprem al gastronomiei.

Sunetul rar al clopotelului legat la gatul vacii imi insoteste pasii. Batrana sta linistita si sparge in pumni o nuca. In gand, copiii care astazi au treburi la casele lor de oameni mari.

Gata, apare satul Bisoca, inainte de el indicatorul spre Lacuri – salba vrajita de pinul negru si iubita de pasul calatorului care-si gaseste intre ochiurile de apa cumintenia asteptata! Bunatate a naturii data oamenilor norocosi de aici!

Harta din dulap, cheia statiunii turistice Bisoca

Fac pasi mari catre un prim popas: Primaria Bisoca. Partener de conversatie devine rapid consilierul primarului Florin Stemate, Costica Horhocica, un domn caruia ii spun fara tagada ca este dascal pe viata. Vorbeste cadentat, apasa cuvintele esentiale intocmai ca profesorul care vrea ca elevii sa retina esentialul acolo unde este el, face gesturi largi pentru a da anvergura subiectului tratat. Si are de ce. Dupa ce imi spune cat de dezamagit este ca numarul copiilor care vin la scoala este din ce in ce mai mic nu pentru ca ar abandona scoala, pentru ca abandon nu este la Bisoca, ci pentru ca parintii isi iau cu ei in strainatate copiii sau nu mai nasc la fel de multi copii ca odinioara, domnul Horhocica imi da o veste care se va derula multa vreme in mintea mea.

Cu putin timp in urma, intre actele vechi ale Primariei Bisoca au fost gasite niste documente de aur. La propriu de aur pentru ca-s ingalbenite de vremea care a trecut peste ele, gata 50 de ani, dar si datorita continutului lor. De baza este o harta atat de fidel realizata incat cu mici retusuri asupra proprietatii terenurilor ar putea fi folosita si in prezent. Impreuna cu harta sunt un proces verbal in care este argumentat demersul de a infiinta imediat dupa anii 1970 la Bisoca o statiune turistica extrem de complexa si completa, dar si structura unitatii turistice de la Lacuri, Bisoca.

Costica Horhocica a studiat impreuna cu primarul Florin Stemate si colegii sai aceste documente care contin in mod explicit detalii despre tot ce se dorea a fi construit aici. Inclusiv zona de decolare si aterizare a unui elicopter.

Turisti da, restaurant  nu, in prezent

In fapt revenim in prezent. 2019. Capitala alpina a judetului Buzau, Bisoca nu detine cel putin un restaurant care sa ofere potrivit unui meniu mancare calatorilor. Aspect greu de inteles chiar de catre localnicii care spun ca vad si interactioneaza anual cu din ce in ce mai multi turisti care aleg imparatia pinilor si a lacurilor elvetiene de aici.

Am fost atenta si am retinut: primarul Florin Stemate a dispus deja de doi ani ca elevii care sunt cazati la internatul din zona pentru a putea sa primeasca educatie sa aiba parte de mese calde in mod gratuit. 3.000 de lei lunar, a precizat interlocutorul meu.

In aceeasi cadenta, Costica Horhocica spune ca a discutat cu numerosi bisoceni sa demareze un astfel de obiectiv commercial in zona.

In sala de discutie apare Gina Harpes, asistentul social al comunitatii. In fiecare zi, spune seniorul Horhocica, la usa biroului acestei doamne este aglomeratie.

Pot eu sa nu aflu cine vine sa solicite sprijin, mai ales ca si in comuna aceasta exista comunitati restranse cu risc de saracie?

Ar fi un intreg articol de scris pe acest subiect al femeii gravide care plateste absolut toate analizele medicale pe care le face in timpul sarcinii, iar daca solicita gratuitate potrivit lege devine o povara pentru punga privata a laboratorului medical si este amanata daca se poate pana dupa ce naste, moment in care nu mai face ea, saraca femeie nici o analiza.

Ma intorc la hartile statiunii la cheie pentru ca agentul agricol, domnul Nicolae, angajat vechi al Primariei Bisoca stie bine ce acte are in maini.

Consiliul Judetean sustine astfel de initiative locale

Schimb registrul pentru ca este necesar. Trimit fotografii dupa aceste acte, discut si solicit informatii din planul de dezvoltare din anii 1968 si pana in 1980 al judetului Buzau de la specialistii Consiliului Judetean Buzau. Laurentiu Gavrila, secretarul judetului investigheaza subiectul mai multe zile la rand si ajunge la o concluzie: Actele fie nu au fost predate la institutia de atunci echivalenta cu Consiliul Judetean Buzau, fie nu au fost puse in aplicare. Nici angajatii care au inceput sa lucreze la noi din anii 1980 nu stiu despre aceste harti si intentia ca la Bisoca sa se construiasca o statiune turistica. Stim bine cum se proceda inainte… insa daca discutam in prezent, in general noi, reprezentantii Consiliului Judetean ne implicam si sustinem initiativele locale, insa demersul trebuie sa vina dinspre autoritatea locala. Si va pot da cateva exemple, desigur unde noi avem colaborare deja. Judetul Buzau are numeroase oportunitati turistice si asteptam aceste initiative pentru a le analiza si sustine”, a precizat Laurentiu Gavrila.

Se vrea deschidere pe turism

Pai, firesc este sa ma intorc la Bisoca pentru a-l intreba pe primarul Florin Stemate, prezent de altfel la discutiile despre actele descoperite in dulapurile institutiei pe care o conduce, sa-l intreb spuneam, daca hartile din anii 1970 sunt premisele unui demers clar ca in cele din urma Bisoca sa devina statiune turistica. Mai ales ca aici, cufarul cu bogatii naturale demne de vazut de catre turisti este realmente ghiftuit de frumuseti. Pe rand, www.buzaulinreportaje.ro v-a prezentat zona.

Deci, refacute hartile clar pentru ca vorbim despre alte legi funciare si alti proprietari, numai ca vestea cea mai buna ramane aceea ca se poate. Se poate si in 2019 ca partia de schi sa prinda contur in realitate dupa ce cu maxim zece ani in urma o solicitare din mediul privat brasovean a ajuns la Bisoca, insa a ramas ascunsa probabil in vreo camaruta a indiferentei.

Ma intorc pe acelasi drum al pacatului care dupa refacere va fi drumul turismului de elita al judetului Buzau!

Oamenii vorbesc deja despre cadastrasi care masoara terenuri. Judetul a inceput sa fiarba si sa vrea sa iasa in lume cu frumusetile naturale pe care le are.