Pariez astazi. Pariez ca toata ceata va fi repede inghitita de soare si ca am sa intalnesc oameni frumosi! Asa ca pornesc cu noaptea in cap, cum se spune, catre culmile Buzaului. In zare, masini. Las privirea si sper ca traficul sa se subtieze de pe la Unguriu. Ei, nu! Astazi au iesit la drum masinile Buzaului, plus ce curge dinspre Ardeal sau urca din Moldova spre munte! Ma furisez si eu cat pot si dau bice cailor mei putere astfel incat sa ajung chiar la limita Buzaului ca judet cu vecina Covasna. Legatura aceasta este de poveste, ba de legenda si a tot amestecat in ea inclusiv o buna bucata din scrierile existente despre Lacul Vulturilor, Podu Calului, cascada Pruncea, drumuri de basm prin padurile Buzaului. Toata zona aceasta de granita, zic de comuna Siriu in ansamblu, are kilometri de legende. De la haiduci care se ascundeau sub cascada si pana la ape vii care redau sanatatea suferinzilor.
Indiferent cand si cu cine discut despre turismul buzoian de la Siriu incep exemplificarile.
Oamenii privesc harta si aplica note bune pentru o bucata de pamant buzoian electrificata, asfaltata in buna parte, acum chiar si in catunul Bontu Mare, calcata de turistii avizi de liniste, munte si frumos si “cantata” ori de cate ori vreun politician are nevoie sa se
Siriul nepovestit
Ca in fiecare comunitate mica si aici exista oameni cu o alta deschidere catre promovare. Muntenii acestia din varf de harta sunt insa cam toti la fel: inimosi, harnici, cuminti si deschisi la vorba buna despre satul lor. In urma cu 12 ani, promovam Casoca impreuna cu familia Tudose care a ridicat aici prima pensiune turistica din Siriu. Sotii Tudose, Gheorghe si Aurica, au povestit mereu despre legenda din jurul spatiului deschis turistilor la inceput de popasuri prin tara. Pe cele 14 scaune din curtea
La Casoca a legat o stransa prietenie cu familia Tudose si cu familia Dima din Bucuresti. Impreuna veneau la munte, la noi, in judetul Buzau.
Urmasii familiei Dima vin inca si astazi in zona Casoca, stranepotul lui Grigore Gheba, Dan Andrei si el matematician de valoare, nu calca prin locurile batute odinioara de strabunic. Geniul matematicii romanesti, Grigore Gheba a murit in 2004, iar Gheorghe Tudose in urma cu doi ani. Sute de mii de elevi din Romania au lucrat pe culegerile cu coperti cartonate, iar un concurs de matematica ii poarta numele.
Aduc un omagiu domnului Gheorghe Tudose, primul promotor turistic in mod autentic al acestei zone minunate. Cele 14 scaune isi asteapta si azi calatorii.In memoriam va las sa ascultati povestirea de odinioara despre cat de buna este pastrama pe cararea Casocii.
500, efectiv
Si chiar apare el, mandrul camion. Nici nu intru bine in sat si vad doua tinere. Sufletul s-a ridicat deasupra povestii si a inceput sa creada ca am intrat in sfarsit in satul de munte in care predomina tinerii.
Se poate sa fie asa, nu am vazut intreg satul. Doamnele isi plimba copiii de varsta mica. Sotii sunt la munca departe, in tara sau in strainatate si ele au ramas de veghe la casa din coltul minunat Casoca.
Fetele care nu au mai mult de 30 de ani se pierd deja in zare. Camionul care tocmai a trecut a ridicat praful cat sa acopere frumusetea. Praful isi urmeaza calea inspre drum si se face alene iarasi lumina deplina. Le urmaresc in oglinda masinii. Fac popas si vorbesc cu o vecina aparuta din gradina cu bostani si fasole. Casoca e cuminte tare astazi. In scurt timp trece si al doilea camion, gol, inspre padure. Dupa el! In parchet, mai ales barbati tineri care exploateaza lemn din padure privata. Vin la munca acolo unde sunt chemati. Au de intretinut familii peste munte, unii la Braesti, altii la Lopatari.
Clar, nu mai este ca odinioara! Mi s-a parut ca mai curand se curate padurea, nu ca s-ar taia in
Oricum, oamenii de aici abunda in lemn. Fac cale intoarsa si arunc un ochi peste apa. Cascada Pruncea sade cuminte si ea si asteapta turistii care ii asculta ritmul stropilor ce cad cam de la cinci spre sase metri, arata specialistii. In deschiderea de sub cascada, zice legenda, se ascundea candva celebrul haiduc al muntilor nostri, Gheorghilas. Era perioada lui Tudor Vladimirescu.
Locul acesta este si in atentia autoritatii locale, nu doar a turistilor. Primarul Corneliu Dumitrescu vorbeste insa inca despre lipsa de respect fata de orice initiative locala de a amplasa mese sau canapele pentru relaxare. Of! Si Casoca este minunata! Statistica oficiala arata ca sunt 620 de locuitori, realitatea spune efectiv 500, restul au plecat spre un trai mai usor si poate mai putin minunat decat acasa! Tineri din Casoca muncesc in constructii sau la drumuri in tara, in ferme sau asistenta sociala in tarile lumii. Vin acasa, spuneau tinerele de la intrarea in sat, o data pe an. Acasa insa si apa are alt gust. Intalnesc in drumul meu un domn care vine o data pe saptamana sa se aprovizioneze cu apa de munte.
Ce-ar fi sa plec din Casoca bucuriei de aproape o zi? Stiu ca pe aici trec anual cateva mii de turisti. Fac popas fie la una dintre cele patru pensiuni agroturistice din sat, fie la una din celelalte 21 din comuna Siriu. Povestea comunei care construieste infrastructura turistica dupa ce in 2018 a fost aleasa de oficialii Ministerului Turismului alaturi de Breaza din Buzau si alte cateva zone din tara ca zona cu potential turistic ridicat o vom desfasura intr-un reportaj viitor. Astazi, bucuria Casoca ramane in suflet ca satul luminat in verde imbatranit de toamna, portocaliu de bostani copti si galben de pastai bune de cules!
Trei dintre fotografii, cu Grigore Gheba, cele 14 scaune si culegerea de matematica, apartin mediului online.
VERONICA SERBAN: Născută peste munte de zonele descrise azi,la Braiesti, având ca pasiune geografia și călătoriile, am dormit „La 14 scaune(scuzati scrisul)”am dormit la Gura Teghi ,Varlaam,precum și într-o cabană vanatorasca, sus ,pe valea Bastei Mici,am traversat munții în 1967,cu tren forestier,drezinä,plan inclinat,până la Covasna,precum și la pas din Braiesti până la Gura Teghi,prin munți.
Scriu toate astea poate se accelerează turismul buzoian,poate se mai dezmortesc tinerii din fața calculatoarelor…
Noi aveam părinți simpli ,dar destupati la cap și atunci când aveam în jurul nostru persoane de încredere,ne dădeau voie să luăm la pas munții, să ne cunoaștem țara.
Vă mulțumesc că scrieti atât de frumos despre județul nostri drag!
(Păcat, nu pot distribui!)
Comments are closed.