Cetateanul ARBEIT – 100 de ani in cinstea Buzaului

Aprilie este luna magica din an. Asa o simt eu. Aduce bucurie, ajuta natura sa dea bice vegetatiei, sarbatori marcante ale romanilor in aceasta luna sunt si, fara falsa modestie, in aceasta perioada, in timp, s-au nascut mari oameni ai lumii: Parhon, Hitler, Carl Gustaf al Suediei, Wagner, Farina, Irinel Popescu, Mina Minovici, Tusk, Dominique Strauss-Kahn, Shakespeare, Gica Petrescu… internetul spune ca ar fi in total 5.304 persoane publice care au marcat lumea candva! Cu mare incredere l-as inscrie si pe cel de-al 5.305-lea planetar care provine din satul Saranga, comuna Pietroasele, judetul Buzau, Romania si pe care destinul l-a trecut deja cu cateva saptamani peste 100 de ani. 9 aprilie 1919, data nasterii!

Suparat ca este deranjat de la munca

Nu-i asa ca este incredibil? Sa ai 100 de ani batuti bine pe muchie si sa te spetesti cu munca? Haideti, va rog frumos, luati carnetel si notati: doarme sase ore si munceste 16 ore!

Cand am aflat subiectul pentru acest reportaj am fost spre 70 la suta dezamagita si neincrezatoare ca se poate contura bine: centenarii in mod biologic isi pierd din capacitatile vietii, nu mai comunica in mod coerent si nici dorinta de a se expune social nu mai prezinta. Despre veteranul de razboi Gheorghe Badulescu a vorbit in deschiderea sedintei de Consiliu Judetean din 16 aprilie 2019 insusi presedintele Petre Emanoil Neagu care a argumentat prin expozitia sa acordarea titlului de cetatean de onoare acestui centenar. O sa aflam la momentul oportun ce a spus presedintele Cj despre un buzoian care intruneste absolut toate calitatile pentru a fi cetatean de onoare al unui judet ce a scris si istorie si care isi pretuieste trecutul!

Ei bine, ziua de astazi imi da mie personal o lectie cat pentru un intreg an de reportaje realizate suta la suta in teren! Si in atata amar de ani de presa este primul interlocutor care ma face sa si plang! Domnule, jos palaria!

Asa a facut batranul pe care la opt si cateva minute dimineata l-am gasit in grajdul cu animale, la treaba. Suparat nevoie mare ca ginerele a indraznit sa-l deranjeze pana nu-si termina de facut curatenie si asezat toate lucrurile, centenarul meu a catadicsit totusi sa faca o cale ca de 200 de metri, agale, spre casa de locuit. Ce, domnule, ce… si tot bombanea ca a lasat treaba neterminata! Poate ar fi fost bine sa va spun ca inceputul a fost totusi altfel: din vorba in vorba am ajuns in sat la Saranga, la poarta lui Gheorghe Badulescu intocmai. Fasnet, un domn deschide si imi spune ca domnul Badulescu nu e acasa! Dar unde-i, zic repede si clar surprinsa? Ei, la munca, unde sa fie? Nu mai scot nici un cuvant, ci ma uit la omul din fata mea daca nu cumva ar dori sa scape rapid de mine din poarta, daca glumeste, ce intentie are… Stati asa ca ma duc eu dupa el sa-l aduc ca nu intelege sa mai stea si in casa!

Serios? Asa i-am si spus, desi marturisesc sincer ca-mi cam doream sa-i las cateva vorbe rele si sa plec. Omul si-a tras pe spate caciula de pe cap si a grabit pasul peste drum aratandu-mi cu mana ca batranul Badulescu este in acel grajd care se vede ca la cateva case distanta. Si tot vorbea singur: sa vezi ce-mi face acum ca-l iau de la treaba! Il stiu eu cum face!

Si cum va spun asa a si fost. Ginerele a grabit pasul inaintea batranului si incet-incet o mogaldeata de om pregatit temeinic pentru o zi de munca aparea pe ulita dinspre grajd. Nici lui nu-i tacea gura, insa din cauza distantei zburau in aer vorbele. Stiu doar ca tot intreba ce avem cu el de nu-l lasam la munca? I-am dat binete intr-o limba care ii este cunoscuta si la suta de ani, detinuta cu mandrie. Guten morgen, ja, ja!

Intram in curte si prefer sa stau de vorba afara cu domnul acesta – istorie vie pentru Romania insasi. Se aseaza cuminte pe un scaun si tine aproape cele doua bete de sprijin. Sa stiti ca nu are pasul lent precum al unui om in varsta de 100 de ani, ci pare mai degraba langa 80 de ani. Ma uit secunde bune la liniile fetei acestui domn si fac comparatie cu ceea ce am vazut in 18 martie 2019 la Cilibia, la Maria Ceaus si v-am scris in articolul https://buzaulinreportaje.ro/reportaj/reportaj-social/si-in-baragan-se-p oate-trai-100-de-ani/. Imi zic repede ca batranul din fata mea are ani buni de trait in continuare! Imi zic in tihna ca domnul Arbeit are zile multe de muncit… nu-s eu Dumnezeu, are sa-mi spuna la final, sa dau zile, insa sunt om si imi sare repede acest gand in fata altora. Nu am nici jumatate din varsta vreunuia dintre cei doi centenari vizitati recent si simt des ca ma lasa si puterile si spiritul.

O poveste de o suta de ani si opt zile

Nu o stiu pe toata si nu fac cronologia vietii unui om care deja, dupa nici doua minute de cand ne stim, povesteste aproape neintrerupt. Tomuri intregi are de spus, dar nu si de scris pentru ca are de muncit, vrea sa produca ceva, sa aiba pe langa casa lui de toate. Inca din primele vorbe imi zice ca a construit patru case, are copiii bine si chiar si sotia de 86 de ani langa el, iar Ana Badulescu, fiica lor imi face semn ca doamna este mai subreda. Insa apare curand langa noi. Falnica la 86 de ani!

Pledoaria presedintelui

Presedintele Petre Emanoil Neagu l-a prezentat pe senior la sedinta oridinara a Consiliului Judetean Buzau extrem de emotionat, drept o pilda de viata: Am mers la el acasa si am fost foarte surprins sa aud ca stie mai multe limbi straine, ca a fost pe front, dar si in lagar… ne-a vorbit si ne-a cantat chiar. Domnul Badulescu este iubitor al poeziei si recita foarte frumos. O reala lectie de viata pe care ar fi bine sa ne-o insusim astfel incat sa fim mai buni, mai curajosi, mai demni, mai intelepti. Si la final ne-a si recitat! Eu va dau in acest fel argumentele pentru care am decis ca militarul de odinioara, astazi centenar al judetului Buzau sa primeasca astazi prin vot (n.r. 16 aprilie 2019) titlul de cetatean de onoare, iar maine impreuna si cu dumneavoastra consilierii judetenei, depinde care puteti si doriti sa mergeti la Pietroasele, sa-i acordam oficial acest titlu unui buzoian meritoriu!”

Potrivit informatiilor inscrise in proiectul suplimentar de hotarare de Consiliu Judetean, locotenentul in retragere Gheorghe Badulescu s-a nascut pe 9 aprilie 1919 in satul Dara, considerat cel mai vechi sat din judetul Buzau, incarcat de dovezi dacice, astazi locuit de putini oameni. Din dragoste si devotement fata de patrie s-a inrolat ca voluntar in armata in Regimentul 8 Infanterie Buzau, apoi a ajuns in Regimentul 25, in cel de-al doilea razboi mondial. Imediat a  fost prizonier in lagarele siberiene. Dupa 13 ani de chinuri s-a intors acasa, se arata in expunerea de motive ale CJ. “Este de datoria noastra sa-l omagiem acordandu-i titlul de cetatean de onoare”, scrie acelasi act judetean.

Ma intorc din sala Gheorghe Filipescu si dintre randurile acestei hotarari in curtea veteranului care nu si-a lasat prea departe cele doua bete in care acus-acus ar da sa fuga la munca. Par sa-l tin din treaba cumva. Ma si cuprinde furia pe puterea unui om de 100 de ani, o suta!, va dati seama?, cand eu la mijloc de zi sunt gata sa renunt la orice munca si nici sa nu mai revin curand…

Si sunt gata de poveste. Am in fata un om atat de darz incat nu pot fi decat extrem de blanda. Pledez in ziarul buzaulinreportaje.ro pentru jurnalismul de teren, cel adevarat in care simti pulsul oamenilor si al locurilor, aduci sub ochii cititorilor fotografii reale, nu prelucrari in diverse programe de editare foto. Tocmai de aceea munca aceasta de teren este si mai valoroasa, dar din ce in ce mai rar efectuata de jurnalisti. Din cand in cand microfonul da sa cada. E o emotie fireasca. Ganduri bucati bucati imi trec rapid, insa ideea de baza este ca domnul acesta pe care eu l-am intampinat in drum intr-un salut in limba germana continua sa imi povesteasca si la sfarsit de capitol Verstand? (traducere: Inteles?) e de baza. Ii spun sigura ca am inteles si il rog sa lasam germana germanilor si  sa cautam in limba romana sa vedem de ce s-a oferit voluntar sa plece in locul fratelui mai mic pe front, un front care i-a adus noua ani de lagar la Odessa. Imi spune ca stie si franceza, si italiana si spaniola, ungureasca si chiar in ebraica rupe inca bine.

A ridicat vocea furierul veteran din Saranga si a suferit! In fapt nu vocea am sa inteleg, ci a indrazit sa spuna ca nu este bine cum ziceau unii mai mari, mai ales conducatorii politici. Interesant este ce le-au spus rusii militarilor printre care se afla si locotenentul in retragere Badulescu : de ce ne cotropiti tara, de ce?

La suta de ani, domnul Arbeit (traducere din limba germana die Arbeit: Munca) inca se gandeste ca poate in istorie a fost gresit drumul armatelor. L-am intrebat ce a lucrat dupa armata care i-a marcat desigur intreaga viata si mi-a spus raspicat: eu degeaba nu am stat!

Ochii batranului nu scot nici macar o lacrima produsa de frigul diminetii. Stau ficsi pe mine, ma scruteaza si prind fiecare gest. Pare sa fie el reporterul si eu cea intervievata. Ridica din cand in cand din deget spre cer si uneori arata spre mine, semn ca tinerii ar trebui sa-si bage mintile in cap si sa munceasca. El nu a catadicsit sa se ceara pe front in locul fratelui mai mic, acum mort. Si pentru ca furierului Badulescu i-au fost multe date sa ii apara in cale, cantecul si poezia i-au tinut companie pe front si in lagar, loc in care spune ca a primit palme daca a vorbit.

Ati avut rabdare sa ascultati cu condescendenta cele peste cinci minute de cantec si poezie? In mod intentionat le-am lasat exact cum au curs pe teren, langa masa de pe veranda batranului Arbeit. L-am ascultat asa cum imi ascultam rar tatal care nu a mai putut rabda durerea unei vieti in boala si s-a stins de curand. Il privesc pe batranul Arbeit si pare tatal meu care imi povestea pana de curand despre Germania si Ucraina si despre Piata Rosie, minunea Europei, unde fusese, despre clasele politice care rod tara inca din istorie si despre virtutea de a fi om, parca prea om m-a invatat sa fiu! Sunt aceleasi cuvinte spuse de gura altui tata, mai batran decat al meu. Au valori morale si principii de viata: ceea ce incepe sa ne lipseasca in prezent. Nici tatal meu si nici cetateanul Arbeit din satul Saranga nu tolereaza lenea si mana intinsa, amandoi au muncit peste masura, asta daca ar exista asa ceva! Pentru seniorul Arbeit astazi e ziua recunoasterii valorii de exponent la nivel judetean, este cetatean de onoare. El stie oare ce inseamna? Cum sa nu!

Si nu pierd timpul! Ii cer in mod apasat sa-mi spuna daca are cumva vreo importanta ca de astazi este cetatean de onoare al judetului Buzau, titlu acordat la amiaza, la Primaria Pietroasele, pe 17 aprilie 2019, de insusi presedintele Petre Emanoil Neagu – atat de sensibilizat de aceste valori ale seniorului Arbeit! Ridic inca o data cuvinte frumoase la adresa acestei hotarari a presedintelui de valorifica buzoienii simpli care lasa tomuri de fapte si istorii pentru zona noastra!

Cateva ore mai tarziu, Petre Emanoil Neagu, presedintele Consiliului Judetean Buzau ii inmana placheta de cetatean de onoare al judetului Buzau – din punctual meu de vedere unul dintre putinii buzoieni care isi merita fara argument acest titlu – si ii spunea: Sunt foarte norocos ca v-am cunoscut si ca am primit multe lectii de viata de la dvs., chiar daca nu am petrecut foarte mult timp impreuna”. In replica, cetateanul Arbeit i-a spus presedintelui: Nu poti cunoaste fericirea si ce inseamna usor daca nu treci prin greu, mie Dumnezeu mi-a dat in viata cat mi-a trebuit. Din toate!

Imi plec ochii spre incaltamintea batranului. Papuci. Dar temeinic imbracat pentru o reala munca in gospodarie. As vrea ca in curand sa va pot prezenta un tanar ca de 30 de ani care crede ca daca el are degetele crapate de munca si gospodaria lui, dar si tara lui prospera, care isi iubeste patria pentru ca poate munci in ea si nu moare nicidecum de foame, ci isi mai permite, precum seniorul Arbeit odinioara sa scrie cu tact un repertoir cu note ale celor mai alese cantece din credinta ordoxa. Migala seniorului este o alta calitate care ii arata in fapt sufletul nepereche care i-a fost dat de Domnul inca de la nastere! Bucuria literelor este in fapt pictura, textele muzica ingerilor! Batranul le stie si la inceput de repertoir tine diploma de dascal obtinuta candva in Arhiepiscopia noastra.

Daca gandul ca viata nu are valoare m-ar parasi nu as mai putea sa va descriu simtamintele pe care le am langa astfel de oameni care in fapt definesc viata insasi! Sunt o frantura de eternitate pentru care merita sa tipi la timp sa-si opreasca baterea pentru a-i cunoaste pe ei, pe seniori.

In judetul Buzau, in luna ianuarie 2019 erau 187 de veterani de razboi in viata si 1.670 de vaduve de veterani de razboi. Pe 9 aprilie, chiar de ziua locotenentului in retragere Gheorghe Badulescu, la Saranga au fost prezenti presedintele CJ Petre Emanoil Neagu si generalul de brigada Gheorghita Vlad, comandantul Diviziei 2 Infanterie Getica din Buzau. I-au oferit flori si o placheta aniversara, dar mai presus de orice pretuirea pentru ceea ce a facut odinioara militarul din Regimentul 8, apoi 25 Infanterie Buzau. Astazi, de la ora 10, la Monumentul Eroilor Neamului din fata Institutiei Prefectului sunt omagiati veteranii de ziua lor, Ziua Veteranilor de Razboi!

Nu plec de la cetateanul Arbeit decat dupa ce aflu daca varsta e o povara pentru el, daca isi doreste sa mearga mai departe, mai ales ca a vorbit ceva mai sus despre speranta – el munceste pentru viitor, pentru speranta. Simt parca doua palme aspre care se lovesc scurt una pe cealalta. Este semn de revolta. E o intrebare gresita. Jignitoare? Nu, doar ca principiile batranului Badulescu vorbesc despre frumos, munca si mai ales viata! Cine nu pretuieste viata?

Tatalui meu.

Doua dintre fotografiile satului saranga apartin contului de socializare Dealul Istrita – 749 m Buzau Romania.