Vă este dor de plecare, de libertate, dar mai ales de oameni? Oameni pe care să-i vezi trecând liniștiți sau poate mai în fugă spre cine știe ce treburi ce-i așteaptă? Desigur, ideal este să le și vorbești oamenilor, să iei loc pe-un chituc, pe marginea drumului și să stai cu ei la discuții simple – despre cum trec vălătuc norii, despre puțina ninsoare care cade arar, despre păstaia de fasole culeasă în toamnă și care stă mai sănătoasă așa, păstaie, în sac peste iarnă, decât aleasă și ținută în săculeț de pânză… ehei!, viața aceasta e scenă a unui film vechi și bun la care ne uităm cu gura căscată în prezent! În realitate, azi este altfel.

Nețărmurire bisoceană, lupii de la masa lui Bucur și sezonul mieilor

Pe culmile Buzăului, dimineața povestește viața aceea cu ritm molcom, de neclintit, cea tocmită de Dumnezeu pentru a desăvârși tabloul naturii fantastice pe care a reușit-o aici și care azi stă de veghe pe granița Geoparcului Ținutul Buzăului. E sonet, nu alta, iar versurile 14 sunt rugă continuă a liniștii din această palmă de Ținut către oameni să dezmorțească nețărmurirea. Fulgi albi prind curaj și se iau la întrecere cât să spargă definitul cerului pe care Domnul a aruncat în grabă, la sosirea zorilor, și-o tușă gri intensă vestitoare a jucăușilor. Copii fiind, fulgii se dau înlăturați de vânt și par să n-apuce să sărute pământul pe care și-ar fi putut găsi fericirea într-un așternut așteptat de oameni. Urcăm iute, ziua dă să se împartă deja la jumătate și culmile Bisocii se văd tot departe.

Privirea reporterului caută oameni, iar zarea stă lungă și tot neclintită. Bisocenii țin cont zilelor de iarnă ce trec mai agale în funcție de nevoile animalelor, ele fiind necuvântătoarele pe care de fapt se bizuie încă. Bine, sunt localnici care au pierdut îndeletnicirea aceasta și dau crezare alimentelor din magazine, dar omenirea însăși pare să revină încet-încet spre pământ, să-i simtă mirosul și să-i aprecieze deplin chipurile pe care le ia.

De teama șantierului de pe DJ 204 C Vintilă Vodă-Bisoca apucăm calea Jgheabului. Pericol. Dacă în toamnă era versiunea frumoasă a unui drum montan neașteptat de bun traficului rutier, azi e dezamăgire cumplită. Valuri de pământ mâncate de trecerea timpului și a camioanelor, geamăt din rărunchii de piatră ai muntelui. Evitați accesul către Bisoca prin Mânzălești pentru că, deși este șantier în lucru, drumul păcatului, județeanul 204 C este surprinzător de bun traficului rutier! Vedem la coborâre!

Deocamdată căutăm cu privirea să aflăm oameni care trec în sus sau în jos! Nici țipenie preț de kilometri buni! Pare că un soare mare și îmbietor dă să se așeze confotabil pe cer, numai că aici, sus, este cu minim patru grade Celsius mai frig decât înspre orașul Buzău.

Drumuri comunale și sătești zbicite, îmi zic adesea oamenii locului. Așa sunt și azi. La Șindrila, știți satul bisocean care emană pace de când intri și până ce ieși din el, un tânăr scrutează zarea. Ține bine strâns în mână un topor. Mă apropii. Sinel Trif are 20 de ani. Lucrează ca mulți bărbați din arealul Bisoca la prospecțiuni, dar departe de casă. Câteva tradiții ce privesc ocupațiile bărbaților locului sunt, iar locul de muncă la prospecțiuni se numără printre acestea. Tânărul privește mai ales locul pe care se află acum. Deși e frig de-ți îngheață și sufletul, băiatul vrea să taie din resturile de pomi și să adune ce e răspândit în jur.

Domnul care confecționează din metal diferite scule de lucru sau cine știe ce fel de obiecte aparte a preferat munca, nu vorba. Lăsăm satul în liniștea firească. Urcăm agale spre Pleși. Drumul comunal e bun. Apa Râmnicului a înghețat la suprafață. E spectacol. Aici, pe gârlă la Pleși a găbuit ursul toată primăvara trecută și chiar până vara pe la mijloc. A făcut cam ce a vrut el. Acum, prietenia, și e o glumă neagră, este cu lupul. În scurtă vreme stăm la vorbă cu harnicul cioban din Pleși, Ion Neculai.

În stâna lui au început acum, la sfârșit de ianuarie să fete oile și bucuria e mare, semn că anul are să fie bun. De la 14 lei/kilogramul de carne de miel, în viu, ciobanii spun că în aprilie 2022, adică în perioada pascală ce urmează, sare prețul la 17 lei. Ion Neculai ne arată miei fătați de doar câteva ore.

Pleșiul are o poveste aparte. Este satul care-și ține ritul și pe nou și pe vechi, petrecerile se numesc praznice, oamenii nu sunt făloși cu ceea ce au adunat în viață, ci modestia este o normalitate specială. Case frumos colorate se arcuiesc ca și coamele montane de pe granița aceasta de Geoparc al Ținutului Buzăului.

Aici să vină delegații UNESCO să vadă câtă frumusețe naturală a pus Dumnezeu într-un perimetru binecuvântat odinioară și de ciobanul Bucur pe lângă a cărui masă, bolovan devenit obiectiv turistic, s-au aciuat din toamna anului trecut o familie de lupi care are azi trei pui. Lupoaica, povestesc sătenii se plimbă agale dimineața și spre seară târziu spre Vintileasca din partea Vrancei.

Pleșiul este o împărăție! Despre regatul oamenilor cuminți și a locurilor minunte – de, acesta este satul situat la cea mai mare altitudine din județul Buzău, peste 900 de metri, au început să întrebe străinii, vestea înainte Ion Neculai. Vin bucureștenii și alți locuitori de orașe românești să găsească o palmă de pace și frumusețe și de găsesc ajung în final să cumpere și două-trei numai să aibă și ei partea lor de împărăție!

Ce e nou pe drumul păcatului?

Drumul de întors musai trebui făcut pe calea păcatului – i-am zis așa de vreo trei ani DJ 204 C Vintilă Vodă-Bisoca deoarece mii de șoferi și-au epuizat masa vocabularului cunoscută pentru injurii când au rulat pe această rută. Din 16 iunie 2020 este șantier pe acest drum județean. Inaugurarea lui o făcea atunci însuși președintele Consiliului Județean Buzău, Petre Emanoil Neagu, alături fiindu-i primarii din zonă. Un milion de speranțe ținute pe loc, apoi dat frâu liber preț de câteva lucrări, iar acum, ce să mai spunem? Spunem de bine! De bine, bine! La ieșire din Lopătăreasa luăm pulsul oamenilor locului. Cu o sticlă din plastic la spate, sticlă ce părea să fi ținut lapte în ea, o femeie ca de 35 de ani dă să traverseze județeanul, dar se oprește. Adriana Modiga a zâmbit secundă de secundă preț de vreo șapte minute cât am vorbit.

Spune că viața molcomă de aici se va termina când va pleca fiica la școală la oraș. Un lucru ar putea totuși să o țină locului și să-l readucă acasă și pe soțul plecat la muncă în Chișinău – explozia turismului în Bisoca după ce va fi terminat de reparat acest drum al lui Ceaușescu!

Acum, când coborâm parcă nu credem ochilor ceea ce vedem și simțim sub roțile mașinii. Devine vis frumos acest drum județean exclusiv prin munte preț de 24,5 km. Comparăm cu ceea ce era în decembrie 2021, desigur, nu cu situația ideală și anume finalizarea șantierului de reparații și modernizare a acestei căi de acces minunate.

Este drumul lui Ceaușescu și v-am spus AICI povestea. Azi, este mai bun de circulat decât suratul său de pe Jgheab care a ținut piept traficului din ultimii doi ani. Uimire! Maximă uimire! Drumul frezat, are să ne explice imediat un specialist al CJ Buzău, este pregătit de fapt pentru următoarea etapă de lucru – șanțurile. Drumul acesta va avea două benzi de trafic a trei metri fiecare, plus două acostamente a câte 0,75 m.

Pe margini, din loc în loc sunt grămezi de materiale de construcții specifice acestor lucrări, plus balast adus probabil de angajații Primăriei Bisoca ăn cazul în care binecuvântarea albă se învârtoșește.

Din hop în hop odinioară, deja azi coborâm pe drumul păcatului lin! Nesperat! Și va fi din ce în ce mai bine! Și, cum zicea la ultimul festival al comunei primarul Florin Stemate, în doi ani Bisoca se va deschide altfel datorită acestui drum! Și începe să se vadă că așa este!

Aplomb

Alocăm timp și căutăm frumosul acasă la noi, în județul Buzău. Nu ne incomodează munca. Azi, în Geoparcul Ținutul Buzăului – comuna Bisoca, areal minunat care își așteaptă rândul pentru a primi atenție din partea specialiștilor GTB. Bisoca are floră, faună, obiective turistice și mai ales tradiții și rituri unice pe care doar profesorii Carmen Moise, Constantin Horhocica, Nicușor Neculai Bâcâin și alții câțiva, dar și tinerii care rescriu zi de zi o istorie începută odinioară de ciobanul Bucur pe-un picior de plai prin simplul fapt că locuiesc acest ținut! Noi stăm de pază pentru a prinde primul pas!

Articolul precedentAnunț public privind un plan urbanistic zonal
Articolul următor(P) Ministrul Culturii, întâlniri tradiționale cu ambasadorii Franței și Germaniei