De-un cot s-a ridicat astazi soarele pe cer si arunca bucurie peste oamenii campiei. Nu simt tristete. Tocmai de aceea, astazi scriu cu condescendenta. Imi ridic din cand in cand fruntea sa vad veterana, manoasa, atat de buna campie care are grija de atatea zeci de mii de buzoieni. Imi apare frageda, gata sa primeasca oamenii care ii sunt tovarasi de munca peste an. Le sta la picioare si ii obliga sa nu o lase singura in bataia vantului de Baragan. Nu zaresc ciulini in partea aceasta de judet, semn ca oamenii isi aduc prinosul si muncesc! Nu si-ar lasa ei Baraganul nelucrat pentru ca el e cel care le da si boabe, dar si viata! De-a stanga si de-a dreapta unui drum national care intra pana in inima Brailei stau de veghe loturi surde de campie. Apar rar oameni. E prea devreme. Sunt arar carute care culeg din jurul vreunui copac crengi rupte de vant sau aduna garduri daramate de pardalnic. Merg cu mari asteptari pana la Cilibia.
E ziua in care primavara s-a asezat tare bine printre oameni dupa ce a primit botezul asteptat al unei ploi ce da voie verdelui sa ne bucure ochii, dar mai ales sufletul! Sa ne dea putere sa simtim din plin viata si sa strigam cat de mult ne bucura asta! Nu aveam cum sa stiu ca peste putin timp ceea ce gandesc imi va demonstra singura centenara a Baraganului dinspre Cilibia. Viata aspra din campie nu le-a dat atata speranta de viata oamenilor de aici! Prietenia cu sapa si munca pana la extenuare i-au nimicit la varste care s-au oprit maxim la 90 de ani! Dar si pe acestia ii numeri pe degete chiar de-a lungul secolului nostru! Privesc cu reala admiratie oamenii campiei!
Nu vin fara scop in zona aceasta celebra mai ales pentru caramidarii, ce-i drept din ce in ce mai putini, dar si pentru gazele naturale care tasnesc cand si de unde te astepti mai putin! Le place lor, localnicilor din patria domnitei Cilibi – pare-se turcoaica nemaipomenit de frumoasa – sa spuna ca stau pe o perna de gaze. Si perna e lunga cam cat Baraganul inchis in Braila. Pentru prima data incerc sa vad daca doar de la turcoaica Cilibi vine numele acestei comunitati. A cilibi, spune dictionarul explicativ al limbii romane inseamna a ferchezui, a gati manifestand o grija exagerata fata de exterior. Nu comentez, zic precum Ion Enache, primarul din campie, numele comunei vine clar de la domnita hangita care s-a oprit in zona plina cu flori de camp si s-a indragostit atat de tare incat a ramas.
Primarul care modeleaza comunitatea
Un pas, doi, trei, mai multi. Urc treptele Primariei Cilbia trecand printre oamenii care asteapta la parter sa intre la medicul de familie. Sunt atenti la orice nou sosit. O comunitate si cu populatie de etnie roma, dar care se comporta altfel decat la Calvini sau Valea Ramnicului, spre exemplu. Numai ca putin peste 5 la suta dintre romi s-au declarat ca apartinand etniei. Sunt oameni cuminti si ascultatori, muncitori si din ce in ce mai iubitori de carte, zic carte educatiei. Schimb doua vorbe cu o batrana roma. Nu mai poate lucra pentru ca o dor plamanii, dar nora si o nepoata au iesit sa adune urzici sa mearga la piata. Nu ma opresc astazi asupra noilor indeletniciri ale populatiei din campia Baraganului, urc treptele mai departe. Ion Enache este poate cel mai expansiv primar al judetului Buzau. Privit cu atentie, domnul acesta este in fapt unul dintre buzoienii pe care diversele functii publice detinute l-au facut realmente fericit. Nu duc ideea spre financiar, ci psihic, Ion Enache a stiut excelent sa se bucure de momentul in care a fost director, spre exemplu, la Directia Agricola Buzau, mai apoi de cea de primar al comunei Cilbia reusind la momentul 2012 un boom electoral. Indeparta din functie o “celebritate”. In mod surprinzator au spus specialistii in analiza politica. Si de atunci, zona Cilbia a intrat pe un fagas lin, presarat la propriu cu fapte bune, o comunitate care incepe sa se miste dincolo de griul si maroul campiei.
Ce v-am spus eu? Ion Enache apare cu un zambet larg si incepe sa povesteasca despre Cilibia copilariei sale. Dau sa imi si imaginez. Vad un copil care alearga prin lanul cu floarea-soarelui inflorita. Si care culca din cand in cand cate o palarie sa rupa petale galbene. O fi real sau nu nu am cum sa aflu! Intreb insa ce face astazi Cilibia? Merge pe un drum croit a fi european. Lupta cea mai mare a fost reducerea abandonului scolar, dar, imi spune primarul Enache, s-a redus el abandonul, insa se reduce si numarul caramidarilor. Si a mai avut primarul din Cilibia un pariu: sa infiinteze un centru multifunctional. Si merge ca pe roate! Este imboldul unei intregi comunitati pentru care el are si putere de corijare, dar mai ales o vorba buna si gluma care deschide orice dialog.
Accept si eu provocarea si iau parte la o altfel de actiune. Una care nu este deloc specifica oricarei comunitati buzoiene si pe care prin excelenta rar o gasim pe la munte, zone in care oamenii au trait si mancat mai bine.
110 ani cu petrecere sa fie!
Da, domnule! Primarul Ion Enache respecta eticheta si conduce o intreaga delegatie din care face parte si vicepresedintele Consiliului Judetean Buzau, Petre Adrian Robert, dar si elevi, profesor, angajati ai Primariei si reprezentant al Politiei. Se duc catre casa singurei centenare din comuna tranzitata pe o parte de drumul national 2B Buzau-Braila si pe alta de calea ferata care duce tot spre Braila. Familia Ceaus isi desfasoara in propriul ritm viata: un domn sapa in curte cred pentru a introduce reteaua de apa curenta, peste 15 rude – copii si nepoti si stranepoti stau in casuta bunicii Maria pentru a-i spune cu admiratie la multi ani!
Maria Ceaus. 13 martie 1919. Gavanesti. Casatorita la 19 ani aici, in Cilibia. De aici incepe povestea. Flori, tort, sampanie cu foita de aur din partea primariei si mai ales vorbe calde care vin din partea primarului Ion Enache.
Imi plac astfel de evenimente pentru ca oamenii uita de functii si vezi in ochii lor si o lacrima care umezeste, simti caldura vocii si auzi altfel de cuvinte. Ion Enache devine dintr-o data un fiu care are in fata un model de mama care venereaza viata si pentru care scrierea de dincolo de noi a spus ca nu e timpul sa plece. Incurajat de postura Mariei Ceaus si de puterea de a rezista la suta de ani detinuta in picioare minute in sir, primarul din Cilibia vine cu indemnul ca la 110 ani de viata ai femeii, aici, in curtea ei sa fie o mare petrecere!
Frumoasa povestea scrisa astazi in Baragan! La indemnul lui Ion Enache, Dana Guteniuc, directorul scolii din comuna a adus zece copii minunati care sa o inveseleasca putin pe bunica Maria. Nu ca ar fi trista, nicidecum!
Vicepresedintele cu gand la sanatate
Chiar te pune pe ganduri in mod real cum de ajung atat de putini oameni la remarcabila varsta de 100 de ani!? Statisticienii au realizat recent un studiu care coroboreaza sapte factori precum rata somajului sau salariul mediu net si care plaseaza judetul Buzau departe de podium la speranta de viata cu 75,27 de ani. Putin! Sunt judete care au ajuns deja la 79 de ani sau trec de 80 de ani. Totusi avem si noi sapte centenari in judetul Buzau. Pe unul il celebram astazi, iar vicepresedintele Consiliului Judetean Buzau Petre Adrian Robert a privit intreg momentul festiv cu zambetul pe buze si din cand in cand cu o figura grava. Am sa aflu imediat de ce a aparut si momentul de tristete: trebuie sa tinem cont de sanatate noastra in contextul social actual!
La 80 de ani aveam vaca!
Maria Ceaus si-a pregatit singura saptamana trecuta ciorba de pui. Isi face focul si curat prin casa. Pana nu demult ingrijea de gradina si chiar avea o vaca de grija careia trebuia sa poarte. Simte insa ca nu o mai lasa puterile, dar sufletul ar vrea. Ma asez pe pat langa venerabila centenara a Baraganului care a tinut la un moment dat si ritmul cantecului copiilor de la Scoala Cilibia. Langa noi, primarul Ion Enache pe care astazi il vad pentru prima data in alt fel. Ocrotitor si dornic sa afle din povestea localnicei.
Toate epocile istorice care au tranzitat suta de ani a Mariei Ceaus i-au fost bune! Nu a resimtit vreodata ca fiind o povara vreo schimbare politica sau restristea comunista! A dat nastere la trei copii. Doi dintre ei sunt astazi alaturi de mama, al treilea a plecat printre ingeri. Vin de la Brasov si se uita in ochii femeii care le-a dat nastere cu dorinta de a merge inainte. Si ei se apropie sau au trecut de 80 de ani. In spatele lor, nepotii si stranepotii par sa vada in Maria Ceaus implinirea celui mai putin accesibil vis: sa bata suta! Asa o fi zis si batrana care astazi sta dreapta, putin sprijinita intr-un baston. Numai ca divinitatea are o programare diferita pentru fiecare dintre noi.
Fac ochii mari si bag de seama ca la un moment dat, primarul Ion Enache strange strasnic mana batranei. Revin la imaginea fiului pe care astazi il vad oferind flori, sampanie, tort si o mie de lei din partea intregii comunitati senioarei numarul unu a comunei.
Primim cu bucurie vantul printre raze de soare. In curtea casei Mariei Ceaus pamantul negru pare pregatit sa vrea bogatia verde. In zare, imi arata fiul de la Codlea, batrana avea gradina si o muncea pana de curand. Si acum iese afara, dar nu mai poate munci! Lasam familia mare sa-si felicite bunica responsabila pentru o viata cu fir rosu rabdarea si il rog pe primarul Ion Enache sa se aseze cu fata spre comuna care se intinde si dincolo de liniile de cale ferata. In spate este o reala istorie si dovada ca se poate, in fata este aspiratia, viitorul!
Plec din comuna domnitei Cilibi! Ramane in sat soarele si vantul bland! Dar si oamenii care merg mai departe catre un orizont european despre care povestim data viitoare cand intram si in casele caramidarilor, dar si ale celor care pariaza pe educatie si dezvoltare!
Preluarea informatiilor din acest articol se face in limita legala si cu specificarea sursei www.buzaulinreportaje.ro!
