Un scop mi-am pus paravan contra vremii cu pleoapele lasate: azi trebuie sa cunosc munteni fantastici! Si cu cat ma inversunez eu in a-mi atinge scopul, cu atat mai aprig isi apleaca ea, vremea, capul pana in pamant si imbraca Valea Buzaului cu o ceata atat de suparacioasa, lenesa si vestitoare, zic femeile in varsta care o plac mai tare prin octombrie-noiembrie decat in plin ianuarie, luna buna doar pentru orientare in noul an. Urc drumul oilor, stiti cum imi place sa-i spun DN 10 Buzau-Brasov inscris asa in documente istorice, nu botezat cumva de mine. In succesiunea de curbe de la Ciuta, cate o jumatate de banda de trafic e in mod ciudat ocupata de arbori taiati din padure. Stau in asteptare ca sa intre un utilaj. Aud soferii comentand: profita de vremea rea ca sa taie ce le trebuie. Mai conteaza cativa arbori?…, dar cine stie daca nu cumva chiar sunt efecte ale ploii inghetate din ianuarie.
Sunt intr-o alta “patrie” a judetului Buzau, e a muntenilor care nu stiu sa se vaite, nici sa ceara si nici sa uite, merg demn inainte si scot in fata fix frumosul din sufletul si viata lor. Jos palaria, oameni dragi, la voi ma opresc azi!
Citadela Siriu este zona turistica de interes national!
Astazi din nou Siriu. Ceata e in spate. A ramas singura, la fel de trista si purtatoare de ganduri grele, negre. Nici nu imi arunc in spate privirea de teama sa nu o simt in ceafa. Pe linia orizontului se vad muntii frumosi ai Siriului. Cei pe care au inceput sa-i calce atat de des turistii. Capitolul acesta prefer insa sa-l dezvolt in alt reportaj pentru ca pretuim prea tare turistii si nu tragem pe nimeni de urechi pentru semnele de “buna purtare” lasate in muntii nostri dupa escapade 4X4 sau seri la cort ori dupa o simpla trecere pe drumul Casocii!
Siriul imi ofera astazi lectia transformarii unei comune get-beget montane, cu un anumit ritm al vietii care tine mai ales de natura si pe care oamenii nu-l schimba nicicum, intr-un mic orasel, daca si-ar dori. Chiar de la intrarea in comuna apar constructii noi, unele cu stil si chiar afis de pensiune agroturistica. Gramezile de piatra sunt cu mult mai multe decat in vara anului trecut cand am uract eu ultima data in zona. Piatra este frumos aranjata, ramane doar clientul sa apara si sa solicite si piatra, dar si mester pietrar pentru decorat pivnite, alei, borduri si altele cate are la inventar lumea moderna.
O comuna cu un singur monument de interes local inscris in lista monumentelor istorice din judetul Buzau, ma refer la cimitirul eroilor din Primul Razboi Mondial in care se afla un osuar si 34 de cruci de piatra. In timp am vazut ca aceasta comuna nu este doar locul nasterii lui Benone Sinulescu, ci mai degraba spatiul in care celebrul matematician Grigore
Caut si Siriul de azi …
Si fac cap compas in biroul lui Corneliu Dumitrescu, primarul care a pus pariu cu modernismul si vrea sa tina pasul cu dezvoltarea pe care natura parca o impune: e atat de frumos si atat de bine apreciaza turistul din prezent zona aceasta incat chiar trebuie ca la Siriu sa fie si mai bine. Si iata ce spune edilul de la munte.
Culmea, nu? Acum vorbim despre Siriu – zona turistica de interes national! Si urmatorul pas, imi spune Corneliu Dumitrescu, pastrand aproape permanent un ochi inspre culmile care razbat prin ceata de dincolo de fereastra de la primarie, este electrificarea a 32 de km. Un proiect care isi cauta finantare de peste sapte ani. Dar pariul acesta este tare dificil. In fapt, monopolul dicteaza anumite reguli in piata. Iar electrificarea intr-o zona care explodeaza efectiv cu 26 de pensiuni agroturistice momentan chiar va produce un boom imobiliar.
O zona minunata iesirea din judetul Buzau inspre Covasna! Atat de dens totul. Mai molcoma e doar viata putinilor localnici si numerosilor nou-stabiliti in Siriu. Un paradis la umbra padurii de conifere! Astept primavara ca sa identific in detaliu viata in partea aceasta a judetului Buzau!
E realitate! Repede ajungem la subiectul acesta! Corneliu Dumitrescu devine aprig din cand in cand. Ba chiar nervos. Isi pune ochelarii, ii da imediat jos. Ii pune iar. Domnul acesta din fata mea este ca o carte cu doar doua pagini. Pe prima pare sa scrie asa: muncesc de o viata! Pe ultima pagina: daca ai ajuns la a doua pagina inseamna ca si tu lasi ceva demn in urma ta! Unde-i pagina doi? In viata, in realitate. E un muntean aprig care calca vorbele de interes pentru comunitate, nu tolereaza foarte mult detaliile si are o anumita rigoare a omului care a lucrat si in mediul privat. Nota reporterului tine si de perechea de bretele asortate cu hainele din ziua respectiva, semn ca acest domn are eticheta, un anumit spirit al elegantei deoarece se spune ca bretelele sunt chiar mai elegante decat cureaua, un accesoriu de curaj. Am invatat ca este important sa-ti cunosti repede interlocutorul pentru a sti daca are sau nu rost sa mai zabovesti pe viitor intr-o discutie cu acesta. Da, primarul Siriului are ce spune. Si spun asta doar cu un singur argument pe care il pretuiesc deja de 18 ani: Corneliu Dumitrescu vede ca turismul este moneda cu care se identifica deja comunitatea montana de pe aceasta granita a judetului Buzau! Si face demersurile necesare astfel incat turismul sa detina infrastructura pe care sa se dezvolte!
Si revin la baile termale care stau ascunse cumva la coada lacului Siriu, la Valea Neagra. Cele trei izvoare erau in anii comunismului constituite in Baile Termale Siriu cu spatii de cazare si de imbaiere. O oaza de desfatare cu sezon scurt, din vara spre toamna. Dar este bine sa auzim povestea chiar de la Corneliu Dumitrescu.
Inteleg asa: pana in anii 1980 exista chiar o cursa speciala Bucuresti-Baile Siriu, iar dupa constructia barajului Siriu baile au decazut pentru ca nu s-a facut o amenajare a celor trei izvoare usor minerale, bicarbonate, clorurosodice si termale si cate alte calitati menite sa redea sanatatea celor afectati spre exemplu de reumatism. Apa care iese din pamant are 67 de grade C. Interesant este ca pe tratamentbalnear.ro, la Siriu apare ca exista baile si ca functioneaza. Il intreb pe primarul Corneliu Dumitrescu si primesc detalii suficiente despre prezent.
Ce frumoasa povestea acestei comune care surprinde cu fiecare ocazie cu care se infatiseaza inaintea ochilor! Si ce destin ar putea avea in prezent: barajul Siriu si Lacul Vulturilor, obiective turistice pe podiumul national al preferintei turistilor, bai termale la un pas de reactivare, salba de pensiuni care este in continua extindere, electrificare acolo unde nu s-a reusit, una dintre cele mai bune ape potabile din judet, pasuni alpine inscrise in situl Siriu! Potrivit primarului Corneliu Dumitrescu, o singura semnatura ar trebui sa mai contina teancul de hartii intocmite de-a lungul anilor de zbatere pentru ca apele termale de la Siriu sa ajunga pe domeniul public: a unui specialist al Agentiei pentru Resurse Minerale, agentie de care apartin aceste izvoare.
Corneliu Dumitrescu spune ca doar atat este de facut: de decolmatat zona in care activitatea naturala a lacului Siriu a acoperit izvoarele si de scos apa termala in domeniu public. Mai apoi de dat sfoara in tara ca fuctioneaza. Numai ca, desi izvoarele exista, insa sunt risipite in zadar pentru ca se asteapta o semnatura de exploatare din partea ANRM, oferte pentru apa termala de la Siriu ar exista chiar din Canada venite pe filiera printului Papahagi.
Fantastic, nu-i asa? Avem un patrimoniu in care se reflacta viitorul.
Mentionez ca pentru cateva dintre fotografii sursa este Facebook din postarile lui Teodor Cardei, Comuna Siriu, Leau Alexandru si Turism de altadata .
Articolul poate fi preluat in limita legala cu specificarea sursei!