Toamna are propriul clopotel pe care il foloseste in fapt pentru intreaga populatie activa. Ea nu tine cont sa faca diferente: parinte-copil, pensionar-somer, angajat-antreprenor si altele asemenea. Toamna are propria masura in a da de stire ca este timpul sa reintram cu totii din plin in munca, sa ne trezim din amorteala verii caniculare asociata cu vacante. Stim clar ca incepe anul scolar, deci e vremea reintoarcerii la program normal la serviciu, la activitati potrivit preocuparii fiecaruia dintre noi si la scoala.
Si toamna aceasta minunata a sunat deja clopotelul ei, semn ca orasul Buzau este tot un furnicar de cateva zile. Rechizite, carti, haine, promotii la haine pentru copii, flori. Doamne care isi cumpara costume noi. Doamne care cauta sa-si cumpere si pantofi noi. Magazine care au renuntat la promotiile vechi si vand la pret intreg si mai bine ca in timpul oricarei campanii. In furnicar intra si copiii pentru care bucuria tine de un ghiozdan nou, de o rochita speciala pentru prima zi de gradinita, de un set de radiere sub forma unor figurine amuzante, de un penar complet utilat sau de un smart watch cat mai cool si cat mai aproape de ultimul desen animat lansat in vara aceasta de canalele TV specializate. Si mai este si toamna celor care pleaca din tara la munca si isi lasa copiii in grija bunicutelor simpatice si care merg la coafor inainte de prima zi de scoala, dar si a celor care isi retrag copiii din sistemul romanesc de invatamant pentru a le forta intrarea intr-unul vest european, de obicei, riguros, insa extrem de corect si satisfacator, plin de bonificatii si lipsit de rasism, dupa cum povestesc parintii! Si sa incepem numaratoarea bobocilor nostri din invatamantul buzoian!
Cand demografia nu bate cu investitia
Si va suna el, clopotelul, bine in 10 septembrie 2018! In zeci de mii de case din judet se pregateste ghiozdanul sau saculetul pentru copilul care deja sta numai pe varfuri de bucurie ca merge la doamna! Doamna fiind acel dascal care i se lipeste de suflet micutului pentru ca il si invata fie sa deseneze, fie sa o scoata la capat cu insiruirea de numere care se tot aduna! Doamna care ii spune o vorba de linistire sau de incurajare, de apreciere ori il dojeneste astfel incat drumul lui sa continue lin. Si va tot topai in jurul hainelor noi care stau cuminti si imparfumate pe umeras, pe langa ghiozdanul cu supereroul preferat si, din cand in cand, arunca un ochi la buchetul de flori asezat cu grija de parinti astfel incat sa nu-si piarda frumusetea pana maine! Si daca sunt mai multi copii stai in mijlocul lor si le asculti povestirea reciproca despre in ce banca ar vrea sa stea anul acesta si cat de tare se vor bucura cand doamna ii va primi la clasa. Vei vedea zambetul larg atunci cand unul isi aduce aminte despre Sofia sau Alex, despre Ioana sau Izabela si despre jocurile pe care le-a facut in anul anterior impreuna cu acestia. Si auzi vocea coborand cand e sa spuna cate teme nu si-au facut la timp si de cate ori au pierdut funditele cele noi!
Sunt poate cele mai frumoase ultime ore de vacanta! Copiii, parintii si un nou an scolar! Este acel freamat care iti ridica stomacul de fericire, de asteptare, care iti da fiori si intrebari, care te face sa simti parfumul unei rochite noi si care te face in cele din urma sa dormi iepureste in ultima noapte de vacanta de vara! Primul suna ceasul! Echiparea, emotiile, verificarea lucrurilor necesare pentru prima zi si repede la scoala!
Niciodata scoala sau gradinita nu vor fi mai frumoase ca in prima zi din noul an scolar! Am tras cu ochiul in trecere in curtea unei gradinite din oras si am vazut cum un adevarat dascal cu respect si pentru copii, dar si pentru parinti a asezat la intrare inclusiv ghivece cu flori! Doamna, felicitari! Ciupercutele dumneavoastra vor fi cei mai fericiti copii! Am primit de la alti dascali din oras imagini cum le va arata clasa pe 10 septembrie: un peisaj vesel in care doamna Toamna este cea care ii asteapta pe copii! Minunat! Felicitari, bobocei adevarati!
Dar ce facem cu acele scoli care sunt un santier continuu ori in care miroase chiar din prima zi tot a mucegai sau a vechi indifferent cat de mult a fost igienizat fiecare coltisor? Stiti, acel miros care te ustura pe gat, care te sufoca si iti taie parca dorinta de a progresa, de a merge mai departe! Sau cu acele scoli atat de vechi… ori lasate zeci de ani in paragina, ani in care le-a si fost perioada de glorie in sensul ca au avut elevi foarte multi in banci, lasate, spuneam sa se degradeze pentru ca abia acum sa devina si ele santier, iar acum inseamna totusi si scaderea populatiei scolare.
Si va dau exemplul scolii din satul Malu Rosu. Dumneavoastra, multi dintre cititorii www.buzaulinreportaje.ro va veti supara pe mine pentru ca spun asa! Veti rationa si imi veti da dreptate, desi ati invatat odinioara carte acolo, subliniez carte! Atunci cand dascali erau celebrul profesor si inspector scolar Ionescu sau doamna Murea, profesorul exigent si director de scoala la inceputuri de drum. Doua nume doar retinute de mine, insa multi celebrii dascali din invatamantul buzoian aici au inceput cariera proprie. Scoala este situata intr-un peisaj idilic cumva – la poalele padurii, insa intr-o zona puternic predispusa alunecarii de teren – aduc aminte ca podul din fata a fost luat de ape cu cativa ani in urma, 2013 parca, iar rampa din amonte este aproape de nefolosit pentru a asigura legatura cu judetul. Pamantul se duce in apa Slanicului! Totusi, desi populatia scolara a acestei scoli gimnaziale scade pe an ce trece, cladirea este in refacere. Poate ca e bine cumva, caci drumul e greu pana in resedinta de comuna, Lopatari.
Se arata parca din ce in ce ca fiind singura cladire moderna din sat. La aceasta scoala vin copii din satele Plostina, Terca si Malu Rosu. Odinioara se invata in doua schimburi si erau chiar cate doua clase pe nivel scolar. Acum nu mai este asa. Multi dintre tinerii acestor sate lucreaza in Germania, Italia sau Spania, mai ales, si cate alte tari ale lumii. In sat, batranii. De la scoala Malu Rosu si pana la scoala primara din satul Terca sunt noua case. In cinci nu mai locuieste cineva. Are rost sa mai insir ce spun studiile demografice pentru asa un sat de altfel detinator al unui obiectiv turistic unic in plan european – Focul Viu? Mai sus de scoala Terca incepe cu adevarat satul si casele sunt mai dese si mai locuite, insa tot mai ales de catre batrani. Scoala Malu Rosu insa este un santier.
Caut si partea plina a paharului. La sfarsit de august, in satul din Plostina fiii satului plecati de acasa s-au intalnit la o prima serbare a zonei. Poate se vor si reintoarce! Greu de crezut! Cei mai multi fug de rup pamantul la propriu: singurele locuri de munca sunt al preotului, ale invatatorilor si profesorilor, al postasului si al padurarului, restul … majoritatea lucrau la padure, insa s-a terminat si munca aceasta! Cei care stateau zi lumina in cizme si cu drujba in mana acum lucreaza in Germania – mai ales soferi. Copiii lor sunt cu ei!
20 de suplinitori necalificati
Nici nu stiu cum sa caracterizez situatia din invatamantul buzoian al anului 2018. Sunt scoli si licee in orasul Buzau, dar si in Rm. Sarat si chiar la Patarlagele sau Beceni care tind spre un standard european greu de egalat. La cateva din Buzau tehnologia informatiei este la ea acasa, performanta elevilor tine topurile nationale, competitiile de meserii sunt o obisnuinta, iar proiectele europene un fapt al fiecarei zile. Elevii merg la mai multe olimpiade in acelasi an scolar sau la cercuri si ateliere.
Sunt insa si dureri in invatamantul buzoian al celor peste 500 de scoli si gradinite. Prin 2007 erau vreo 700. Am exemplificat cu una, acum va spun ca Maria Monalisa Plesea, purtator de cuvant al Inspectoratului Scolar Judetean Buzau prezinta asa invatamantul la inceput de nou an scolar: In ultimele zile au avut loc sedintele publice, astfel incat la nivelul judetului Buzau s-au ocupat locurile vacante cu personal didactic calificat si foarte putine cu personal didactic necalificat. Scolile sunt de asemenea pregatite in cea mai mare masura pentru primirea elevilor si a cadrelor didactice. Ne bucuram ca un pas important a fost facut in reabilitarea Colegiului National Mihai Eminescu, liceu de top al invatamantului buzoian. A fost semnat saptamana trecuta contractul de catre Primaria Buza, care timp de doi ani va finanta reabilitarea in aceasta institutie printr-o finantare prin Programul National de Dezvoltare Locala, iar prin Programul National de Dezvoltare Rurala s-a construit o gradinita noua la Breaza care sa-i primeasca in cele mai bune conditii pe micutii de acolo. Gradinita va fi data in folosinta in cursul anului scolar. In judetul Buzau nu exista marea problema a suplinitorilor necalificati, noi avem doar 20 de posturi ocupate cu personal didactic necalificat.
Scoala Ion Creanga sau apartenenta la cea mai mare comunitate de scoli din Europa
Nu vreau ca acest reportaj sa fie oglinda invatamantului buzoian din 2018 si nici nu
pun accent pe facultativele autorizatii sanitare de functionare care par sa fie problema fiecarui nou an scolar. Fals! Un director cu tample albe mi-a explicat tocmai acest aspect: atata timp cat vor fi facultative, nimeni nu va transpira de emotii ca specialistii Directiei de Sanatate Publica si-au declinat sustinerea pentru modernismul din unitate. Scolile functioneaza si asa, nu de directori depinde exclusiv daca sunt sau nu bani si pentru investitii!
Merg la o scoala obisnuita, una aflata nu intre alte scoli, ci in apropierea altora doua. Haideti la Scoala Ion Creanga, fosta numarul 16 de pe strada Victoriei!
Daniela Vornicu este directorul care are pe CV 20 de ani de munca in invatamantul rural, la Ziduri, si de care s-a despartit cu greu. Scoala este una mare, odinioara aici invatau peste 2000 de elevi. De mic copil m-a impresionat scoala aceasta. Eu am invatat la scoala vecina, fosta numarul sase. Uneori, in clasele gimnaziale veneau copii de la scoala aceasta, 16. Erau tratati ca niste vedete, ca niste favorizati tocmai pentru ca invatasera acolo. Asa ca am intrat in scoala cu o curiozitate: ce era asa de minunat? Pai, da.
Prima data observ ca au cabinet medical cu usa deschisa, adica este cineva acolo, domnule! Si este una dintre putinele scoli din Buzau cu cabinet stomatologic! Si chiar au medic specialist si chiar vin elevi care sunt tratati aici pentru diverse afectiuni ale dintilor!
Au si grupe de gradinita cu program normal, la etajul unu, si curatenie in scoala. 
Agitatia de pe coridor arata ca doamnele profesoare si invatatoare au program normal. Si se pregatesc si ele. Cateva doamne discuta despre ultimele transferuri, pe alta o urmaresc cu atentie: intra intr-o sala de clasa si descuie un dulap, incepe sa scoata material didactic si sa-l aseze in clasa, o doamna educatoare ii spune femeii de serviciu sa lase covorul inca rulat. La usa cancelariei, o copila pare ca s-a plictisit sa astepte. Mama cu parul carunt ii face un semn de linistire pe umar. Fata ia loc. Este clar ca astepta ceva mult mai important. Un ecou pune stapanire pe coridor: corigente, corigente, corigente! Intorc si eu capul si intreb daca e si perioada lor. Femeia de serviciu imi arata ca acolo se dau daca vreau sa… nu, nu vreau sa vad aceasta categorie de elevi si nici sa-mi dau vreo corigenta. Nu am avut in viata mea de scolar corigente si nici nu vreau sa aud definitia lor! Cred ca un elev merge la scoala ca sa invete, nu sa tot incerce sa invete! Spun asta si imi aduc aminte de un recent ministru al Educatiei si Cercetarii care a spus ca invatamantul romanesc este gratuit. A facut pauza si a adaugat: pentru elevi, nu si pentru parinti!
Usa scolii se deschide si intra profesoara Daniela Vornicu, directorul Scolii Ion Creanga. Foarte dinamica si dornica sa soseasca ziua de 10 septembrie. Incepem treaba! Scoala poarta inca amprenta colosului educational de pana acum vreo 20 ani cand aici invatau peste 2000 de elevi. Ii place sa creada ca de la an la an va reusi cumva sa aduca in scoala elevi noi.
Am vazut ca inainte de investitii sau de proiecte educationale ori de infrastructura, in multe scoli din intreg judetul Buzau aceasta este prioritatea. Aceleasi studii demografice care arata ca in zona Lopatari scade numarul populatiei, spun ca peste tot in judet este la fel. Deci, lupta pentru elev este ascutita!
In mod inteligent, Daniela Vornicu spune ca a decis ca scoala sa fie a tuturor: Inca acceptam transferuri si acceptam copii de oriunde si copii cu mici probleme medicale pentru ca am stabilit impreuna cu corpul didactic ca putem pentru ca avem un profesor intinerant si un consilier la nivelul scolii. Sunt copiii cu certificate de orientare scolara si profesionala. A fost suficient sa primim unul, ca au venit din ce in ce mai multi…
Mergem pe coridorul care raspandeste un miros frumos, desi nu a primit inca 
ultimul lustru inainte de clopotelul jucaus! Aflu ca in scoala au fost atrase proiecte europene diverse, fapt care face din Scoala Ion Creanga o scoala eTwinning: Ne mandrim cu aceasta certificare europeana si cu faptul ca facem parte din familia mare europeana a scolilor care au ambitia sa incerce o performanta din ce in ce mai ridicata, sa obtina si alte proiecte. Punem la loc de cinste in unitate acest certificat si incercam in acest an un proiect pe care il asteapta si parintii din toate cartierele.
Vorbim despre cea mai mare platforma europeana de scoli in care dascalii au devenit adeptii proiectelor europene, ai cursurilor prin care se pun la punct noutatile pe domeniu si in care colaborarea intre scoli de pe continent este baza.
Intram in doua clase de la parter. Este curat. De bun gust. Nu luxul este cel care te invita sa inveti carte, ci curatenia si strictul necesar. Sunt banci relativ noi, vopsite astfel incat chiar sa primeasca elevii in conditii bune. Table noi, moderne, calculatoare si televizoare in unele clase in care este nevoie, videoproiector, un invatamant la care te astepti, imi spune directorul Daniela Vornicu.
Parca stau in asteptarea sunetului de clopotel. Doamna profesoara din fata mea 
chiar m-a facut sa simt ca odinioara ca incepe scoala. Forfota aceasta din Scoala Ion Creanga si prezenta cadrelor didactice este minunata! Plec repede pana nu raman eleva intr-o sala de clasa. Si plec cu ideea ca se poate invata carte si intr-o scoala de cartier, ca ambitia este ca aici sa fie din ce in ce mai multi elevi, ca orice elev, indiferent de ritmul de dezvoltare poate face parte dintr-o clasa obisnuita si ca exista sansa. Ma voi intoarce aici candva sa vad ce inseamna scoala dupa scoala!
Deja numaram orele pana cand incepe noul an scolar! Desigur, sunt minusuri si plusuri. Este bine sa vedem mai ales binele pe care totusi incearca sa-l faca administratia si sa incurajam si binele pe care in mod clar este obligat sa-l faca dascalul. Mai important poate este sa ducem copiii intr-o colectivitate scolara cu cei sapte ani de acasa dobanditi, nu sa-i primeasca in totalitate acolo! Si mai cred ca a fi parinte de scolar sau prescolar nu inseamna sa accepti chiar tot ce inventeaza deopotriva unii parintii impreuna cu unii dascali. Modelul Scolii Ion Creanga este standardul pentru invatamantul buzoian, un invatamant care poate straluci, dar poate fi si plin de cenusa!
Asadar, haideti ca pare sa sune clopotelul!
