Toamna are propriul clopotel pe care il foloseste in fapt pentru intreaga populatie activa. Ea nu tine cont sa faca diferente: parinte-copil, pensionar-somer, angajat-antreprenor si altele asemenea. Toamna are propria masura in a da de stire ca este timpul sa reintram cu totii din plin in munca, sa ne trezim din amorteala verii caniculare asociata cu vacante. Stim clar ca incepe anul scolar, deci e vremea reintoarcerii la program normal la serviciu, la activitati potrivit preocuparii fiecaruia dintre noi si la scoala.
Si toamna aceasta minunata a sunat deja clopotelul ei, semn ca orasul Buzau este tot un furnicar de cateva zile. Rechizite, carti, haine, promotii la haine pentru copii, flori. Doamne care isi cumpara costume noi. Doamne care cauta sa-si cumpere si pantofi noi. Magazine care au renuntat la promotiile vechi si vand la pret intreg si mai bine ca in timpul oricarei campanii. In furnicar intra si copiii pentru care bucuria tine de un ghiozdan nou, de o rochita speciala pentru prima zi de gradinita, de un set de radiere sub forma unor figurine amuzante, de un penar complet utilat sau de un smart watch cat mai cool si cat mai aproape de ultimul desen animat lansat in vara aceasta de canalele TV specializate. Si mai este si toamna celor care pleaca din tara la munca si isi lasa copiii in grija bunicutelor simpatice si care merg la coafor inainte de prima zi de scoala, dar si a celor care isi retrag copiii din sistemul romanesc de invatamant pentru a le forta intrarea intr-unul vest european, de obicei, riguros, insa extrem de corect si satisfacator, plin de bonificatii si lipsit de rasism, dupa cum povestesc parintii! Si sa incepem numaratoarea bobocilor nostri din invatamantul buzoian!
Cand demografia nu bate cu investitia
Si va suna el, clopotelul, bine in 10 septembrie 2018! In zeci de mii de case din judet se pregateste ghiozdanul sau saculetul pentru copilul care deja sta numai pe varfuri de bucurie ca merge la doamna! Doamna fiind acel dascal care i se lipeste de suflet micutului pentru ca il si invata fie sa deseneze, fie sa o scoata la capat cu insiruirea de numere care se tot aduna! Doamna care ii spune o vorba de linistire sau de incurajare, de apreciere ori il dojeneste astfel incat drumul lui sa continue lin. Si va tot topai in jurul hainelor noi care stau cuminti si imparfumate pe umeras, pe langa ghiozdanul cu supereroul preferat si, din cand in cand, arunca un ochi la buchetul de flori asezat cu grija de parinti astfel incat sa nu-si piarda frumusetea pana maine! Si daca sunt mai multi copii stai in mijlocul lor si le asculti povestirea reciproca despre in ce banca ar vrea sa stea anul acesta si cat de tare se vor bucura cand doamna ii va primi la clasa. Vei vedea zambetul larg atunci cand unul isi aduce aminte despre Sofia sau Alex, despre Ioana sau Izabela si despre jocurile pe care le-a facut in anul anterior impreuna cu acestia. Si auzi vocea coborand cand e sa spuna cate teme nu si-au facut la timp si de cate ori au pierdut funditele cele noi!
Niciodata scoala sau gradinita nu vor fi mai frumoase ca in prima zi din noul an scolar! Am tras cu ochiul in trecere in curtea unei gradinite din oras si am vazut cum un adevarat dascal cu respect si pentru copii, dar si pentru parinti a asezat la intrare inclusiv ghivece cu flori! Doamna, felicitari! Ciupercutele dumneavoastra vor fi cei mai fericiti copii! Am primit de la alti dascali din oras imagini cum le va arata clasa pe 10 septembrie: un peisaj vesel in care doamna Toamna este cea care ii asteapta pe copii! Minunat! Felicitari, bobocei adevarati!
Si va dau exemplul scolii din satul Malu Rosu. Dumneavoastra, multi dintre cititorii www.buzaulinreportaje.ro va veti supara pe mine pentru ca spun asa! Veti rationa si imi veti da dreptate, desi ati invatat odinioara carte acolo, subliniez carte! Atunci cand dascali erau celebrul profesor si inspector scolar Ionescu sau doamna Murea, profesorul exigent si director de scoala la inceputuri de drum. Doua nume doar retinute de mine, insa multi celebrii dascali din invatamantul buzoian aici au inceput cariera proprie. Scoala este situata intr-un peisaj idilic cumva – la poalele padurii, insa intr-o zona puternic predispusa alunecarii de teren – aduc aminte ca podul din fata a fost luat de ape cu cativa ani in urma, 2013 parca, iar rampa din amonte este aproape de nefolosit pentru a asigura legatura cu judetul. Pamantul se duce in apa Slanicului! Totusi, desi populatia scolara a acestei scoli gimnaziale scade pe an ce trece, cladirea este in refacere. Poate ca e bine cumva, caci drumul e greu pana in resedinta de comuna, Lopatari.
Se arata parca din ce in ce ca fiind singura cladire moderna din sat. La aceasta scoala vin copii din satele Plostina, Terca si Malu Rosu. Odinioara se invata in doua schimburi si erau chiar cate doua clase pe nivel scolar. Acum nu mai este asa. Multi dintre tinerii acestor sate lucreaza in Germania, Italia sau Spania, mai ales, si cate alte tari ale lumii. In sat, batranii. De la scoala Malu Rosu si pana la scoala primara din satul Terca sunt noua case. In cinci nu mai locuieste cineva. Are rost sa mai insir ce spun studiile demografice pentru asa un sat de altfel detinator al unui obiectiv turistic unic in plan european – Focul Viu? Mai sus de scoala Terca incepe cu adevarat satul si casele sunt mai dese si mai locuite, insa tot mai ales de catre batrani. Scoala Malu Rosu insa este un santier.
Caut si partea plina a paharului. La sfarsit de august, in satul din Plostina fiii satului plecati de acasa s-au intalnit la o prima serbare a zonei. Poate se vor si reintoarce! Greu de crezut! Cei mai multi fug de rup pamantul la propriu: singurele locuri de munca sunt al preotului, ale invatatorilor si profesorilor, al postasului si al padurarului, restul … majoritatea lucrau la padure, insa s-a terminat si munca aceasta! Cei care stateau zi lumina in cizme si cu drujba in mana acum lucreaza in Germania – mai ales soferi. Copiii lor sunt cu ei!
20 de suplinitori necalificati
Nici nu stiu cum sa caracterizez situatia din invatamantul buzoian al anului 2018. Sunt scoli si licee in orasul Buzau, dar si in Rm. Sarat si chiar la Patarlagele sau Beceni care tind spre un standard european greu de egalat. La cateva din Buzau tehnologia informatiei este la ea acasa, performanta elevilor tine topurile nationale, competitiile de meserii sunt o obisnuinta, iar proiectele europene un fapt al fiecarei zile. Elevii merg la mai multe olimpiade in acelasi an scolar sau la cercuri si ateliere.
Scoala Ion Creanga sau apartenenta la cea mai mare comunitate de scoli din Europa
Nu vreau ca acest reportaj sa fie oglinda invatamantului buzoian din 2018 si nici nu
Daniela Vornicu este directorul care are pe CV 20 de ani de munca in invatamantul rural, la Ziduri, si de care s-a despartit cu greu. Scoala este una mare, odinioara aici invatau peste 2000 de elevi. De mic copil m-a impresionat scoala aceasta. Eu am invatat la scoala vecina, fosta numarul sase. Uneori, in clasele gimnaziale veneau copii de la scoala aceasta, 16. Erau tratati ca niste vedete, ca niste favorizati tocmai pentru ca invatasera acolo. Asa ca am intrat in scoala cu o curiozitate: ce era asa de minunat? Pai, da.
Prima data observ ca au cabinet medical cu usa deschisa, adica este cineva acolo, domnule! Si este una dintre putinele scoli din Buzau cu cabinet stomatologic! Si chiar au medic specialist si chiar vin elevi care sunt tratati aici pentru diverse afectiuni ale dintilor!
Au si grupe de gradinita cu program normal, la etajul unu, si curatenie in scoala.
Usa scolii se deschide si intra profesoara Daniela Vornicu, directorul Scolii Ion Creanga. Foarte dinamica si dornica sa soseasca ziua de 10 septembrie. Incepem treaba! Scoala poarta inca amprenta colosului educational de pana acum vreo 20 ani cand aici invatau peste 2000 de elevi. Ii place sa creada ca de la an la an va reusi cumva sa aduca in scoala elevi noi.
Am vazut ca inainte de investitii sau de proiecte educationale ori de infrastructura, in multe scoli din intreg judetul Buzau aceasta este prioritatea. Aceleasi studii demografice care arata ca in zona Lopatari scade numarul populatiei, spun ca peste tot in judet este la fel. Deci, lupta pentru elev este ascutita!
In mod inteligent, Daniela Vornicu spune ca a decis ca scoala sa fie a tuturor: Inca acceptam transferuri si acceptam copii de oriunde si copii cu mici probleme medicale pentru ca am stabilit impreuna cu corpul didactic ca putem pentru ca avem un profesor intinerant si un consilier la nivelul scolii. Sunt copiii cu certificate de orientare scolara si profesionala. A fost suficient sa primim unul, ca au venit din ce in ce mai multi…
Mergem pe coridorul care raspandeste un miros frumos, desi nu a primit inca
Vorbim despre cea mai mare platforma europeana de scoli in care dascalii au devenit adeptii proiectelor europene, ai cursurilor prin care se pun la punct noutatile pe domeniu si in care colaborarea intre scoli de pe continent este baza.
Intram in doua clase de la parter. Este curat. De bun gust. Nu luxul este cel care te invita sa inveti carte, ci curatenia si strictul necesar. Sunt banci relativ noi, vopsite astfel incat chiar sa primeasca elevii in conditii bune. Table noi, moderne, calculatoare si televizoare in unele clase in care este nevoie, videoproiector, un invatamant la care te astepti, imi spune directorul Daniela Vornicu.
Parca stau in asteptarea sunetului de clopotel. Doamna profesoara din fata mea
Deja numaram orele pana cand incepe noul an scolar! Desigur, sunt minusuri si plusuri. Este bine sa vedem mai ales binele pe care totusi incearca sa-l faca administratia si sa incurajam si binele pe care in mod clar este obligat sa-l faca dascalul. Mai important poate este sa ducem copiii intr-o colectivitate scolara cu cei sapte ani de acasa dobanditi, nu sa-i primeasca in totalitate acolo! Si mai cred ca a fi parinte de scolar sau prescolar nu inseamna sa accepti chiar tot ce inventeaza deopotriva unii parintii impreuna cu unii dascali. Modelul Scolii Ion Creanga este standardul pentru invatamantul buzoian, un invatamant care poate straluci, dar poate fi si plin de cenusa!
Asadar, haideti ca pare sa sune clopotelul!