Inghit de cateva ori in sec. Respir si mai inghit de siguranta. Varful limbii da sa usture, desi este prea de dimineata ca sa fi mancat ceva si mai ales din deliciosii nostri. Si gura nu sta locului din plescait. Dau sa indepartez din minte gustul acesta nemaipomenit pe care chiar nu ai cum sa-l uiti vreodata dupa ce apuci sa infuleci bine carnatii haiducilor de odinioara, astazi europeni din galeria de lux a continentului, produs cu staif care te invata si gastronomie, dar mai ales aduna in ei istoria unei regiuni despre care se spune ca este poarta de intrare, zona de influenta sau de tranzit. Ma ridic si deschid usa frigiderului. Sunt buzoianca: in permanenta in frigiderul familiei mele se afla un carnat de Plescoi, de obicei din cei uscati. Rup o bucata mica sa-i dau liniste gurii care s-a inundat de la atata plescait. Nu-i suficient. Ma ridic din nou si scot tot carnatul. E prilej de pauza.
Toate bunatatea Buzaului sta in acest delicios europenizat in fapt o data cu expatii nostri care l-au luat in geamantan si au plecat in cautarea binelui. Rand pe rand simt carnea putin uscata, apoi pe varf de limba apare samanta de ardei iute, iar usturoiul vine puternic sa completeze, numai ca ultimul si parca cel mai placut mie este cimbrul fara de care carnatii de vaza ai Buzaului nu ar fi devenit poveste!
De minim zece ani tot culeg informatii despre drumul lor spre Europa. Le-am simtit nesiguranta, convulsiile, abandonul suferit, reluarea drumului, asteptarea, si iar un abandon, in fapt o cadere de la poarta Europei mari pentru ca in final sa vad triumful! Tin ultima bucata de carnat de Plescoi in mana si ma gandesc: dupa triumf trebuie sa urmeze exclusiv consolidarea triumfului!
Astazi nu mai bat la portile taranilor care au predat savuros reteta fiilor astfel incat astazi sa mancam inca acesti plescoieni frati cu haiducii de sub podul de la Valea Nucului de Sapoca. Pentru ca istoria, pe malul raului Buzau zice ca ar fi inceput. Intai haiducii, apoi cei care dejugau de la munte pret de o noapte. Intai mancau. Era si o vorba pe care o stim de la mai tinerii familiei: mancau un carnat si jumatate! Deci, copiii erau luati de seniorii care faceau aprovizionarea fie pentru comunitatea de munte, fie pentru ei insisi. Ii invatau din mers si fara explicatii multe pe copii despre carnatii pe care vreo 70 de ani in urma ii facea nea Popa cel batran azi, 93 de ani, pe la Beceni. Ochii copilului isi doreau mereu carnati. Gustul de atunci este azi recompus in casa proprie impreuna cu copiii care cer savoare la gratar. Si adultul reproduce intocmai.
Asa e pe toata valea. In sus pana pe la Cernatesti si in stanga pana la intrare in Berca. Casa langa casa. Fiecare familie produce carnati de Plescoi. Pentru cei din casa. Si excesul l-au vandut ani de zile. In timp a devenit unica sursa de existenta. La baza, carnea de oaie din animale crescute pe pieptul de deal sarat din arealul Vulcanilor Noroiosi. Cimbrul era cultivat in bazinul legumicol Maracineni-Matesti impreuna cu ardeiul iute, iar usturoiul venea pe drumul national 2 dinspre Ramnicelu.
Numai ca povestea cu oamenii la poarta carora bati pentru a cumpara un kilogram de carnati de Plescoi s-a incheiat pe 27 septembrie 2019 cand Comisia Europeana acorda indicatia geografica europeana pentru cel de-al saselea produs alimentar si marca inregistrata al Romaniei. Europa a primit si reteta, iar potrivit oficialilor 55 la suta din carnea unui carnat este de oaie, se completeaza cu vita si uneori se poate pune maxim 10 la suta capra. Tot, marii dirijori ai legislatiei continentale arata ca acesti carnati pot fi afumati sau crud-uscati afumati. Au carne, usturoi, ardei iute rosu, cimbru, sare si supa de oase. Pana acum am citat din vraful de hartii europene, zic ca e timpul sa mergem la ei acasa, in Plescoi, acolo unde mirosul de carnati este insusi aerul respirat de intreaga comunitate. Intram in singura fabrica de carnati din Plescoi. Carnatii lui Ghita stiu zona, au reteta predata de generatii intregi in familie, iar astazi se falesc. Ion Ghita, proprietarul fabricii este unul dintre temerarii Asociatiei pentru promovarea carnatilor de Plescoi care au obtinut IGP. Nu va dau alte elemente privind asocierea pentru ca este prea cruda starea si producatorii neafiliati bat la poarta asociatiei si bine ar fi sa fie primiti tovaraseste! Pun accent pe gust, traditie a Buzaului si calitate! Nu fac profil economic in date si cadrane statistice si nici incursiune in gastronomie, ci ma axez pe simturi si omenie!
Fabrica lui Ghita, sanctuarul carnatilor cu aspect haiducesc
Asa am perceput din start. Dar sa am putina rabdare si sa va spun cata strictete este la intrarea 
in sectiile fabricii mici de la Plescoi in care mare parte dintre operatiuni au loc manual. Echipata complet ca atunci cand as intra intr-un laborator fac primul pas in interior. Inginerul Valentin Dascalu imi va fi ghid in … cateva randuri. Zic stop pentru ca domnul Ion Ghita zambeste larg, dar timid, obosit de cata munca are de razbatut zilnic. Ii dau curaj in felul meu si domnul acesta se mai insufleteste. Facem planul de bataie si merg cu Valentin catre poarta de intrare a carnii in fabrica. O rampa de cantarire. Nu va asteptati la cuvinte specializate pentru ca nu acest aspect caut eu in reportajele mele, ci va descriu exact ceea ce simte gurmandul intr-o fabrica deja de elita europeana – nu zic degeaba sanctuar pentru ca istoria a aratat, spun localnicii ca mesterii carnatari au tinut atat de mult la arta de a face carnati incat au indurat si puscaria pentru asa ceva. Ca rufele la uscat este expresia ce atesta ca asa isi tineau localnicii din Plescoi si pastrama la maturat, dar si carnatii. Ei, sa vedeti aici, la Ion Ghita in fabrica multele culmi cu deliciosi de Plescoi. Ah!, va zic deja inainte sa ajung in zona respectiva!.. Documentarea in teren am facut-o imediat dupa ce carnatii de Plescoi au primit IGP, insa am lasat-o la “maturat”. Astazi, cand zic ca am intrat pe rampa de descarcat masina cu oi sacrificate, deja mi se lasa apa in gura, caci vad imaginea finala a acestei carni. Valentin Dascalu, tanarul care mai ales aici a lucrat explica nemaipomenit de frumos.
Doi angajati echipati asa cum cer procedurile in domeniu sunt de fapt macelarii care stiu sa aleaga bucata corecta de carne pentru sortimentele de produse pe care fabrica Valmar 05 le produce in Plescoi. Vad insa doar o parte din carne. Deja pe sectii se lucreaza intens. Primirea IGP a sporit comenzile, iar consumatorii inteleg si accepta calitatea si mai ales carnea mai putin prelucrata in cazul acestor deliciosi.
Ei, da! Deja imi place foarte mult! Miroase a usturoi, vad bucati de ardei iute si, domnule apar carnatii ce ies meticulos dintr-o masina speciala 
pentru carnati la volum de fabrica, adica mai mare decat tulumba de acasa. Cateva femei robotesc in jurul unei mese si stiu precis ce sa faca fiecare. Intreb asa ca pentru un om caruia chiar ii plac carnatii de Plescoi preparati cu temeinicie daca oamenii din jurul meu mananca acasa asa ceva? In fiecare zi mai gata, imi spune o doamna care trece cu un brat de bucati de pastrama puse pe sfoara. Aflu peste … cateva sali ce e cu aceste bucati. Inginerul Valentin Dascalu povesteste precum un artist! Nici nu ma asteptam sa fie atat de comunicativ si mai ales deschis domnul Ghita la a-si prezenta fabrica unicat in spatiul european! Nu tac. Zic si compar! Sunt patru producatori de carnati de Plescoi care beneficiaza de IGP. Nu continuu, intelegeti dvs.! Nu ma intereseaza nici trecutul acestor oameni care astazi produc carnati de Plescoi, pentru mine este importanta calitatea si continuarea la rang de unicitate europeana a unei traditii!
Valentin nu tace deloc! Eu imi rasfir gandurile care se bifurca instantaneu si dau sa nu le pierd. Merg mai ales inainte, caci ma aflu intr-un loc si intr-un moment aparte al spatiului buzoian. Rar ii este dat jrunalistului sa observe curatenia in care se produc asa carnati, deschiderea spre comunicare si mai ales varietatea produselor. Carnatii insa sunt baza! Valentin deschide afumatoare si imi spune ce inseamna acest procedeu.
Mi-aduc aminte de unul dintre primele targuri de turism ale Romaniei, in cei 30 de ani considerati ca fiind perioada moderna. Judetul Buzau era reprezentat in premiera. Presa a facut parte din delegatia Buzalui. Pe masa standului erau acesti carnati crud-uscati si afumati. Produsi, vad 
astazi, chiar in aceasta fabrica. Va spun si reactia unui elvetian: ausghezeichnet! Zic si wunderbar si excellent! De e nevoie, iar gura elvetianului se umplea… Sunt in fabrica domnului Ghita, insa nu am gustat direct de aici. Cumpar de obicei produsele acestea dintr-un hipermarket din Buzau. Sunt variate in cantitate mai mica si merg pentru pachet la serviciu, spre exemplu sau pentru o calatorie in judet cand drumul duce tocmai pana spre Manzalesti sau Bisoca ori Valea Salciei.
Camara fericirii
Ocol, ocol, ocol, dar am nimerit in camara cu bunatati, cum ii spune inginerul ghid de astazi Valentin Dascalu. Zic si eu in felul meu: camara fericirii! Zic sa dati atentie celor ce veti auzi in urmatorul insert audio. De aici puteti invata si ce sa cumparati, si cum trebuie sa fie produsele si ce asteptari sa aveti! Argumentez: in fiecare produs din fabrica lui Ion Ghita este imens de multa manopera, se lucreaza manual si la carnati, si la pastrama, si la muschiuletul afumat.. dar nu e mai bine sa zica inginerul Dascalu?!
Ce mancati astazi? E retorica intrebarea mea, nu-i asa?
La cum a putut sa explice inginerul Dascalu nu avem decat o solutie: sunam in fabrica si rezervam carnati de Plescoi ori dam fuga si cumparam. 
Dar aici fiti atenti! Romania a avut pana pe 27 septembrie 2019 peste 800 de firme, unele chiar in Londra, care produceau carnati cu denumirea “de Plescoi”. Dupa ce acesti patru producatori buzoieni, Ion Ghita din Plescoi fiind unul dintre acestia, au primit de la Comisia Europeana IGP doar ei pot folosi acest nume! Fostul secretar general al Ministerului Agriculturii, George Sava imi spunea zilele trecute ca-s deja multi producatori care tanjesc sa faca parte din asociatie. Se poate! Noi, consumatorii trebuie sa invatam sa ne protejam singuri: carnati de Plescoi putem cumpara de la Plescoi de la Ion Ghita si de la ceilalti trei producatori din orasul Buzau si din arealul ce duce pe druul judetean 203 K pana la Plescoi, asa scriu actele oficiale de la Comisia Europeana.
In camara fericirii, desi nu gust simt aromele! Mirosuri si forme! Cantitati apreciabile, insa nu exagerate asa cum mi-a fost dat sa vad candva intr-un anumit loc semn ca deja industrializarea este la baza! Aici la baza este omul care migaleste sa taie muschiuletul in feliute numai bune de pus in pungute, zaresc si o bucata mai lunga de pastrama pe care sa o desfaci si sa o arunci deasupra jarului in serile astea lungi de toamna spre iarna, ba bucati perfecte de alt tip de pastrami stau intocmai ca rufele la uscat, stiti, rufele despre care povestesc localnicii.
Sa mergem si spre livrare?
Curaj, respect pentru consummator si calitate
Vi se pare cumva ca bat moneda pe niste aspecte oarecum demonetizate in piata romaneasca? Nicidecum. Doar dupa ce mancati din produsele acestei fabrici aveti cum sa va pronuntati! Mai rar sa se respecte reteta admisa la nivel european si mai rar consumatorul sa fie cel de care sa se tina cont din start cand se umplu carnatii de Plescoi aici, in fabrica lui Ion Ghita. Domnul acesta este atat de calm, tonul jos impune respect si seriozitate, este convingator si nu simt sovaiala nicidecum. Vorbeste despre obtinerea IGP ca fiind un succes comun al celor patru producatori si accentueaza rolul aprecierii europene pentru un produs ce detine acum propriul areal in care se poate produce.
Dar ce se intampla de astazi inainte? Si aici aduc in atentie curajul. In fapt, acea doza de putere de a pastra calitatea in fata consumatorului de oriunde din Europa.
Nu pot sa inchei. Ma preocupa in mod clar viitorul celei de-a sasea marci a Romaniei care primeste IGP: carnatii de Plescoi, iar Ion Ghita vorbeste clar despre o posibila extindere.
Aplomb
Este nota mea. Tusa de final, caci pasiunea mea este pentru insusi judetul Buzau! Iar buzaulinreportaje.ro ii apreciaza si promoveaza pe cei care chiar aduc mandrie judetului Buzau! Pledez pentru calitate si reprezentativitate! Si le-am gasit fara sa-mi fie indicate in fabrica lui Ion Ghita din Plescoi, zona prin care in vara lui 2018 au trecut peste 80.000 de turisti spre Vulcanii Noroiosi, iar numarul acestora creste anual cu 20 la suta, spun expertii nationali in turism.
Nu caut astazi doar gustul si aroma, caut carnatul de Plescoi demn sa ne stea langa bucata de mamaliga si sarmaua de Craciun! Eu am gasit demnul delicios caruia ii sta de veghe indicatia geografica europeana ca semn al calitatii si aprecierii in spatiul continental! Sarbatorilor care stau sa vina in casa de romani am sa le dau farmec traditional cu o portie imensa din carnatii de Plescoi produsi chiar in Plescoi, la Ion Ghita, stiti deja, domnul cuminte care priveste in primul rand spre orizont pentru a oferi respect consumatorului!
Dau sa ies din fabrica. Mirosul ma insoteste pana ce parasesc insasi comuna Berca. Inghit in sec! Gandul este cel initial: varful limbii da sa usture, e gust protejat la nivel european!
