Scriu la gata 30 de grade C. Ne putem pune cumva cu forta naturii pe care tot noi o provocam? Drumul de astazi imi spune multe. Am scris trei randuri despre relele pe care mi le-a spus fara sa vreau acest drum, le-am citit si le-am sters. Pentru ca in https://buzaulinreportaje.ro/argument/argumentul-sufletului/, primul articol din acest ziar v-am promis sa va reliefez frumusetea de nisa a judetului Buzau. De ce este el atat de apreciat de turistii romani si straini, de ce se afla in lucrarile doctoranzilor in domeniu, de ce nu reusim totusi sa iesim o data pentru totdeauna la suprafata mereu zambitoare, profitabila, frumoasa si niciodata obosita? La capatul drumului dintre orasul Buzau si satul Ratesti, cel de la poalele Vulcanilor Noroiosi am aflat raspunsul cu cateva raspunsuri secundare binemeritate.
Mereu inovatori
Conacul este realmente o casa extrem de grazava astazi. Eu stiu cum arata imediat dupa cumparare de catre familia Kirschner, iar acum este o bijuterie cu toate atuurile de atunci pastrate cu mare delicatete. Astazi l-am gasit pe Thorsten in fata cladirilor construite recent la intrarea in curtea conacului. Semn ca musafirii frumosi care le trec pragul si-au aratat interesul sa zaboveasca. In fapt, asa spune si Thorsten ca turisti care vin in zona Vulcanilor Noroiosi sunt, insa lipseste infrastructura turistica.
Acesta este argumentul pentru care astazi ma opresc in curtea conacului Grigorescu, al familiei Kirschner. Thorsten este consultantul pe probleme de dezvoltare care vede la nivel global si interesul, dar mai ales necesitatile comunitatii Berca – zona atat de bogata la nivel mondial tinand cont pe de o parte de existenta rezervatiei Vulcanii Noroiosi, iar pe de alta parte nu poate fi exclusa nemuritoarea fabrica de carnati de Plescoi din curtea catorva oameni care continua sa puna pret pe calitate si care isi au asigurata o o suma permanenta de clienti. Bogatie, nu gluma! Thorsten spune raspicat ca asa este, numai ca turistul viziteaza Vulcanii si este nevoit sa plece. Uneori ajunge si in curtea lui. Dar cum, daca nu este atras chiar de el? Google Maps….
Fara cetanenie romana
Nici nu m-am gandit ca nu ar fi si cetatean roman! Nu stiu sa explic de ce am gandit asa. Mi se pare ca-l stiu dintotdeauna pe Thorsten si ca era normal sa fie asa. Nu spun insa ca ar fi nici important si nici necesar. Argumentez doar cu ceea ce face Thorsten pentru romani si Romania: promovarea propriilor valori pe diferite parghii si fara sa impuna remuneratii sau … statui, cum incerc sa fac o gluma intrebandu-l unde este statuia lui pentru ca vrea sa dezvolte o nisa a turismului romanesc care merge foarte bine in acest moment in cateva judete doar: Cluj, Mures, Salaj, Covasna sau Bistrita Nasaud.
Ceea ce face Thorsten pentru zona Buzaului este minunat. Potentarea frumusetilor locale pe segmentul premium deja identificat este poate cel mai bine structurat deziderat indeplinit de la nivel local. Desi detin compartimente de turism si oameni care merg la cursuri de formare in domeniu, numeroase institutii ale statului clacheaza an de an la capitolul promovare si atragere a turistilor. La Thorsten lucrurile sunt clare: exista deja un segment de corporatisti si din domeniul business care revin la conacul Grigorescu si care aduce dupa el o alta linie asemanatoare.
Numai ca vorbind despre turistii din sfera premium este clar ca adaugam si informatia potrivit careia in conacul Grigorescu are loc si potentarea si reinterpretarea gastronomiei locale, cea a buzoienilor. Oaspetii au asteptari de la familia Kirschner, iar Thorsten imi face semn si dezvolta: aici este treaba sotiei mele, ea stie ce mancam. Ca tot veni vorba, astazi oare ce mananca familia aceasta?
De la Thorsten am auzit pentru prima data despre vanatoarea de trufe in judetul Buzau. Si tot la Ratesti am vazut in acest an miere cu trufe in magazinul propriu de rafineturi. In bucataria conacului Grigorescu am auzit si despre omleta cu trufe. Trufe din padurile Buzaului, clar!
Eu sunt convinsa ca o cunoasteti foarte bine pe Juranda, sotia lui Thorsten. Radem. Ii aduc aminte despre perioada cand a lansat sarmalele invelite in alge marine. Stiu sigur ca vreti sa stiti cam ce gateste Juranda special pentru oaspetii care aleg sa vada judetul Buzau si mai apoi iau pranzul la ei, la conac, in Ratesti.
Germanul de la poalele Vulcanilor Noroiosi isi continua misiunea pe care singur si-a fixat-o! Asa cum a mers pe conuri cu Charles Ottley, jurnalistul britanic venit sa stea la Buzau pentru documentare pentru scurt timp, dar ramas efectiv mai mult, Thorsten Kirschner va vorbi despre Buzau oricui oricand cu aceeasi hotarare, dar mai ales cu argument care ne stau tuturor la indemana, dar pe care fie nu ne dam seama sa le valorificam, fie nu vrem pentru ca asa ne-am format sistemul: sa nu vrem!
Patru dintre fotografii apartin familiei Kirschner.